Provocările Europei și oportunitățile României: energie și competitivitate
Acum aproape 18 ani, România a devenit membru al Uniunii Europene. Pentru noi toți, a fost un răspuns plin de speranță pe care destinul românesc îl dădea așteptărilor ale unor întregi generații „de sacrificiu”. România se întorcea acasă, acolo unde îi era de fapt locul și de unde fusese smulsă, în bucăți, de tancurile sovietice și de noii apostoli ai comunismului odios.
Multe s-au schimbat de atunci: Uniunea Europeană pare mai fragilă și mai contestată (mai ales din interior) mai mult decât oricând în istoria recentă, iar România s-a integrat, per total, mai repede și mai bine decât se așteptau mulți, cel puțin prin prisma convergenței economice (PIB/capita a ajuns în 2023 la 80% din media UE, față de 34% din media UE la momentul aderării, am depășit Ungaria și am ajuns din urmă Polonia). Ce urmează? Și cum poate România să valorifice oportunitățile care se deschid?
Unde competitivitate nu e, nimic nu e…
La mijlocul lunii august am scris tot aici despre “Accelerarea competitivității Europei în noua realitate globală. Energia României, catalizator regional”, în contextul raportului McKinsey Global Institute - „Accelerating Europe: Competitiveness for a New Era” – https://www.digi24.ro/opinii/accelerarea-competitivitatii-europei-in-noua-realitate-globala-energia-romaniei-catalizator-regional-2898805. Spuneam atunci că întrebarea fundamentală a studiului prestigioasei companii de consultanță este, în opinia mea, dacă Europa poate să diversifice și să dezvolte surse proprii de energie pentru a putea asigura suficientă energie electrică la jumătate din costul actual.
Ei bine, iată că la o lună distanță apare raportul realizat de Mario Draghi, fost președinte al Băncii Centrale Europene și prim-ministru al Italiei. Intitulat „The Future of European Competitiveness”, raportul este probabil cel mai bun produs la nivelul Comisiei Europene în ultimii mulți ani și recunoaște, pragmatic și obiectiv, că fără competitivitate economică Uniunea Europeană nu poate progresa. Într-un capitol distinct, raportul Draghi scoate în evidență rolul strategic al sectorului energetic în creșterea competitivității Uniunii Europene față de marii săi competitori globali: Statele Unite ale Americii și China. Conform celor subliniate de Draghi, energia este un pilon esențial al competitivității, alături de accelerarea inovării și întărirea securității și reducerea dependențelor.
În competiția globală de astăzi, prețul energiei reprezintă un factor determinant pentru succesul economic al unei țări. Avem oportunitatea de a deveni o economie cu costuri energetice competitive. Prin stimularea producției interne de energie și reducerea dependenței de combustibilii fosili importați, putem asigura prețuri mai stabile și mai accesibile pe termen lung.
Uniunea Europeană a fost și rămâne un lider global în inițiativele legate de sustenabilitate și reducerea emisiilor de carbon, iar acest lucru poate să continue și să se extindă, pentru ca economiile noastre să rămână competitive. Totuși, Draghi subliniază că obiectivul ambițios al decarbonării nu trebuie să devină o povară pe economia Europei, ci trebuie să fie transpus în scăderea prețurilor la energie.
Deși, în 2023, prețurile energiei în Europa au scăzut față de vârfurile înregistrate în timpul crizei, acestea au fost de 2-3 ori mai mari decât în SUA, iar prețurile gazelor naturale au fost de 4-5 ori mai mari. Această diferență de preț afectează grav competitivitatea companiilor europene și, implicit, a României. Principalele cauze identificate sunt lipsa resurselor naturale, precum și anumite disfuncționalități ale pieței energetice comune, asupra cărora am atras și noi atenția, inclusiv la nivelul Comisiei Europene.
Trebuie să identificăm rapid modalități prin care investițiile masive în producerea de energie să fie transpuse în facturile noastre, fie că vorbim de sectorul casnic sau de cel non-casnic. O măsură propusă în raport ar fi decuplarea prețului gazului natural de prețul energiei curate. În prezent, sistemul de piață din Europa leagă prețul energiei din surse regenerabile și nucleare de prețul combustibililor fosili, ceea ce duce la volatilitate și prețuri ridicate pentru consumatori. Regulile pieței transmit această volatilitate către utilizatorii finali și pot împiedica beneficiile decarbonării producției de energie să ajungă pe deplin la aceștia.
Este adevărat că Europa își reduce dependența de gazele naturale și crește investițiile în producția de energie curată, însă prin regulile actuale ale pieței din sectorul energetic, aceasta face ca utilizatorii finali să nu beneficieze pe deplin de avantajele energiei curate în facturile lor. De exemplu, se arată în raport, în 2022, în vârful crizei energetice, gazul natural a stabilit prețul energiei 63% din timp, deși reprezenta doar 20% din mixul energetic al UE. În România, cu gazul reprezentând sub 10% din totalul mixului energetic, prețul a fost influențat în aproape 80% din timp.
Raportul mai subliniază faptul că, deși decarbonarea este un obiectiv pe termen lung, gazul natural va continua să joace un rol important în mixul energetic european cel puțin până la sfârșitul acestui deceniu. Ca urmare, Draghi propune utilizarea soluțiilor pe termen lung, precum Power Purchase Agreements (PPA) sau Contracts for Difference (CfDs), soluții care pot ajuta la atenuarea legăturii dintre prețul stabilit marginal și costul energiei pentru utilizatorii finali. În prezent aceste soluții sunt slab dezvoltate în Europa, limitând astfel beneficiile din extinderea energiei regenerabile.
România cu energie pentru o Europă mai puternică
Ce putem învăța noi, ca țară, din concluziile analizei referitoare la impactul gazelor în economia Europei? Pe de o parte, este crucial să înțelegem că gazul din Marea Neagră reprezintă o oportunitate strategică nu doar pentru securitatea noastră energetică, ci și pentru creșterea competitivității la nivel european. Exploatarea acestor resurse ar putea contribui substanțial la reducerea dependenței de gazele importate și la stabilizarea prețurilor. Iar, pe de altă parte, că bugetul de 3 miliarde de euro, bani nerambursabili din Fondul pentru Modernizare (FM), pe care îi investim în mecanismul contractelor pentru diferență (CfD), reprezintă pentru România accelerarea acestui proces esențial de a putea atinge obiectivele de decarbonare și a atrage mai multe investiții în energie regenerabilă. Suntem sigura țară din UE care a obținut bani nerambursabili din FM pentru mecanismul CfD, ceea ce înseamnă că impactul asupra consumatorilor finali va fi, cel mai probabil, zero.
Din fericire, ambele proiecte strategice sunt în linie dreaptă și fără cale de întoarcere. În 2027 vom extrage primele gaze naturale din perimetrul Neptun Deep și vom deveni principalul producător al UE, iar primele contracte pentru CfDs se vor semna până la sfârșitul acestui an, adică 1500 MW regenerabili, dintre care 1000 MW eolian și 500 MW solar, iar la anul vom licita încă 3500 MW solar și eolian pentru sistemul energetic național.
Raportul Draghi ne arată că drumul cu sens unic pe care accelerăm este cel corect, în ciuda faptului că România a fost îndelung sabotată în realizarea proiectelor sale energetice și, din păcate, continuă să fie. Hidrocentralele începute acum zeci de ani și realizate în proporție de 80-90% sunt blocate în instanță de diverse organizații, iar poate cel mai important proiect energetic al României – Neptun Deep — cel mai mare zăcământ de gaze naturale al țării noastre, este și el atacat. Toți contestatarii trebuie să cunoască că România exploatează de peste 40 de ani perimetre de gaze din Marea Neagră fără incidente, ceea ce demonstrează capacitatea noastră de a gestiona responsabil aceste resurse.
În plus, pe lângă exploatarea gazelor naturale, a energiei solare, eoliene pe uscat și pe mare (România este singura țară din bazinul Mării Negre cu legislație în vigoare pentru energie eoliană offshore), pe lângă programul nuclear, România este poziționată strategic pentru a deveni un nod energetic crucial pentru transportul energiei verzi din zona Mării Caspice înspre și dinspre Europa. Proiectul Coridorului Verde – anunțat aici https://www.facebook.com/share/p/EbP52GqQPoJtBQVE/?mibextid=WC7FNe – va transforma România într-o poartă de acces a energiei regenerabile către Europa și va facilita accesul la energie ieftină pentru milioane de consumatori.
Cu toate acestea, degeaba avem energie regenerabilă din belșug dacă nu ținem ritmul și cu investițiile în digitalizare, cercetare-inovare și infrastructură energetică. Un alt pilon al strategiei energetice europene, propus de Draghi, este investiția masivă în infrastructură. Pentru a facilita tranziția energetică și a asigura securitatea energetică, trebuie să modernizăm și să extindem rețelele de distribuție. În România, acest aspect este esențial pentru a ne asigura că energia produsă din surse regenerabile poate fi distribuită eficient către consumatori, atât pe plan național, cât și regional. Investițiile în rețele inteligente, interconectarea cu rețelele de energie ale vecinilor noștri din Uniunea Europeană, integrarea soluțiilor digitale – precum monitorizarea în timp real a consumului - sunt vitale pentru a crește reziliența și competitivitatea.
Până acum, în ultimele 15 luni, am semnat contracte în valoare totală de peste 3 miliarde de euro pentru infrastructura energetică (distribuție și transport energie electrică și gaze naturale). În total, aproape 10 miliarde euro sunt „în teren” pentru sistemul energetic național, ceea ce am și comunicat transparent în cel mai raport de mandat. M-aș bucura să parcurgeți măcar o parte dintre cele peste 100 de pagini, care nu sunt un advertorial ci, în opinia noastră, un gest de bun simț al unei echipe care muncește pentru binele public: https://burduja.ro/wp-content/uploads/2024/09/RAPORT_MANDAT_Burduja_15luni.pdf
În final, este important să menționez că raportul Draghi ne oferă o oportunitate unică: aceea de a transforma România într-un lider regional, asumat și recunoscut la nivel european, în sectorul energetic. Cu o politică energetică orientată spre viitor și un angajament ferm pentru tranziția energetică, putem contribui nu doar la securitatea energetică a țării, ci și la creșterea competitivității Uniunii Europene în ansamblu. Vom continua să sprijinim măsuri care să garanteze securitatea energetică, să asigure prețuri stabile și să protejeze atât industria, cât și consumatorii români, și să favorizeze investițiile în energie curată. În această ordine, cum am mai spus.
Europa are șansa de a redeveni competitivă economic și un jucător global major în domeniul energiei, iar România poate și trebuie să joace un rol central în acest proces.
A contribuit Adrian Vintilă, consilierul ministrului energiei.
