În multe şcoli din mediul rural din Bihor, timpul parcă a stat în loc. Când vine iarna, sălile de clasă sunt încălzite ca pe vremea bunicilor, cu sobe de teracotă.
„În judeţul Bihor, 60% din unităţile de învâtământ folosesc ca şi combustibil solid lemnul. Din aceste procente, 20% reprezintă încălzirea pe sobe şi 40% centrale proprii pe lemn”, spune Claudiu Damian - purtătorul de cuvânt al ISJ Bihor.
La şcoala din satul bihorean Miersig învaţă în două săli de clase aproape 30 de preşcolari şi elevi în clasele primare.
„Doamna care trebuie să facă focul vine cu două, trei zile înainte după vacanţă ca să facă focul şi în fiecare dimineaţă pe la ora patru, cinci, ea trebuie să facă focul”, spune Adriana Feneş, învăţătoare în cadrul şcolii din Miersig.
Nu puţine sunt momentele în care sobele se strică, iar sălile de clasă sunt inundate cu fum.
„Fumul care era înecăcios, uneori înţepător, şi pentru asta era nevoie de un hornar să desfunde coșurile destul de frecvent şi temperatura nu putea fi păstrată mereu constantă”, explică Melinda Tănase, directorul şcolii din Nojorid..
Dorel Ţârţ, purtătorul de cuvânt al DSP Bihor, spune că „fumul de la arderea din sobe conţine peste șapte mii de substanţe toxice dintre care cea mai periculoasă e monoxidul de carbon care poate duce inclusiv la intoxicaţii şi chiar deces”.
Şcolile modernizate din mediul rural au renunţat la sobele de teracotă, dar nu şi la lemn. Ele au cazane legate la caloriferele din clase.
„Temperatura este una foarte plăcută după cum se simte şi în prezent este vorba de undeva 25 de grade şi pentru asta avem angajat un foschist”, spune Melinda Tănase, directorul şcolii din Nojorid.
„Cazanul este alimentat la şase ore, dimineaţa la ora şase cât şi la amiază, la şase seara şi la ora 22:00, seara târziu, ultima alimentare”, spune Adrian Cristea, fochistul şcolii.
În judeţul Bihor există în sistemul de învăţământ angajate 133 de persoane din rândul personalului nedidactic care au atribuţii de fochist.