Analiză SUA vor ca Europa să cumpere arme americane. UE are alte idei (Politico)

SUA vor ca Europa să cumpere arme americane, însă liderii UE au alte idei și speră să-și dezvolte propriile industrii. Până acum liderii europeni au primit un mesaj public clar din partea Washingtonului: este necesară creșterea cheltuielilor pentru apărare. Inclusiv Secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, a transmis de mai multe ori în acest an că se aşteaptă ca țările membre să îşi crească cheltuielile de apărare. O analiză a Politico Europe indică faptul că dincolo de declarațiile publice, în discuțiile purtate în privat există un alt mesaj care este la fel de clar pentru europeni: asigurați-vă că o mare parte din cheltuielile suplimentare pentru apărare sunt destinate armelor care vin SUA. 

„Trebuie să dezvoltăm o bază tehnologică și industrială de apărare cu adevărat europeană în toate țările interesate și să implementăm echipamente pe deplin suverane la nivel european”, a declarat președintele francez Emmanuel Macron la conferința GLOBSEC de la Bratislava de luna trecută. 

De asemenea, Macron a mai spus că Europa nu ar trebui să se bazeze doar pe SUA pentru protecţie, deşi a recunoscut că sprijinul american în bani şi materiale a fost crucial pentru formarea unui front credibil împotriva Rusiei. „Să fim recunoscători şi să le mulţumim Statelor Unite. Dar este această administraţie aici pentru totdeauna?” s-a întrebat Macron, aluzie la perspectiva alegerilor prezidenţiale din SUA din 2024. „De aceea, un pilon european de apărare în NATO este indispensabil”, a punctat liderul francez, reluând teza privind autonomiei strategice a UE pe care o susţine de mult timp. 

Macron a pledat pentru o apărare europeană mai puternică în cadrul Alianţei, în condiţiile în care mai multe ţări din Europa Centrală şi de Est sunt sceptice faţă de o asemenea idee enunţată periodic de Paris. 

Cu toate acestea, presa franceză, citată de The Guardian, a relatat că est-europenii sunt ataşaţi visceral de NATO, singurul bastion în ochii lor împotriva a ceea ce ei percep ca o ameninţare existenţială din partea Rusiei şi nu văd cu ochi buni consolidarea suveranităţii europene susţinută de preşedintele francez.  

Macron a spus și că o „Europă a apărării”, un „pilon european în cadrul NATO”, este „esenţială, dacă vrem să fim credibili pe termen lung”. „Geografia nu se va schimba”, a insistat Macron, iar noi va trebui, de asemenea, să „coexistăm cât mai paşnic posibil, fără a fi naivi, cu Rusia de mâine”. 

NATO a înregistrat opt ani de creștere constantă a cheltuielilor pentru apărare 

Deceniile de amăgire are puterii politice de la Washington încep să dea roade. Deși majoritatea țărilor din UE nu îndeplinesc încă obiectivul NATO de a cheltui 2% din PIB pentru apărare, Alianța a înregistrat opt ani de creștere constantă a cheltuielilor. 

În 2022, cheltuielile țărilor europene au crescut cu 13%, ajungând la un total de până la 345 de miliarde de dolari, adică cu aproape o treime mai mult decât acum un deceniu. Acesta a fost un fenomen în mare parte văzut ca o reacție la invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia. 

Acum întrebarea este cum vor fi cheltuiți acești bani. 

SUA vor să se asigure că țările europene, care cheltuiesc deja aproximativ jumătate din achizițiile lor pentru sectorul apărării pe echipamente americane, nu fac o schimbare radicală care să prevadă cheltuirea banilor pentru apărare ca să-și consolideze propria industrie de apărare.  

Unii lideri europeni speră că asta se întâmplă, dar este o întrebare deschisă dacă industria de apărare a continentului poate face acest lucru să se întâmple. 

„În mod tradițional, a existat o suspiciune cu privire la o schimbare a capacităților de apărare ale Europei, care datează de mai bine de 25 de ani”, a declarat Max Bergmann, directorul Programului pentru Europa, Rusia și Eurasia la Centrul de Studii Strategice și Internaționale din Washington. „În ce direcție ar merge UE, oare ar însemna că UE se va decupla de NATO, care ar fi impactul asupra politicii industriale de apărare a SUA?”, se mai întreabă Bergmann, cu referire la o potențială schimbare de perspectivă a Europei în ceea ce privește cheltuielile pentru apărarea spațiului comunitar.

UE și dezvoltarea propriei industrii de apărare  

Tensiunile actuale de la Bruxelles sunt legate de faptul dacă noua politică de apărare la nivelul Uniunii Europene ar trebui să fie limitată la companiile din UE.  Această poziție este susținută puternic de președintele francez Emmanuel Macron și de comisarul european pentru piața internă, Thierry Breton, la rândul său francez.  

Politico scrie că acest lucru confirmă suspiciunile din Statele Unite cu privire la protecționismul european atunci când vine vorba de a permite companiilor americane să concureze pentru contractele din UE. 

„Planul nostru este să sprijinim direct, cu banii europeni, efortul de a intensifica industria noastră de apărare, iar acest lucru îl facem pentru Ucraina și pentru propria noastră securitate”, a declarat Thierry Breton luna trecută, după cum informează publicația Le Monde.

Dar există un fapt inconfortabil pentru susținătorii autonomiei strategice europene: când vine vorba de arme, Europa depinde în continuare de SUA. 

În timp ce companiile europene au o experiență îndelungată în ceea ce privește sectorul apărării, construind totul, de la avionul de luptă Rafale al Franței până la tancul german Leopard și sistem de apărare antiaeriană portabil Piorun al Poloniei, amploarea industriei armelor din SUA, precum și inovația sa tehnologică, o fac atractivă pentru cumpărătorii europeni de arme.  

Cea mai dorită armă este avionul de vânătoare F-35 Joint Strike Fighter construit de companie americană Lockheed Martin și care ajunge la un cost de 80 de milioane de dolari. Există, de asemenea, o creștere a cererii de rachete rachete portabile și obuze de artilerie. 

„După invazia Ucrainei de către Rusia, statele europene vor să importe mai multe arme într-un ritm mai rapid”, se arată într-un raport al Institutului Internațional de Cercetare a Păcii din Stockholm (SIPRI). 

Unele țări europene își întăresc securitatea cu arme din străinătate

Războiul din Ucraina a subliniat dominația industriei de apărare din SUA. Mai multe țări europene cumpără rachete antitanc Javelin produse de companiile Raytheon și Lockheed Martin. 

Javelin este printre cele mai importante rachete antitanc din lume. Este un sistem antitanc portabil. Javelin se ghidează, în mod automat, către țintă, permițând artileristului să se adăpostească și să evite contraatacul în timp util. Soldații sau pușcașii marini se pot redresa imediat după tragere sau pot reîncărca rapid pentru a ataca o nouă țintă.

Polonia a semnat anul acesta un acord în valoare de 1,4 miliarde de dolari pentru cumpărarea a 116 tancuri M1A1 Abrams, precum și un alt acord în valoare de 10 miliarde de dolari pentru cumpărarea sistemelor de rachete de artilerie de înaltă mobilitate produse de Lockheed Martin.  

La rândul său, Slovacia a anunțat că achiziționează avioane de vânătoare F-16, în timp ce România a stabilit în ședința din 11 aprilie a Consiliului Suprem de Apărare a Țării că va achiziționa avioane de ultimă generație F-35.  

Aceste avioane, dotate cu o gamă largă de senzori avansaţi, capacitate de schimb de informaţii criptate în timp real atât cu platforme aeriene, cât şi cu sisteme de apărare cu baza la sol, capacitate de gestionare reală a imaginii operaţionale a câmpului de luptă, precum şi cu muniţii inteligente de înaltă precizie, permit realizarea şi menţinerea superiorităţii aeriene, condiţie obligatorie pentru asigurarea suveranităţii în spaţiul aerian naţional şi, la nevoie, pentru apărarea acestuia.

„În acest sens, membrii Consiliului au aprobat Concepția de realizare a capabilității operaționale de apărare aeriană cu avioane multirol de generația a V-a”, se arată în decizia CSAT. 

Klaus Iohannis deja anunțase încă din februarie 2022 că România va achiziționa modelul F-35, avionul de generația a 5-a produs de Lockheed Martin și care a început să fie cel mai selectat avion nou a multor state membre NATO, inclusiv Norvegia care face trecerea de la F-16, avioane ce vor ajunge astfel la noi.

Tranziția spre avioanele de generația a V-a, chiar dacă teoretic este programată să aibă loc după 2030, va dura ani și presupune pe lângă contracte semnate din timp și plăți mari făcute în tranșe înainte de a vedea efectiv aparatele livrate, și pregătiri ce țin de infrastructură, logistică și de pregătire a piloților. 

Aceste acorduri între industria de apărare din SUA și mai multe state ale UE ridică temeri în Europa cu privire la posibilitatea statelor blocului comunitar de a se îndepărta de furnizorii americani din sectorul apărării.

Nevoia de a reaproviziona depozitele de arme și de a continua expedierea de armament către Ucraina este urgentă și, după decenii de contracție, industria de apărare a continentului european se adaptează cu greu. „Aliații și partenerii noștri europeni nu au experimentat niciodată așa ceva”, a spus un înalt oficial al Departamentului de Apărare al SUA, referindu-se la spasmul cheltuielilor cauzat de invazia pe scară largă pornită de Vladimir Putin.

Înaltul oficial de la Pentagon a mai precizat, vorbind sub condiția anonimatului, că   europenii încă nu au capacitatea de producție de care au nevoie în ceea ce privește sectorul apărării „pentru a se mișca rapid”. Acesta a mai spus că o parte dintre țările europene chiar au apelat la SUA pentru a înțelege cum pot crește producția. „Cred că învață multe de la noi”, a mai precizat înaltul oficial american. 

Pentru a ajuta Europa să-și dezvolte capacitatea de apărare, Statele Unite au extins numărul de acorduri bilaterale privind securitatea pe care le au cu parteneri străini de când a început invazia rusă, semnând noi acorduri cu Letonia, Danemarca, Japonia și Israelul. Aceste acorduri permit țărilor să vândă și să comercializeze mai rapid și mai ușor bunuri și servicii legate de apărare. 

Administrația Biden a semnat, de asemenea, un acord administrativ cu Uniunea Europeană la sfârșitul lunii aprilie pentru a stabili grupuri de lucru pe probleme legate de lanțul de aprovizionare, oferind în același timp ambelor părți un loc la masă în cadrul reuniunilor interne organizate de Agenția Europeană de Apărare și de Pentagon. 

Dar există limite pentru cât de departe și cât de repede ambele părți sunt capabile și dispuse să meargă. Pe termen scurt, problemele de capacitate și voința politică indică faptul că este puțin probabil ca schimbarea de retorică în ceea ce privește cheltuielile militare ale UE să afecteze politica industrială militară a SUA. 

Ultimele 18 luni au înregistrat o creștere uriașă a bugetelor pentru apărare, Germania anunțând un fond special finanțat prin datorii în valoare de 100 de miliarde de euro după invazia rusă a Ucrainei. În plus, cheltuielile pentru apărare ale Poloniei vor ajunge la 4% din PIB în acest an. 

Companiile europene spun că au nevoie de termene de livrare mai lungi și de contracte pe termen lung pentru a face investițiile necesare care să ducă mai târziu la dezvoltarea industriei de apărare. „Aveți nevoie de vizibilitate și certitudine pentru a face acele investiții. Suntem într-un joc în care e important cine sunt primii care pun banii pe masă”, a declarat Lucie Béraud-Sudreau, director al programului de cheltuieli militare și producție de arme la SIPRI.

Boomul global privind sectorul apărării indică faptul că ar trebui să existe o mulțime de cheltuieli militare, cel puțin pe termen scurt, deoarece țările se grăbesc să-și demonstreze valoarea în fața aliaților lor din NATO și UE, iar amenințarea rusă rămâne puternică.

Citește și: Cum plătesc guvernele pentru războaie (Financial Times)

Editor : M.D.B.