Industria de apărare angajează armate de oameni. Este cel mai rapid ritm de creștere a personalului de la sfârșitul Războiului Rece
Companiile din industria de apărare din întreaga lume fac angajări pe bandă rulantă. Încearcă astfel să onoreze comenzile care se apropie de niveluri record, după ce invadarea Ucrainei de către Rusia a determinat guvernele să-și majoreze cheltuielile militare. Care e situația din România.
Cele mai importante 20 de companii de apărare și aerospațiale din Statele Unite și Europa caută să recruteze zeci de mii de angajați în acest an. Potrivit unui sondaj realizat de Financial Times, trei dintre cei mai mari contractori din Statele Unite, Lockheed Martin, Northrop Grumman și General Dynamics, caută să ocupe aproape 6.000 de locuri de muncă. Dar cele mai multe locuri disponibile sunt la companiile europene.
Secretarul general al asociației comerciale pentru industriile aerospațiale, de apărare și de securitate din Europa arată că aceasta este cea mai intensă perioadă pentru această industrie de la sfârșitul Războiului Rece, cu cea mai mare creștere a volumului de comenzi într-o perioadă destul de scurtă.
Creșterea bruscă a comenzilor după zeci de ani în care volumele au fost reduse, combinată cu competiția pentru competențe digitale din partea grupurilor tehnologice și o piață a forței de muncă care încă se confruntă cu un deficit de personal, a dus la această cursă pentru angajări din industria de apărare.
Companiile au nevoie de la ucenici la directori cu experiență. Sunt căutați ingineri, dezvoltatori de software și specialiști în securitate cibernetică, dar și sudori și mecanici.
Grupul italian Leonardo, care e parte a programului de dezvoltare a unui nou avion de vânătoare împreună cu britanicii de la BAE Systems și japonezii de la Mitsubishi Heavy Industries, intenționează să angajeze 6.000 de oameni până la sfârșitul acestui an. Iar, între 2025 și 2028, compania ar avea nevoie de încă 8.000 – 10.000 de angajați, în special ingineri și IT-iști.
La rândul său, BAE Systems are nevoie de încă 5.000 de angajați în acest an pentru a realiza programele pe termen lung, precum avionul de vânătoare și noile fregate ale Marinei Britanice. Compania spune că recrutează 2.700 de ucenici și absolvenți, precum și alte mii de profesioniști cu experiență.
De asemenea, compania franceză Thales, care produce rachetele Starstreak – ce au fost donate Ucrainei în număr mare de guvernele occidentale, arată că vrea să recruteze 9.000 de persoane în următorii trei ani. Asta înseamnă o creștere cu 11% a numărului de angajați față de nivelul actual.
Un alt producător de rachete, MBDA, deținut de BAE, Airbus și Leonardo, intenționează să angajeze peste 2.600 de persoane în acest an. Asta pe fondul cererii crescute pentru rachetele Storm Shadow și Scalp, folosite cu un efect devastator în Ucraina.
Și companiile care produc muniție, în special Rheinmetall și Nammo – care au trebuit să majoreze semnificativ producția pentru a completa stocurile guvernamentale, au planuri agresive de angajare.
Nammo, care este deținută parțial de guvernele Norvegiei și Finlandei, și-a crescut numărul de angajați cu 15% în ultimii doi ani, la 3.100 de angajați. Iar, până la sfârșitul deceniului se așteaptă la dublarea personalului.
În același timp, grupul german Rheinmetall ar avea nevoie de aproximativ 3.500 de noi angajați în acest an. Pe cel puțin o parte vrea să îi atragă de la producător de piese auto Continental, care suferă din cauza cererii reduse din sectorul auto.
Financial Times arată că și Dassault Aviation, care construiește avionul de luptă Rafale vrea 2.000 de noi angajați. Deși nu a înregistrat o creștere directă a comenzilor din Ucraina, compania are în vedere durata lungă a ciclului de producție din sector.
Dar printre companiile care se confruntă cu cel mai mare deficit de competențe sunt cele din domeniul apărării nucleare, în special cele implicate în programul de submarine Aukus al Marii Britanii și Australiei, dar din care face parte și Statele Unite.
Din cauza lipsei angajaților care au cunoștințe în aceste domenii, mai multe companii și-au deschis propriile academii. Rolls-Royce și Babcock International vor să pregătească cursanți pentru a obține competențe în domeniul nuclear, iar subsidiara Thales din Marea Britanie a lansat o academie unde oferă cursuri pentru a-și sprijini producția de sonare.
Totodată, guvernul Marii Britanii a lansat o inițiativă pentru a instrui zecile de mii de lucrători necesari în programele nucleare militare și civile ale țării. În același timp, companiile și-au intensificat programele de studii pe care le au cu universitățile pentru a forma viitoarea forță de muncă din industria de apărare.
Situația din România
România are o listă impresionantă de fabrici militare. Lista societăților din portofoliul Ministerului Economiei, unde se grupează aproape toată industria de apărare românească, la nivel de companii arată astfel: Avioane Craiova, IAR Ghimbav, IOR, Romaero, Uzina Mecanică Orăștie, Tohan Zărnești, Carfil Brașov, Uzina Mecanică Plopeni, Uzina Mecanică Cugir, Uzina Mecanică Sadu, Uzina Mecanică Mija, Uzina Mecanică Moreni, Uzina Mecanică București, Uzina Specială Dragomirești, Fabrica de Pulberi Făgăraș, Uzina Cugir, Uzina Drăgășani.
Toate aceste fabrici, cu câteva exceptii precum Avioane Craiova (căreia i-au fost șterse datoriile), IAR și Uzina Sadu sunt într-o situație financiară precară și cu datorii masive la ANAF. De unele dintre aceste fabrici au început să se intereseze investitori internaționali din industria apărării, cum ar fi cazul Fabricii de Pulberi Făgăraș, unde germanii de la Rheinnmetal au anunțat intenția de a investi 47 milioane euro pentru a relua și a dezvolta fabricarea pulberilor militare. Aproape toate aceste fabrici sunt într-o situație tehnologică total depășită și, în consecință, nu au comenzi. Ele necesită investiții uriașe pentru a fi readuse la capacitățile impuse de lumea actuală.
Fabricile de armament din România produc în majoritate armament de tip sovietic, după tehnologii vechi de 5 decenii. Parte din ele au fost fabrici proivate care au început să producă armament în primul război mondial, apoi au fost confiscate de stat și pregătite să producă armament de tip sovietic și o fac și în ziua de azi, dar la niveluri net inferioare volumului produs în anii comunismului.
