Revoluția energetică a României: bilanț 2024 & perspective 2025
La 35 de ani de la Revoluția pentru democrație, în România a început revoluția energetică. În lumea modernă au existat până acum patru revoluții industriale. Prima s-a desfășurat între secolele XVIII și XIX, având ca impact major mecanizarea proceselor de producție. În această perioadă, agricultura a fost treptat înlocuită de industrie ca element central al economiei. Exploatarea cărbunelui și inventarea motorului cu aburi au însemnat noi surse de energie.
A doua revoluție industrială a avut loc la sfârșitul secolului al XIX-lea, prin dezvoltarea motoarelor cu ardere internă și industria prelucrării oțelului. Cea de-a treia a început în a doua jumătate a secolului al XX-lea și a marcat descoperirea energiei nucleare. Ulterior, au apărut produsele electronice, datorită inventării tranzistorilor și microprocesorului, ceea ce a dus la expansiunea industriei de telecomunicații și a calculatoarelor. Ce-a de-a patra revoluție industrială, începută odată cu începutul mileniului trei, a fost caracterizată de apariția internetului. Spre deosebire de revoluțiile anterioare, aceasta nu s-a bazat pe o nouă formă de energie, ci pe un avans tehnologic esențial: digitalizarea.
Deci, urmează a cincea revoluție, iar energia este ingredientul cheie. Ca să știm unde vrem să ajungem, trebuie să privim obiectiv unde suntem. Nu este de mirare că energia și-a pierdut rolul de principal pol în economie, odată cu ambițiile Europei în combaterea schimbărilor climatice, una dintre puținele teme pe care Uniunea Europeană a marșat ca lider global. Cu ce preț? Cu prețul competitivității economiei europene, pentru că nu poți să te lupți cu alte mari blocuri economice plătind de 2-3 ori mai mult energia electrică și gazele naturale. Ne-a explicat deja toate acestea Mario Draghi în deja celebrul său raport, despre care am scris aici: https://www.digi24.ro/opinii/agora-digi/provocarile-europei-si-oportunitatile-romaniei-energie-si-competitivitate-2948283
Provocările României de astăzi
Dacă ne uităm obiectiv la datele sistemului energetic românesc din ultimii 10-15 ani, înțelegem de ce astăzi suntem în situația de a ne confrunta cu provocări. România a scos din funcțiune între 01.07.2009 și 01.06.2023 capacități de producție în bandă, flexibile, pe cărbune și gaz, de 7166 MW. De zece ori puterea instalată a unui reactor la Cernavodă. Sigur că aceste capacități erau de multe ori poluante și acumulau pierderi, dar — cu imaginea clară din oglinda retrovizoare a timpului — trebuie să ne asumăm că aceste decizii au fost greșite.
Dincolo de faptul că nici măcar nu am pus în loc ce am scos, am scăzut flexibilitatea sistemului și suntem adesea la mâna vremii. Dacă e un an secetos, așa cum a fost, din păcate, 2024, producția hidro scade semnificativ, iar la vârfurile de consum suntem nevoiți să apelăm la importuri scumpe, pentru că nu doar România „caută” energie în acele intervale orare, ci mai toată regiunea. Asta nu s-a resimțit în facturi, datorită schemei de compensare-plafonare, dar este o realitate de netăgăduit: România trebuie să își crească rapid capacitatea de producție de energie electrică, iar asta va aduce și facturi mai mici pentru români și companiile românești.
Energia verde este utilă și ieftină, dar are un mare dezavantaj: producție este intermitentă. Mai mult, în România, singurele puneri în funcțiune semnificative au fost în regenerabile, eolian și solar, în total aproximativ 4500 MW. Toate investiții private, realizate în perioada 2010-2015. Iar de atunci aproape nimic nu s-a mai construit nou, de 10 ani de zile. (la finalul articolului găsiți graficele cu evoluția capacităților de producție între 01.01.2010 – 01.01.2024). O singură excepție merită menționată — termocentrala pe gaz de la Brazi, de 860MW, realizată de OMV Petrom în 2011, investiție de peste jumătate de miliard de euro, fără de care astăzi ne-ar fi fost și mai greu.
Este bine când pe timpul zilei, vara, producem din sursă solară 1200-1300 MW, fără a adăuga prosumatorii. Sau când din eolian ajungem să acoperim 25-30% din consumul național, uneori chiar și aproape de 50% din totalul consumului, cum a fost zilele trecute (25-26 decembrie) și să și exportăm 1000-2000 MW. Dar asta nu este de ajuns.
Un scurt bilanț pentru 2024
Nu e vorba aici despre greaua moștenire, ci despre adevăr. De aceea, încă din iunie 2023, când am preluat mandatul de ministru, am spus că avem de făcut trei lucruri: investiții, investiții, investiții. Nu am avut o baghetă magică să facem să apară noi termocentrale sau reactoare nucleare peste noapte, dar am atras 14 miliarde EUR fonduri nerambursabile, mare parte dintre ele pentru creșterea producției, singura soluție pentru a avea facturi mai mici.
Chiar dacă investițiile în sectorul energetic cer timp, roadele muncii din ultimele 18 luni se văd deja. Doar anul acesta am pus în funcțiune în Sistemul Energetic Național capacități energetice de aproape 1200 MW. Mai mult decât tot ce s-a pus în total în 4 ani, din 2020 până în 2024. În plus, nu am scos, de la preluarea mandatului de ministru, pe 15 iunie 2023, niciun MW din cărbune, ci am pus în funcțiune, la Complexul Energetic Oltenia, Grupul 5 de la Rovinari, de 330 MW, un grup nou, retehnologizat după aproape 10 ani de întârzieri și o investiție de 140 de milioane EUR. Mai mult, Hidroelectrica, companie la care Ministerul Energiei este acționar majoritar, a finalizat modernizarea hidroagregatului 5 de la centrala hidroelectrică de la Stejaru, cunoscută și sub numele de Hidrocentrala Dimitrie Leonida (pe râul Bistrița), care a adus încă 54 MW în sistem.
Au mai fost puse în funcțiune în acest an capacități noi de producție din hidrocarburi și biogaz (28 MW), iar cea mai mare împlinire este când văd realizate deja investiții din PNRR, pentru care acum un an am stat în sediul ministerului până la 4 dimineața, în ajunul anului nou, alături de colegii din minister. În 2023, într-un timp record, cu nopți și weekend-uri la birou, am reușit să evaluăm și să contractăm peste 4000 MW în capacități noi de producție eolian+solar. În 2024, avem deja investiții finalizate din PNRR, inclusiv 30 MW noi în eolian și 489 MW noi în solar.
Cu adevărat, stocarea este prioritate zero pentru sistemul energetic național și înseamnă energie mai multă disponibilă și când nu bate soarele sau vântul, deci o producție mai mare, pe care putem conta exact la vârfurile de consum. La 1 ianuarie 2024, România avea capacități de stocare în baterii de doar 16,2 MW. Acum încheiem anul cu 137,2 MW, o creștere procentuală de 747%. Și am semnat contracte din PNRR, în anul ce se încheie, pentru încă 1800MWh, record absolut. În plus, avem în curs un apel finanțat din Fondul pentru Modernizare pentru încă 3000MWh, iar luna trecută am reușit să eliminăm prin OUG dubla taxare a celor care oferă servicii de stocare a energiei în baterii, ceea ce va încuraja și mai mult investițiile în acest sector.
Pentru un bilanț complet, am făcut și un top 100 al realizărilor echipei mele de la ministerul energiei: https://new.sebastianburduja.ro/top-100-obiective-indeplinite-la-ministerul-energiei-iunie-2023-decembrie-2024/. Nu e un titlu de glorie, ci o chestiune de bun simț și transparență, dar și o perspectivă utilă asupra sectorului energetic: unde am fost, unde suntem azi și încotro ne îndreptăm.
Ce urmează în 2025?
În seara în care am aflat că voi fi nominalizat pentru prima dată ca ministru al energiei, în iunie 2023, nu am dormit deloc. Are reputația unui minister foarte greu. Și e normal să fie greu, pentru că el stă la baza economiei, la baza competitivității României, la baza unui nivel de trai normal pentru noi, cei care trăim în România. Azi, pentru mine, cea mai mare provocare este că pot să continui această misiune și să duc la următorul nivel, într-un ritm accelerat de dezvoltare, energia României. Acum România are oportunitatea de a deveni pilonul de bază al celei de-a cincea revoluții industriale din Europa, o revoluție care trebuie să readucă energia ca principal motor al creșterii economice pe continent. Și avem tot ce ne trebuie:
• Am reluat, după zeci de ani, programul nuclear românesc – am semnat retehnologizarea Unității 1 de la Cernavodă (extindem cu 30 de ani durata de funcționare) și am semnat și contractele pentru reactoarele 3 și 4 (încă 1400 MW), iar proiectul reactoarelor modulare de mici dimensiuni (SMR) merge înainte;
• Avem gazele din Marea Neagră, proiectul Neptun Deep, care ne va consolida poziția de lider în UE – din 2027 dublăm capacitatea României de producție de gaze naturale (deja în acest an România a devenit cel mai mare producător de gaze din UE);
• Retehnologizăm CET-urile din marile orașe și asigurăm căldură și apă caldă la parametrii normali și prețuri corecte pentru populație și mediul economic: în București, Craiova, Constanța, Arad, Râmnicu Vâlcea;
• Punem în funcțiune, până la jumătatea anului 2026, cea mai mare centrală electrică pe gaz din Europa, de 1.750 MW, la Mintia, în județul Hunedoara, iar la jumătatea anului viitor trebuie să avem gata termocentrala pe gaz de la Iernut, cea mai așteptată investiție în sectorul energetic românesc din ultimul deceniu;
• Renegociem cu Comisia Europeană termenele pentru trecerea de la grupuri pe cărbune la grupuri pe gaz și energie verde la Complexul Energtic Oltenia, accelerând investițiile în centrale pe gaz de la Ișalnița și Turceni (1325 MW) și parcuri fotovoltaice (735 MW);
• Avem al doilea cel mai mare potențial de energie regenerabilă din Europa (conform Eurostat) – și 10.000MW în proiecte noi, parcuri solare și eoliene, mare parte cofinanțate prin fonduri nerambursabile de ministerul energiei, deci ele se vor face, inclusiv prin mecanismul Contractelor pentru Diferență (CfD), prima licitație de timp CfD din istoria României, pentru 1500MW, fiind un succes, iar în 2025 urmează încă 3500MW;
• Până la finalul lunii ianuarie 2025, ne-am propus să avem gata și modelul de piață pentru perioada post 1 aprilie. E nevoie de o liberalizare etapizată, prudentă, pentru a avea un preț corect la facturile românilor și companiilor românești, protejându-i pe cei vulnerabili și sprijinind motoarele cheie ale competitivității economice românești.
Concluzia? Revoluția energetică a României a început și o vom duce la bun sfârșit. Nu într-un an sau într-un mandat de ministru, dar garanția mea este că în fiecare dintre anii ce urmează energia României va fi mai sigură, mai ieftină și mai curată. Vom avea mai multă producție în sistemul energetic național, rețele mai moderne, noi capacități de stocare, deci facturi mai mici. Și vom avea și noi fabrici de baterii și panouri fotovoltaice (contracte deja semnate, tot cu sprijin din PNRR), ca să facem tranziția energetică prin componente și echipamente made in Romania.
Sunt conștient că trăim în vremuri complicate. Sectorul energetic este țintă pentru campanii masive de dezinformare, orchestrate de extremiști toxici, care habar nu au diferența dintre watt și volt, dar lansează cu emfază și o siguranță de sine de-a dreptul halucinantă tot felul de afirmații absurde și periculoase: „România plătește cel mai mare preț din UE la energie” (fals, avem al cincilea cel mai MIC preț la energie electrică și al patrulea cel mai MIC preț la gaz); „centralele eoliene nu produc energie” (ba produc, în unele zile, și peste 30% din toată energia României); „vindem lacurile străinilor” (efectiv un delir fără nicio bază factuală); „depozitele de gaze ale țării sunt goale în plină iarnă” (sunt de fapt la aproape 70%, România acoperindu-și din plin tot consumul din ceea ce are înmagazinat și ceea ce produce) etc.
Întotdeauna voi lupta pentru adevăr, având conștiința că marele inginer român, Dimitrie Leonida, avea întru totul dreptate: „Un sistem energetic eficient este cheia independenței și prosperității unei țări”. Să avem cu toții un An Nou cu energie bună!
A contribuit Adrian Vintilă, consilierul ministrului energiei
