De ce convine Rusiei eşecul vizitei lui Abe
Implicaţiile prăbuşirii Guvernului de la Bucureşti în toiul unui turneu sensibil efectuat de premierul Japoniei în România şi alte cinci ţări din Europa Centrală şi de Est merg mult dincolo de componenta simbolică dată de faptul că era prima vizită a unui lider nipon de o asemenea anvergură în ţara noastră.
"Deşi la nivel macro intrarea în anul Centenarului Marii Uniri ne prinde relativ bine echipaţi, la nivel de detaliu lucrurile alunecă tot mai mult pe panta periculoasă a relativizării politicii externe. A transformării acestui domeniu strategic care ne-a adus atâtea dividende, inclusiv pe cel din perioada 1918-1920 pe care ne pregătim să-l sărbătorim cu fast, într-o anexă dărăpănată a unei politici interne caracterizată prin micime. Altfel spus, fix în opusul a ceea ce a fost în perioada realizării Marii Uniri". Recunosc că nu mă aşteptam, atunci când scriam aceste rînduri, în ultimul editorial pe 2017, ca politica externă a României să primească atât de repede o palmă de calibrul celei pe care a încasat-o cu ocazia vizitei istorice a premierului Japoniei, Shinzo Abe, la Bucureşti.
S-au spus deja multe lucruri pertinente despre cataclismul diplomatic la care am asistat zilele astea, dar încă e loc de subliniat un aspect esenţial: am avut în faţă un caz-şcoală despre modul în care luptele interne pot afecta un dosar de politică externă prioritar şi strategic pentru România, cel legat de "deranjul" făcut de Rusia în vecinătatea noastră. Responsabilii acestei regii deloc ieftine, care a lăsat ţara fără Guvern într-un asemenea moment, poartă o răspundere uriaşă, căci gestul lor a adus atingere capacităţii României de a găsi soluţii optime pentru a gestiona, pe termen lung, ameninţările şi incertitudinile ce vin de la Răsărit.
E drept că premierul Shinzo Abe a sosit la Bucureşti însoţit de o "armată" de investitori de talie globală, dar cine se concentrează doar asupra dimensiunii economice a vizitei prim-ministrului nipon pierde din vedere imaginea de ansamblu şi esenţa acestei premiere. Sunt suficiente indicii că partea economică constituie mai degrabă elementul tactic, de suport, pe când elementul strategic e dat de componenta geopolitică şi de securitate a vizitei lui Shinzo Abe.
De altfel, Tokio a dat semnale consistente în acest sens, inclusiv public. Explicit, la sfârşitul lui octombrie 2017; îndeajuns de clar, în 16 ianuarie 2018.
Ecuaţia e următoarea: în materie de securitate, România şi Japonia au acelaşi partener principal - Statele Unite; au un vecin comun, Rusia, ale cărui tendinţe expansioniste sunt de notorietate, cu care fiecare din cele două ţări s-a aflat la un moment dat în conflict deschis, care azi se implică masiv în dosare ce riscă să destabilizeze regiunile proxime României şi Japoniei, să lezeze interesele economice ale celor două ţări, ori să slăbească sistemele de alianţe considerate strategice de Bucureşti şi Tokio.
Mesajul este, în esenţă, acesta:
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
-pentru a-şi urmări eficient interesele, Japonia vrea să-şi sporească amprenta diplomatică şi economică în zona Europei Centrale şi de Est - are nevoie de sprijin internaţional cât mai larg în dosarul nord-coreean şi e obligată de geografie, istorie şi mize economice actuale să fie oricând pregătită pentru mişcările bruşte ale Rusiei, nu doar în vecinătate, ci şi în alte zone ale Globului.
-pentru a-şi urmări eficient interesele, Japonia vrea şi cât mai multe garanţii că, în situaţii-limită, principalul său furnizor de securitate, Statele Unie ale Americii, îşi va respecta angajamentele; context în care, Tokio caută aliaţi în demersul său de persuadare a Washingtonului pe această direcţie, considerând că statele est-europene dependente de scutul SUA înţeleg perfect logica respectivă, mai ales într-o perioadă de vizibilă a gresivitate a Rusiei.
Cum spuneam şi mai sus, aceste semnale au ajuns la Bucureşti în două reprize, fiindu-le deci cât se poate de cunoscute liderilor politici de aici.
O dată au fost transmise în octombrie anul trecut, la Bucureşti, prin intermediul unui consilier apropiat al premierului Shinzo Abe, profesorul Kuni Miyake, diplomat care a ocupat mai multe poziţii de rang înalt în centrala MAE nipon, ca şi în ambasade ale Japoniei din zone sensibile.
A doua oară, direct prin vocea premierului Abe, marţi 16 ianuarie 2017, în declaraţia comună de presă susţinută la Palatul Cotroceni cu preşedintele Klaus Iohannis.
Având o calitate mai puţin oficială şi dată fiind relaţia sa strânsă cu Shinzo Abe, prof. Miyake îşi poate lua libertatea de a rosti deschis, în public, lucruri asupra cărora premierul nipon e obligat să fie mai rezervat; totodată, are marje suficiente de manevră pentru a tatona, în numele premierului său, idei, proiecte şi iniţiative pe lângă în statele de interes, înaintea încapsulării lor în demersuri oficiale.
Spre exemplificare, voi enumera mai jos câteva din mesajele-cheie cu care prof. Kuni Miyake a venit acum trei luni la Bucureşti, iar apoi vom vedea, pornind de la declaraţia comună Abe-Iohannis, în ce măsură ideile promovate în toamnă de consilierul premierului nipon au avut ecourile aşteptate în timpul vizitei oficiale a şefului Guvernului de la Tokio.
După cum lesne veţi putea observa, Rusia, Coreea de Nord şi întărirea parteneriatului România-Japonia au fost în centrul atenţiei lui Klaus Iohannis şi Shinzo Abe, exact cum o lăsase de anticipat Kuni Miyake.
Emisarul lui Abe, în toamnă, la Bucureşti: "Trebuie să ne raportăm global la Rusia, din perspectivă strategică. De aceea am ales să vin aici"
Rusia şi Coreea de Nord au adus "România şi Japonia în aceeaşi barcă", puncta prof. Kuni Miyake, într-o conferinţă susţinută în toamnă la Bucureşti, părând încă de la vremea respectivă, când încă nu se ştia nimic despre vreo vizită a premierului Abe în regiune, că se adresa audienţei din România deopotrivă ca specialist recunoscut pe plan mondial şi ca mesager al prim-ministrului nipon. Detalii AICI.
Mai jos, un set de semnale-cheie date de consilierul japonez cu ocazia unui interviu acordat Digi24.ro, în care descifra jocul duplicitar al Moscovei:
*„Puteam să decid să merg în orice alt loc, dar mi-am zis că trebuie să vin în România. Este o ţară extrem de importantă în această parte a lumii, nu mai fusesem aici, aşa că voiam să văd această ţară, voiam să le vorbesc oamenilor. De aici voi merge în Ucraina, la Kiev, din motive similare. Ucraina se confruntă cu diverse activităţi din partea Rusiei, de care sunteţi preocupaţi şi dumneavoastră, de care de asemenea suntem preocupaţi şi noi”.
*„Ruşii şi chinezii sunt totodată şi vecinii noştri. Strategic, situaţia este puţin diferită, dar avem suficiente motive să fim preocupaţi de activităţile ruse în teatrul european, pentru că le afectează direct comportamentul nu doar în Asia, ci şi în Orientul Mijlociu. Iată de ce trebuie să ne raportăm global la Rusia, din perspectivă strategică. De aceea am ales să vin aici”.
*„Angajamentul SUA faţă de noi şi angajamentul SUA faţă de dumneavoastră este de aceeaşi importanţă. Aşadar, suntem cumva ca nişte veri sau ca fraţii şi împărtăşim aceleaşi preocupări şi, în acelaşi timp, acelaşi interes”.
*„Mult mai important pentru ambele părţi este să construim alianţe, să colaborăm atunci când este necesar. Pentru asta e nevoie să facem astfel încât aliatul nostru comun să ne rămână credincios şi să fie serios”. Toate detaliile AICI.
Confirmările date de discuţia Iohannis-Abe
Trei luni mai târziu, tot la Bucureşti, ideea unei cooperări mai strânse între România şi Japonia, în materie de securitate şi diplomaţie regională, anunţată iniţial de prof. Kuni Miyake, căpăta şi un contur oficial.
În declaraţia comună de marţi, preşedintele Klaus Iohannis şi premierul Shinzo Abe au făcut cunoscută intenţia de a ridica parteneriatul româno-nipon la rangul de parteneriat strategic, s-au referit în termeni categorici la contextul regional din proximitatea României şi Japoniei, au subliniat importanţa de a acţiona în comun pentru a "consolida ordinea legii la nivel internațional" (lucru care, oricât şi l-ar dori ţări ca România şi Japonia, ar fi imposibil fără implicarea decisivă a SUA).
Iată, aşadar, pasajele relevante din declaraţiile făcute de liderii român şi nipon:
Klaus Iohannis:
*"Astăzi, am fost de acord că împărtășim aceleași valori și obiective strategice, avem evaluări similare în materie de securitate într-un mediu atât de volatil (...)".
*"În acest context, am decis împreună cu domnul Prim-ministru Abe să lansăm demersurile necesare pentru ca, în viitorul nu foarte îndepărtat, să ridicăm relația dintre România și Japonia la nivel de Parteneriat Strategic".
*"După cum este bine cunoscut, România a condamnat ferm, de fiecare dată, acțiunile provocatoare ale Coreii de Nord și susține implementarea riguroasă a sancțiunilor internaționale impuse prin rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU și prin deciziile la nivelul Uniunii Europene".
Shinzo Abe:
*"Împreună cu domnul Președinte Iohannis, am convenit că vom avea o strânsă cooperare, pentru a menține și consolida ordinea legii la nivel internațional".
*"Este extrem de important faptul că domnul Președinte Iohannis și cu mine avem convingerea comună că nu putem accepta înarmarea nucleară a Coreii de Nord".
*"În condițiile în care în societatea internațională se instalează instabilitatea, este necesară o cooperare și mai puternică ca până acum între Japonia și Europa în numele valorilor comune pe care le avem la bază. Din acest punct de vedere, Japonia sprijină Europa în unitatea și coeziunea ei". Detalii AICI.
Harta sensibilă a turneului lui Abe
Nu în ultimul rând, la toate acestea se adaugă una din particularităţile sugestive ale prezenţei premierului Shinzo Abe la Bucureşti: nu a fost o vizită oficială într-o singură ţară, România, ci un turneu în şase state. Iar dacă ne uităm puţin pe hartă observăm că ele nu au fost bifate la întâmplare.
În contextul la care ne raportăm, numitorul comun pentru alegerea ca destinaţii a Estoniei, Lituaniei, Letoniei, României, Bulgariei şi Serbiei este - ia ghiciţi - Rusia. Primele trei sunt la o aruncătură de băţ de tancurile ruseşti; primele cinci sunt membre NATO; primele patru sunt într-o relaţie specială cu SUA; Bulgaria, chiar dacă e parte a UE şi NATO, întreţine în continuare o relaţie destul de ambivalentă cu Rusia; iar în Serbia Moscova construieşte capete de pod unul după altul, încercând, de altfel, să-şi sporească influenţa în tot spaţiul balcanic.
Ca o paranteză, merită reamintit că vizita din octombrie a prof. Miyake, care a prefaţat cumva vizita oficială a premierului nipon, a cuprins Bucureştiul, dar şi un zbor direct de aici la Kiev. Închidem paranteza.
Prin urmare, de la preşedinte la premier şi până la şefii celor două camere ale Parlamentului român, toată lumea a fost perfect în temă cu valenţele geostrategice ale vizitei lui Shinzo Abe în România şi regiune, nemaiadăugând aici simbolistica dată de faptul că a fost pentru prima oară când un lider nipon de acest nivel păşea în ţara noastră în ultima sută de ani.
În ciuda acestei realităţi, câteva minţi strălucite de la vârful puterii au considerat oportun să genereze o criză de proporţii la vârful statului român tocmai într-un moment în care două state profund preocupate de agresivitatea Rusiei plănuiau să strângă relaţiile la cel mai înalt nivel tocmai pe un dosar de o asemenea sensibilitate şi complexitate.
Dată fiind anvergura provocărilor geopolitice actuale, Tokio îşi va reveni cu siguranţă din şocul şi umilinţa administrată de o anumită parte a decidenţilor politici de la Bucureşti. Însă dată fiind stricteţea protocolului diplomatic nipon, acest moment nu va fi uitat pentru multă, foarte multă vreme.
Însă nici măcar aceasta din urmă problemă nu se compară cu ecourile pe care dezastrul diplomatic de la Bucureşti le-a avut în câteva cancelarii de referinţă, printre ele şi Moscova. Sau mai ales Moscova.
