„Linia Verde” care divizează Europa. Oamenii s-au săturat să mai stea înțepeniți în timp
Barierele fizice din cadrul Europei au dispărut, în cea mai mare parte. Însă nu toate. O astfel de barieră e „Linia Verde” de pe insula Cipru. Această zonă-tampon controlată de Naţiunile Unite i-a separat timp de decenii pe ciprioţii greci de ciprioţii turci. Perspectivele de reconciliere sunt foarte vagi. Dar asta nu-i opreşte pe unii dintre locuitorii insulei să încerce. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:00 și în reluare sâmbăta de la ora 18:30.
Niyazi Kızılyürek a devenit, la începutul acestui an, membru pentru Cipru al Parlamentului European. Pe divizata insulă din Marea Mediterană, el încearcă să desfiinţeze graniţe.
„Am ajuns în atenţia Naţiunilor Unite, cu conflictul nostru, prima dată în 1954”, reamintește Niyazi Kızılyürek.
El a crescut în nordul turc, ocupat, al insulei, dar trăieşte acum în zona greacă din sudul Ciprului. Profesorul de ştiinţe politice vrea să lupte, în Parlamentul European, pentru o încheiere a conflictului.
Ciprul e divizat de mai mult de 40 de ani, de la invazia turcă.
Două ore pentru un drum de cinci minute
Îl vizităm pe primarul din Potamia, un sătuc din partea greacă, aflat chiar la graniţă. Următorul orăşel se află în zona turcă.
„E la doar cinci minute de aici, dar, cum suntem despărţiţi de Linia Verde, facem două ore până acolo”, explică Ioánnis Miná, preşedinte al Consiliului Comunal din Potamia.
Consecinţele acestei separări sunt vizibile pentru toţi locuitorii Potamiei.
„Există persoane dispărute. Oameni din Potamia care au dispărut în timpul războiului”, spune Niyazi Kızılyürek.
Acest monument a fost înălţat acum doar 10 ani. A fost o concesie făcută naţionaliştilor ciprioţi-greci. Unii văd drapelul Greciei, care flutură în spatele său, ca pe o provocare, deoarece Potamia este ultima localitate mixtă din punct de vedere etnic din Cipru. Este un sat şi grec, şi turc.
Niyazi Kızılyürek a obţinut foarte multe voturi aici la ultimele alegeri, pentru că sprijină în mod activ o soluţie paşnică a conflictului. El şi primarul au vizitat zona-tampon, administrată de ONU, care separă Potamia de nordul turc.
Sunt câmpii în preajmă folosite de ciprioţii greci aici, şi de ciprioţii turci în partea cealaltă. Agricultorii se cunosc între ei.
„Poţi să mergi de aici până la satul celălalt, de acolo. Dar există un mic pericol să te vadă cineva, un soldat, caz în care ai fi arestat”, arată Niyazi Kızılyürek.
Înțepeniți în trecut
Ne îndreptăm acum spre punctul de control prin care se trece în nordul turc. Controalele, la graniţă, durează mult. Trebuie să aşteptăm şi nu ni se permite să filmăm.
Republica Turcă a Ciprului de Nord e recunoscută pe plan internaţional doar de Turcia. Şi aici, mândria naţională e deosebit de importantă pentru unii.
„Eu am fost ales. E un fel de victorie a ciprioţilor greci şi turci împotriva naţionalismului”, spune europarlamentarul Niyazi Kızılyürek.
În drum spre Louroujina întâlnim multe puncte de control ale armatei turce, foarte bine înarmate. E o enclavă înconjurată de soldaţi.
Kızılyürek a crescut aici. În faţa cârciumii locale se află un bust al lui Kemal Atatürk, fondatorul Turciei moderne.
O vizită la primarul Hasan Barbaros - şi la susţinătorii lui - arată că mulţi ar dori să vadă cât mai curând o soluţie la acest conflict.
„Peste tot în lume domneşte progresul, dar noi suntem înţepeniţi aici. Ne trebuie un punct de intrare aici, spre sud. Louroujína era un sat cosmopolit. Era cel mai mare sat turc de pe insulă. Acum, e cel mai mic sat de pe insulă”, povestește Hasan Barbaros, primarul din Louroujína.
Se spune că aici locuiau odinioară 5000 de oameni. Azi, abia dacă mai sunt 300. Majoritatea localnicilor au părăsit satul. Situat la graniţa cu sudul grec, satul învecinat, Potamia, este foarte aproape, dar inaccesibil.
Niyazi Kızılyürek a candidat pentru Parlamentul European pentru că vrea schimbarea acestei stări de lucruri. La Bruxelles, el testează deja unitatea cipriotă. „Stăm aici toţi laolaltă: asistentul meu Harkan, cipriot turc, şi Dennis, cipriot grec. Un altul este tot cipriot grec. Şi suntem toţi împreună. Iar eu cred că asta e ceea ce vreau să văd în Cipru”, spune europarlamentarul.
Ei dau un exemplu, sperând, în acelaşi timp, ca graniţa care divide Ciprul să poată fi, în sfârşit, desfiinţată.
Citiți și: Cum trăiesc românii în Cipru? „Aș vrea dacă mor, acolo să mă îngroape, acasă la mine”
Cum se trăiește în țara care nu există: Ciprul de Nord
Editare web: Luana Păvălucă
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
