Invazia pe scară largă începută de Rusia în Ucraina a dus la o creștere bruscă a cheltuielilor pentru apărare. Pentru războaie scurte, guvernele pot finanța cheltuielile prin împrumuturi, spun specialiștii, dar dacă există un război lung, cu atât mai mult trebuie să folosești alte metode, cum ar fi taxele, se arată într-o analiză a cotidianului Financial Times, care se întreabă: „Cum plătesc guvernele pentru războaie?”.
În aprilie anul viitor, pentru prima dată în peste trei secole, danezii vor trebui să lucreze în Ziua Marii Rugăciuni, după ce guvernul de la Copenhaga a renunțat la începutul anului la această sărbătoare creştină marcată din 1686 în a patra zi de vineri după Paşte, parțial, pentru a plăti cheltuielile suplimentare pentru apărare.
Danemarca vrea să atingă pragul de 2% din PIB pentru aceste cheltuieli până în 2030, cu trei ani mai devreme decât era plănuit. Potrivit executivului danez, cea mai mare parte a banilor necesari pentru atingerea ţintei ar urma să fie acoperiți prin taxele mai mari pe veniturile anticipate de pe urma renunţării la ziua liberă a Marii Rugăciuni.
Decizia a fost profund nepopulară. Într-un sondaj de opinie, 70% dintre danezi s-au opus acestei măsuri, însă economiștii au lăudat Copenhaga pentru că a adoptat un plan pentru a-și satisface costurile pentru apărare din ce în ce mai mari, spre deosebire de multe alte guverne.
„Nimeni nu vrea să plătească mai multe taxe. Dar, în același timp, toată lumea își dorește o apărare mai bună și servicii de sănătate bune”, a declarat John Llewellyn, fost șef în cadrul departamentului de prognoză economică la OCDE.
Japonia, îngrijorată de ascensiunea Chinei și de riscul de război în regiunea Indo-Pacific, nu a precizat cum își va finanța creșterea planificată cu două treimi a bugetului său pentru apărare până în 2027.
Marea Britanie, stimulată de războiul pornit de Vladimir Putin în Ucraina, dorește, în cele din urmă, creșterea cheltuielilor militare la 2,5% din produsul intern brut, dar numai în măsura în care „circumstanțele fiscale și economice permit acest lucru”.
O problemă la fel de veche ca războiul însuși
La rândul lor, germanii, deranjați de agresiunea rusă, vor să-și mărească cheltuielile pentru apărare, dar nu și dacă asta înseamnă pierderea unei sărbători legale. Anul trecut, la câteva zile după ce Rusia a pornit războiul în Ucraina, cancelarul german Olaf Scholz anunța că Germania va creşte cheltuielile militare la mai mult de 2% din PIB pe an şi va debloca un pachet excepţional de 100 de miliarde de euro pentru a-şi moderniza apărarea. Lumea a intrat într-o „nouă eră” după invazia Rusiei în Ucraina, a spus Scholz în timpul unei sesiuni speciale a Bundestagului.
Franța nu a detaliat cum își va finanța creșterea planificată cu 40% a bugetului său militar în următorii cinci ani. Același lucru este valabil și pentru Polonia, care își propune aproape să-și dubleze cheltuielile pentru apărare la 4% din PIB.
Cum să plătești pentru războaie este o problemă la fel de veche ca războiul însuși. În 1694, Banca Angliei a fost fondată pentru a-l ajuta pe William al III-lea să finanțeze războiul cu Franța. Astăzi, chiar dacă lumea pare din ce în ce mai haotică, cheltuielile par mai limitate pe fondul unui mediu de creștere a ratelor dobânzilor și a sarcinilor ridicate ale datoriei publice.
Europa se află în mijlocul celui mai mare conflict armat din 1945 încoace, tensiunile geopolitice dintre China și Taiwan sunt în creștere, iar Iranul ar putea în curând să producă o armă nucleară. În plus, provocările globale, cum ar fi schimbările climatice și migrația, pot forța guvernele să cheltuiască sume mari de bani în astfel de direcții.
Mai mulți bani pentru apărare
Institutul Internațional de Cercetare a Păcii din Stockholm (SIPRI) a transmis în luna aprilie că cheltuielile globale pentru apărare au crescut cu aproximativ 4%, ajungând la un record de 2,24 miliarde de dolari anul trecut. Anul acesta, cheltuielile globale pentru apărare sunt programate să continue să crească, chiar dacă ratele mai mari cresc costurile de împrumut ale guvernelor.
Totodată, cheltuielile militare în Europa au depăşit din nou, în 2022, nivelul atins la sfârşitul Războiului Rece, cu o creştere record în ultimele trei decenii, stimulată de invadarea Ucrainei de către Rusia.
Numai Ucraina şi-a mărit cheltuielile de şapte ori, ajungând la 44 de miliarde de dolari, o treime din PIB-ul său, fără a lua în calcul cele câteva zeci de miliarde de donaţii de armament din străinătate, precizează SIPRI.
Conform Deutsche Welle, în țările NATO, cheltuielile cu armamentul au crescut cel puțin din 2014, anul în care Rusia a anexat ilegal peninsula ucraineană Crimeea și a sprijinit separatiștii din estul Ucrainei. În replică, membrii NATO au decis să cheltuiască două procente din producția lor economică pentru apărare până în 2024, iar de atunci mulți dintre ei s-au apropiat, încet și sigur, de acest obiectiv.
O examinare mai atentă a datelor SIPRI relevă că majorările de cheltuieli sunt adesea mai puțin drastice decât par la prima vedere. În timp ce cheltuielile globale au crescut la peste două mii de miliarde de euro în termeni nominali în 2022, ele au fost cu 0,1 % mai mici ca pondere în produsul intern brut (PIB) decât în 2013. Aceasta, în ciuda faptului că numeroase țări și-au majorat semnificativ cheltuielile pentru apărare în ultimul deceniu, cum ar fi China (63%), India (47%) și Israel (26%). Însă, în toate aceste țări, ponderea cheltuielilor pentru apărare în totalul producției economice a scăzut.
Un alt factor important în acest caz este inflația record. Ministerele apărării, la fel ca și gospodăriile private, suferă de o pierdere a puterii de cumpărare. Așa cum o sticlă de lapte se scumpește, tot la fel statele trebuie să cheltuie sume mai mari pentru achiziționarea unui avion de luptă. O țară care dorește nu numai să își mențină armata la nivelul actual, ci să o și modernizeze, trebuie să investească mai mulți bani, aspect care se reflectă și în raportul SIPRI.
Economiști precum Lawrence Summers, fostul secretar al Trezoreriei SUA și Olivier Blanchard, fost economist șef la FMI, au sugerat că cheltuielile mai mari pentru apărare ar putea chiar contribui la creșterea ratelor dobânzilor.
„Un scenariu este că țările care au crescut deja cheltuielile pentru apărare în 2022 continuă să facă acest lucru, în timp ce cele care au spus că vor începe să crească cheltuielile pentru apărare în 2023 încep, de fapt, să facă acest lucru”, a declarat Diego Lopes Da Silva, cercetător în cadrul SIPRI.
În 2022, Statele Unite ale Americii au rămas pe primul loc la cheltuielile militare, atingând suma de 877 de miliarde de dolari dedicate investiţiilor în apărare, adică 39%. Mai mult, în SUA, politicienii au stabilit o scutire în negocierile privind plafonul datoriei pentru a permite o creștere cu 3% a cheltuielilor militare la 886 de miliarde de dolari în 2024.
Bugetul pentru apărare al Chinei, pe care SIPRI îl estimează la 292 de miliarde de dolari, va consemna anul acesta a 29-a creștere anuală consecutivă. Rusia, care a cheltuit anul trecut pentru apărare aproximativ 86 de miliarde de dolari, a declarat între timp că „nu vor exista restricții de finanțare” pentru războiul său împotriva Ucrainei, chiar dacă bugetul său rămâne secret.
India intenționează să-și mărească bugetul pentru apărare cu 13% anul viitor, la 73 de miliarde de dolari, în timp ce Arabia Saudită, temându-se de faptul că Iranul va dezvolta arme nucleare, cheltuiește acum 7,5% din PIB pentru apărare.
În NATO, doar șapte dintre cei 31 de membri ai Alianței și-au îndeplinit anul trecut obiectivul de a cheltui pentru apărare de 2% din PIB. Dacă ar face-o cu toții, cheltuielile totale ar crește cu peste 150 de miliarde de dolari pe an, arată o cercetare a jurnaliștilor de la Financial Times.
Potrivit tabelelor incluse în raportul anual al NATO, cele şapte state sunt:
- SUA (3,46% din PIB pentru apărare),
- Regatul Unit (2,16% din PIB pentru apărare),
- Estonia (2,12%),
- Letonia (2,07%),
- Lituania (2,47%),
- Polonia (2,42%),
- Grecia (3,54%).
Conform aceleiaşi surse, România a alocat pentru apărare 1,75% din PIB anul trecut, 1,86% din PIB în 2021, 2,01% din PIB în 2020 şi 1,84% din PIB în 2019.
La nivelul NATO, valoarea indicatorului în 2022 a fost de 2,58% din PIB, iar la nivelul statelor europene din NATO şi al Canadei de 1,65% din PIB, ceea ce înseamnă că SUA au o contribuţie considerabilă la bugetul Alianţei.
Jens Stoltenberg le-a cerut statelor aliate să îşi suplimenteze mai rapid cheltuielile militare. „Nu există niciun dubiu că trebuie să facem mai mult şi trebuie să facem asta mai rapid. Ritmul pe care îl avem atunci când este vorba despre creşterea cheltuielilor pentru apărare nu este suficient de ridicat. Într-o lume tot mai periculoasă, noi trebuie să investim mai mult în apărare”, a afirmat secretarul general al NATO.
La finalul anului trecut, Consiliul Suprem de Apărare a hotărât ca România să acorde 2,5% din PIB pentru apărare.
Cum sunt finanțate războaiele „scurte și fierbinți” față de cele „lungi și reci”
Războiul a fost una dintre „cele mai scumpe și mai puțin productive activități umane”, spune James Grant, istoric financiar și editor al Grant’s Interest Rate Observer, care a remarcat și că „există și o tendință ca pacea să explodeze periodic în fețele noastre”. „Când se întâmplă acest lucru, există adesea o confluență de promisiuni de plată și tipărire de bani”, a mai adăugat Grant.
Ca regulă generală, „războaiele scurte și fierbinți” necesită o creștere bruscă a cheltuielilor și sunt finanțate prin împrumuturi suplimentare, în timp ce „războaiele lungi și reci”, care necesită cheltuieli susținute pentru apărare, sunt finanțate prin impozite.
Războiul napoleonian, precum și Primul și al Doilea Război Mondial au fost finanțate în mare parte prin datorii. În schimb, în deceniile lungi ale Războiului Rece, Occidentul și-a finanțat cheltuielile pentru apărare printr-o impozitare mai mare. În sfertul de secol care a precedat căderea Zidului Berlinului, veniturile fiscale în rândul țărilor din OCDE au crescut în medie la peste 32% din PIB, de la 25%, în timp ce nivelul datoriei a scăzut în general.
„Pentru războaie scurte, guvernele pot finanța cheltuielile prin împrumuturi”, a spus James Macdonald, autorul cărții A Free Nation Deep in Debt, a history of public finance and wars. „Dar dacă există un război lung, cu cât acesta continuă mai mult, cu atât mai mult trebuie să folosești alte metode, cum ar fi taxele”, adaugă Macdonald.
Inflația, o taxă ascunsă
Războaiele sunt adesea însoțite de o inflație mai mare și de suprimarea ratelor dobânzilor. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, prețurile angro din SUA au crescut cu o medie de 8,2% pe an, chiar dacă ratele dobânzilor la datoria pe termen lung au fost fixate la 2,5%. S-a ajuns astfel la un decalaj care a ajutat Washingtonul să umfle valoarea obligațiunilor emise de SUA.
„Toate războaiele sunt în general asociate cu o anumită inflație. Politicienilor nu le place să pună taxe [pentru a plăti războaiele], iar inflația este o taxă ascunsă”, a spus Richard Sylla, coautor al cărții A History of Interest Rates.
Economiștii bănuiesc că reconstrucția cheltuielilor pentru apărare pe termen lung, care au scăzut cu o treime în țările OCDE de la căderea Zidului Berlinului, ar necesita un amestec de taxe mai mari și reduceri de cheltuieli în alte sectoare.
„Politica nu poate fi evitată. Societățile se confruntă cu o serie de enigme și trebuie făcute unele alegeri dificile”, a mai declarat John Llewellyn.
Citește și: Topul celor mai puternice armate ale lumii în 2023. Ce efective și dotări are România și ce loc ocupă
Editor : Marco Badea
