În Senat, la Comisia de învăţământ a apărut, subit, un amendament care amână, până la vacanţa de vară din 2017, organizarea concursului de director şi director adjunct de şcoală. Comisia este condusă de Ecaterina Andronescu.
Numele Ecaterinei Andronescu este sinonim cu prăbușirea învățământului românesc.
A fost constant asul din mâneca PSD pentru portofoliul Educației, iar când nu a fost plasată ea însăși în funcția de ministru, social-democrații au pus invariabil acolo fie un acolit al domniei sale, fie un cadru de partid aflat pe aceeași lungime de undă cu marea doamnă a dezastrului din universitar și preuniversitar. Iar ca să fie siguri că mențin controlul asupra acestui domeniu nu doar prin Guvern, ci și prin intermediul Parlamentului, i s-a asigurat "distinsei" un rol de prim-solist în comisia de specialitate a Senatului.
Ideea de bază a fost tot timpul ca, indiferent de accidentele istoriei, controlul asupra maşinăriei de produs bani, titluri și influență să nu dispară total. În acest sens, s-a putut interveni constant, chiar și prin pârghii aparent secundare, iar Ecaterina Andronescu a fost mereu omul potrivit la locul potrivit. Traiectoria sa politică stă mărturie.
În felul acesta, fie că a fost vorba de ocrotirea industriei plagiatului și de spălarea plagiatorilor, fie că a fost vorba de alimentarea fabricilor de diplome, de descurajarea performanței în universități și de conservarea avantajelor pentru cei mai slab pregătiți bugetari din întregul sistem, PSD și găștile care au capturat școala românească s-au asigurat, prin Ecaterina Andronescu, că nimic nu le va tulbura afacerile.
Din perspectiva PSD & friends, ne aflăm azi, la fel cum s-a întâmplat și în perioada când ministru a fost Daniel Funeriu, în plin "accident al istoriei".
De la timona Educației încearcă să navigheze prin ape tulburi un universitar nu doar integru, ci și pus pe ample reforme, deși este el însuși conștient că timpul nu curge în favoarea sa, iar un parcurs profesional ireproșabil mai degrabă constituie un handicap, te face vulnerabil în acest peisaj anost, numit învățământul românesc.
Era de așteptat ca, așa cum am mai scris și cu alte ocazii (aici şi aici), o măsură precum depolitizarea conducerii unităților din sistemul preuniversitar și tentativa de a introduce performanța drept criteriu suprem să îi scoată din minți pe cei ce sapă de 25 de ani la temelia Educației.
Prin tentativa de a scoate la concurs absolut toate posturile de director și director adjunct din preuniversitar, ministrul Mircea Dumitru a anunțat seismul.
Prin intermediul Ecaterinei Andronescu și a asociaților ei în contra-operaţiunea fulger care se conturează zilele astea, Sistemul a declanșat replicile (iată, chiar înainte ca seismul să aibă propriu-zis loc). Instituțional, la fel ca în Marțea Neagră a Justiției, târnăcopul cu care se bate acum în ușa Educației este tot Parlamentul.
Iar Sistemul, fără îndoială, va câștiga (și) partida asta, în caz că ministrul va rămâne singur în fața furtunii.
Profesorii buni și părinții preocupați de soarta copiilor lor de școală să fie siguri că niciun alibi nu va funcționa atunci când, după ce chiuretarea tentativei de depolitizarea a conducerii din preuniversitar prin metoda Andronescu se va fi consumat, îi vom auzi lamentându-se de dezastrul din Educație și consecințele asociate.
