În timp ce președintele sud-coreean Yoon Suk Yeol a rămas baricadat în casa lui, unde se ascunde de polițiștii care au venit să îl aresteze, decăderea sa din postura unui procuror-vedetă în cea a unui lider izolat dezvăluie o poveste mult mai profundă despre o ideologie din timpul Războiului Rece care continuă să influențeze – și să zguduie din temelii – politicile sud-coreene, scrie The Guardian.
Scenele din afara reședinței lui Yoon ar putea părea familiare celor care urmăresc politicile în era Trump: suporteri care flutură steagul Americii și susțin că democrația este în pericol, denunțând „știrile false” și presupusa fraudă electorală și scandând sloganul „make Korea great again”.
Dar sub toate aceste asemănări superficiale se află o criză profund coreeană care își are originile în bătălii ideologice vechi de zeci de ani.
În Coreea de Sud, diviziunea politică stânga-dreapta se trage mai puțin din valorile conservatoare vs. cele progresiste și mai mult din atitudinea față de Coreea de Nord: tabăra pro-război vs tabăra pro-pace; confruntare vs. cooperare.
Când Yoon a declarat legea marțială pe 3 decembrie, el și-a justificat decizia susținând că este nevoie să „protejeze o Coree de Sud liberală în fața amenințărilor reprezentate de forțele comuniste nord-coreene și să elimine elementele anti-stat”.
Cuvintele lui Yoon seamănă cu limbajul folosit în trecut în timpul regimurilor autoritare, dar având un ton încă și mai agresiv, potrivit politologului Inbok Rhee de la Universitatea Yonsei.
„El folosește retorica foștilor dictatori militari, probabil în încercarea de a face pe placul principalului grup care îl susține”, a explicat Rhee. „Dar spre deosebire de declarațiile anterioare privind o stare de urgență, care se bazau pe un fel de amenințări existențiale, de această dată nu exista nicio amenințare externă sau internă cu care țara se confrunta.”
Războiul Rece în Coreea: raiduri cu trupe de elită și tentative de asasinare
În timpul Războiului Rece, o astfel de retorică reflecta pericole și îngrijorări reale. Raidul împotriva Casei Albastre din 1968 a fost o încercare a trupelor nord-coreene de comando de a-l asasina pe președintele sud-coreean de la acea vreme, Park Chung-hee.
Au existat încercări repetate de invadare și infiltrare pe teritoriul Coreei de Sud a trupelor nord-coreene folosind tuneluri, bărci și submarine.
În anii '80, unele părți ale mișcărilor studențești își exprimau admirația pentru ideologia de auto-susținere a Coreei de Nord.
Această istorie a justificat introducerea legii dure privind securitatea națională în Coreea de Sud, care incriminează actele de simpatie față de „organizațiile anti-stat”, un termen care face aluzie la Coreea de Nord.
Cu toate că a fost criticat drept un instrument pentru suprimarea opoziției, legea a apărut dintr-o nevoie reală legată de problemele de securitate care au influențat fundamental percepția asupra lumii a unei întregi generații.
Când Yoon a etichetat parlamentul controlat de opoziție drept „forțe anti-stat care intenționează să răstoarne regimul”, el nu îi ataca doar pe rivalii săi politici, ci punea sub semnul întrebării însăși legitimitatea instituțiilor democratice.
Teorii ale conspirației promovate online
În ziua de azi, natura amenințărilor Coreei de Nord a evoluat. În timp ce ambițiile nucleare și operațiunile cibernetice ale Phenianului rămân un pericol real, vechea amenințare a agenților comuniști care se infiltrează în Coreea de Sud este tot mai detașată de realitatea modernă.
Dar pentru coreenii mai în vârstă, în special cei care au fugit din Coreea de Nord sau au trăit în timpul Războiului din Coreea, un astfel de limbaj încă rezonează cu temeri și traume adânc înrădăcinate.
Fricile lor sunt exploatate și amplificate de canale de YouTube care fac bani din conținutul de extremă dreapta publicat online și unde afirmații nefondate despre fraude electorale se amestecă acum cu avertismente privind interferența Chinei și infiltrarea comuniștilor.
Cu toate că aceste păreri sunt împărtășite doar de un segment izolat al conservatorilor sud-coreeni, însuși președintele Yoon a recunoscut că se uită la conținutul de pe YouTube al suporterilor săi și mulți vârstnici pot fi văzuți în spații publice petrecând ore în fața ecranului telefonului privind conținut care promovează teorii ale conspirației.
Fantomele trecutului care bântuie și azi societatea sud-coreeană
Situația tensionată în care se află Yoon acum, izolat în reședința sa apărat de sute de agenți de securitate care se opun poliției, arată unde s-a ajuns din cauza acestor percepții formate în timpul Războiului Rece.
Susținând că opoziția internă reprezintă un pericol existențial asociat cu Coreea de Nord, indiferent dacă el chiar crede sau nu că aceste amenințări sunt reale, compromisul devine imposibil, iar instituțiile democratice devin inamicul statului.
Folosirea acuzațiilor „pro-Coreea de Nord” de către Yoon pentru a justifica aplicarea legii marțiale a arătat în schimb cum această retorică poate fi chiar mai periculoasă pentru democrație decât inamicii invizibili cu care el susține că se luptă.
Având tot mai puține instrumente la dispoziție pentru a mobiliza sprijinul publicului, Yoon a apelat tot mai mult la tacticile extremei drepte din America, precum atacurile la adresa presei.
Chiar și presa conservatoare l-a acuzat pe Yoon că împarte națiunea în „cetățeni patriotici” și „forțe anti-stat”, preluând termeni folosiți chiar de președintele sud-coreean într-o scrisoare adresată suporterilor săi.
În timp ce anchetatorii încearcă să execute mandatul de arestare pe numele său și curtea constituțională se decide în legătură cu destituirea președintelui, moștenirea lui Yoon ar putea deveni o poveste cu tâlc care arată cum paranoia din era Războiului Rece folosită ca o armă în scop politic îi poate distruge chiar pe cei care apasă pe trăgaci.
Provocarea acum nu constă doar în luarea unei decizii privind soarta lui Yoon, ci și găsirea unor soluții pentru conducerea unei societăți dezbinate serios de polarizarea ideologică, în condițiile în care fantomele trecutului continuă să bântuie societatea.