Exclusiv Filosofia diplomatică a țării cu cea mai mare populație musulmană din lume: „Un singur dușman, prea mult, 1000 de prieteni, prea puțin”
Țara cu cea mai mare populație musulmană din lume face parte din G20, pentru că este a 16-a economie mondială. Și totuși, majoritatea celor de aici trăiesc în sărăcie. „Un singur dușman este prea mult, o mie de prieteni, prea puțin”. Cum se aplică asta în viața reală? Primim răspunsuri de la Rangga Almahendra, doctor în filozofie și profesor de economie la Universitatea Gadjah Mada de aici din Yogyakarta.
Indonezia, o lume întreagă
Peste 17 mii de insule, situate între Oceanul Indian și Pacific, formează cel mai mare arhipelag din lume: Indonezia. De alfel, totul este mare în cazul acestei țări, pentru că aici trăiesc 600 de etnii și se se vorbesc aproape 700 de limbi diferite, nu dialecte, pe lângă cea oficială. Toleranța față de alții, pragmatismul și, în egală măsură, regulile foarte stricte, le permit indonezienilor să convețuiască în pace. De altfel, și în politica sa externă, Indonezia are o istorie îndelungată de nepartizanat, păstrează echilibrul între marile puteri și încearcă să fie prietenul tuturor.
Cristina Cileacu: Dr. Rangga Almahendra, profesor de economie la Universitatea Gadjah Mada, bine ați venit la Pașaport diplomatic.
Rangga Almahendra: Este o onoare să ne întâlnim.
Cristina Cileacu: Suntem interesați să aflăm filosofia diplomației Indoneziei, pentru că aveți o teorie aici în această țară, că un dușman este prea mult și 1000 de prieteni sunt prea puțini. Dar este realistă această teorie? Pentru că în lumea de astăzi, unde estul și vestul sunt polarizate, poate și poate cineva să fie prieten cu oricine literalmente?
Rangga Almahendra: Da, de fapt, ne place foarte mult că avem această filosofie, așa cum știți, în Indonezia avem și sloganul național, "Bhinekka Tunggal Ikaam", care înseamnă Unitate în diversitate. Acesta este și spiritul universității noastre. De fapt, universitățile susțin această unitate și diversitate. Deci, acesta este un lucru pe care vrem să îl predăm și generațiilor noastre tinere, mă refer la importanța unității. Și cred că și conducerea de aici, de la președinte până la alți oficiali, își dau seama de importanța menținerii acestei unități într-un mediul atât de divers, în special într-o țara ca Indonezia.
Un echilibru cu istorie lungă
Cristina Cileacu: Dar este posibil să fii, așa cum am spus, prieten cu oricine din această lume?
Rangga Almahendra: Da, de ce nu? Trăim acum într-o eră în care avantajul colaborării este mai important decât avantajul competitiv. Cum putem trăi împreună nu doar cu dușmanul nostru, ci și cu vecinii noștri pentru a construi împreună solidaritate? Cred că trăim într-o eră foarte critică, în care diferențele pot declanșa conflicte. Corect? De aceea este importantă unitatea, care să devenă un limbaj universal, pe care toată lumea are nevoie să îl vorbească.
Cristina Cileacu: Dar este acesta un caz în care lumea nu mai are valori?
Rangga Almahendra: Aceasta este valoarea, această filosofie care devine de fapt importantă acum, și toată lumea trebuie să se obișnuiască cu asta, cu faptul că trebuie să găsim o modalitate ca să reducem diferențele. Trebuie să găsim o cale de a ne uni, de a construi armonie. Acesta este de fapt ceva pe care strămoșii noștri și, de asemenea, liderul nostru încearcă să ni-l arate, dacă ați observat chiar și în timpul ultimelor alegeri din Indonezia.
Obicei politic inedit
Irfan Junaidi, director știri agenția de presă ANTARA: Un prânz împreună. Înainte de a merge la vot, înainte de ziua alegerilor. Este un mesaj al elitei politice către societate, că suntem de fapt uniți la aceeași masă. Așadar, vă rog să nu fiți atât de tensionați și să vă alăturați alegerilor cu bucurie, nu ca o luptă a unuia împotriva celuilalt.
Directorul știrilor de la agenția de presă ANTARA, din Jakarta, ne-a oferit informațiile despre acest obicei inedit, de dinainte de ziua alegerilor. De altfel, alegerile indoneziene se derulează ca o zi de relaxare, cu muzică și dans, dar doar dacă vorbim despre clasa superioară.
Oamenii obișnuți merg, votează și apoi își continuă ziua. Ce au în comun toți este degetul înmuiat în cerneală purpurie, semnn că și-au făcut datoria de cetățeni. În Indonezia, noul președinte este fostul ministru al apărării din guvernul fostului șef de stat, iar vicepreședintele țării este fiul fostului lider. Un alt aspect mai greu de înțeles în Europa, dar general acceptat în arhipelagul indonezian.
Ce înseamnă opoziție politică în Indonezia
Cristina Cileacu: Din moment ce ați menționat ultimele alegeri din Indonezia, v-ați schimbat recent președintele. Și am aflat că obiceiul aici în această țară este ca, cu o zi înainte de ziua alegerilor, fostul președinte și vicepreședinte i-au invitat la prânz pe noul președinte și vicepreședinte. De asemenea, în această țară, noul vicepreședinte este fiul fostului președinte. Pentru noi, este puțin neobișnuit, în România. Este ceva de genul opoziției politice în Indonezia sau cum funcționează, sistemul dvs. politic?
Rangga Almahendra: Da, sunt sigur că opoziția politică este mereu acolo. Dar acesta este ideea, nu? Avem această democrație. Putem accepta toate aceste diferențe fără vărsare de sânge. Corect? Deci, cred că punctul pe care îl avem de la ultimele alegeri este că suntem norocoși că avem o tranziție foarte lină a puterii. Dacă te uiți la trecutul candidaților, înainte ei au avut o competiție intensă în ultimul deceniu, dar în realitate sau mai târziu, se pot uni. Cred că acesta este un bun exemplu și sperăm că putem trăi cu spiritul "Bhinekka Tunggal Ikaam", această Unitate în diversitate.
Atitudini diplomatice cu scop precis
Cristina Cileacu: Dar fostul președinte a avut, să zicem, o diplomație care a fost îndreptată spre interiorul țării. Este și cazul, credeți, pentru noua diplomație pe care noul dvs. președinte o va promova, din moment ce a făcut prima sa vizită în China, apoi s-a dus în Statele Unite, va vizita Europa. Nu știu dacă va vizita sau nu Rusia. Dar ce tip de abordare nouă va avea această nouă administrație a Indoneziei, când vine vorba de geopolitică?
Rangga Almahendra: Da, cred că este foarte interesant, pentru că ați văzut că președintele nostru a vizitat de fapt multe țări importante, desigur, și pentru a aduce spiritul unității. Indonezia și România sunt de fapt mai mult sau mai puțin asemănătoare. Noi suntem de fapt una dintre cele mai mari țări din regiunie, multă diversitate. Dar cred că este ceva pe care liderii noștri trebuie să-l sublinieze și aici, atunci când vor să-și înceapă abordarea diplomatică, încercăm să ne menținem politica ca fiind non-bloc, încercăm să fim prieteni buni cu toată lumea, pentru că da, mai mulți prieteni îneamnă mai bine pentru țara noastră, nu?
O piață de luat în seamă
A patra țară ca mărime din lume, o populație de aproape 280 de milioane și a șaisprezecea economie mondială, Indonezia este o piață de luat în seamă. Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est, adică ASEAN, este pentru indonezieni, nucleul diplomației regionale. Recent însă, țara își dorește și statutul de membru al BRICS.
Cristina Cileacu: Indonezia este unul dintre statele pivot ale acestei lumi. Deci, puteți explica publicului român cum funcționează?
Rangga Almahendra: Indonezia este de fapt membră a țărilor G20 și, de asemenea, în ASEAN, Indonezia își menține poziția de lider nu numai în domeniul economic, ci și în multe sectoare. Și înțelegem, de asemenea, pozițiile noastre aici, am devenit probabil fratele cel mai mare din ASEAN. Deci, cred că, cu acest tip de responsabilitate, trebuie să ne asigurăm că fiecare vecin din Asia se simte, de asemenea, în siguranță ca să colaboreze sau să coopereze cu noi.
Balansul dificil între China și SUA
China vrea influență și nu se oprește doar la Asia. SUA au influență și nu s-au oprit vreodată din a câștiga mai multă. Sunt însă diferențe majore între a dori să fii influențabil și a dori să controlezi teritorii care nu îți aparțin.
Cristina Cileacu: Și cum rămâne cu China? Pentru sunteți vecini în regiune desigur, China și Indonezia au o problemă legată de anumite teritorii din Marea Chinei de Sud. Este China un prieten? Este China un dușman? Cum poți fi prieten cu un stat care își dorește practic un teritoriu care aparține țării dvs?
Rangga Almahendra: Putem învăța de la unul dintre amiralii din China. Numele lui Cheng Ho, care a inspirat și Indonezia cu spiritul său de pace. Știi, spre deosebire de Sun Tzu, de exemplu, care vorbește despre raportarea morală în arta războinicului, Cheng Ho încearcă să facă pace cu alte țări și acest lucru este ceva pe care Cheng Ho îl dă exemplu, că relația noastră diplomatică cu China a început de fapt cu mult timp în urmă, și cred că acum, în Indonezia, observăm că relația chineză cu Indonezia devine, de asemenea, mai puternică. Deci da, cred că asta este ceva trebuie să îmbrățișăm, acest viitor pe care probabil îl avem.
Creditele chineze, o variantă de evitat
Cristina Cileacu: Și cum devine mai puternică, pentru că fostul dvs. președinte a adus China cu o mulțime de investiții aici. Dar știm, de asemenea, că investițiile din China, dacă vorbim de infrastructură, înseamnă multe împrumuturi care pot fi rambursate cu greu de orice țară care le primește. Deci, cum se întâmplă în cazul Indoneziei?
Rangga Almahendra: Da. Sunt încă optimist că noua administrație va corecta probabil asta, am auzit și de acești pași chinezești și tot restul, și, desigur, de capcana datoriilor și am observat, ca economist, că lucrurile pe care le aduce noua administrație, noul președinte încearcă să îmbunătățească cel puțin o politică proastă pe care am avut-o înainte. Sperăm că vom fi, suntem mai optimiști cu administrația nouă, sperăm că va fi mai bine.
Înclină Indonezia balanța diplomatică?
Cristina Cileacu: Așa cum am spus, președintele dvs. a vizitat mai întâi China și este normal să viziteze mai întâi China, pentru că este în regiune. A doua vizită a fost în Statele Unite. Statele Unite vor avea o nouă administrație, începând cu 20 ianuarie. Ce așteaptă Indonezia de la administrația Statelor Unite?
Rangga Almahendra: Nu ştiu, poate că vizitele trebuie să fie în ordine alfabetică, dar poate China a devenit mai aproapiată, decât Statele Unite.
Cristina Cileacu: Este geografic mai aproape, cel puțin.
Rangga Almahendra: Da, cred, da. Din câte știu, încercăm să le dăm aceeași greutate tuturor aliaților noștri. Mă refer la China, la Statele Unite, chiar și cu europenii, credem întotdeauna că sunt parteneri strategici ai țării noastre, mai ales dacă sunt parte din G-20, cred că trebuie să avem mai multe colaborări între regiuni. Da, cred că este ceva de care președintele nostru este cu adevărat conștient și ceva care devine și interesul nostru, nu știu, poate strategic pentru viitor.
Competitori și mediatori
Cristina Cileacu: Dar China și Statele Unite, de asemenea, concurează și cred că întreaga lume știe asta. Indonezia intenționează să joace un rol specific în aceste competiții, nu să ia partea cuiva, dar poate să medieze?
Rangga Almahendra: Să ia partea cuiva, categoric nu, pentru că așa cum v-am spus mai devreme, avem această politică de non-bloc. Acest lucru este ceva ce am avut și în trecut, de asemenea, și cred că și în viitor. Dar dacă mă întrebați despre ceva de genul mediere, da, probabil că putem vedea cum președinții noștri sau administrația noastră vor juca un rol mai important, mai ales după ce Trump a fost ales, este multă anxietate, incertitudine în rândul popoarelor noastre. Dar cred că, o dată cu vizita diplomatică făcută de președintele nostru în ambele țări, cel puțin rolul de mediator se poate concretiza curând, sperăm.
O țară unde toți sunt bineveniți
Toleranța religioasă este parte din Indonezia, iar în țara cu cea mai numeroasă populație musulmană sunt bineveniți toți. Fenomenul radicalizării este prezent însă și în rândul anumitor comunități indoneziene, dar lucrurile sunt bine ținute sub control.
Cristina Cileacu: Indonezia este țara cu cea mai mare populație musulmană. Sunteți, de asemenea, un expert în Islam, și trebuie să vă întreb, venind din Europa, unde am avut multe probleme cu atacurile teroriste, cum este ținut acest fenomen sub control, în Indonezia?
Rangga Almahendra: Pentru că, de pildă, când ai vizitat templul Borobudur, ieri, știi, Borobudur este de fapt unul dintre cele mai mari temple budiste și este încă bine conservat, nu? Și, de asemenea, dacă ai vizitat și templul Prambanan, care este hindus, vreau să spun că trăim cu această armonie, deși suntem o țară cu cea mai mare populație musulmană din lume. Dar putem arăta un bun exemplu despre cum putem trăi împreună și fiecare religie, să spunem creștinii, hinduși, budiștii se simt de fapt în siguranță aici, să trăiască în Indonezia. Și cred că acest tip de misiune, de spirit al vocii noastre a Islamului moderat este ceva ce poate fi învățat în Indonezia.
Toleranța se învață și la universitate
Cristina Cileacu: Și din moment ce sunteți profesor la această universitate unde filmăm acum, ne puteți spune cum se dezvoltă sistemul educațional din Indonezia? Pentru că, de exemplu, în cazul nostru, putem vedea că educația nu este la fel de bună ca acum zece ani, să zicem.
Rangga Almahendra: Acum, la Universitatea Gadjah Mada cred că învățăm din propria istorie a lui Gadjah Mada. Gadjah Mada este de fapt numele amiralului erou al națiunii, care mai întâi a încercat să unească țara. Țara noastră are 17.000 de insule, este un arhipelag. Deci spiritul și unitatea din diferite orașe sunt de fapt încorporate în această universitate. Puteți găsi orice etnie de fapt aici, în Gadjah Mada. Și, de asemenea, spiritul învățării interdisciplinare. Puteți găsi aici medicină și inginerie, filosofie, orice domeniu, la Gadjah Mada. Și cred că dacă te uiți la Gadjah Mada, poate fi văzută ca o mini Indonezia, unde toată lumea poate trăi în armonie, să își urmeze scopurile pentru un viitor mai bun.
Indonezia, sinonimă cu exotismul
În Indonezia sunt regiuni unde turismul reprezintă mare parte din venituri, dar la nivelul țării, acest domeniu reprezintă doar patru procente. Un lucru este sigur, varietatea și exotismul peisajelor de pe insulele indoneziene sunt cuceritoare.
Cristina Cileacu: Românii nu știu prea multe, în profunzime, despre Indonezia. Sigur că știu despre insulele frumoase, despre Bali în mare parte, dar cum "ați vinde", să zicem, Indonezia, unei țări europene, o țară est-europeană, doar pentru a dezvolta mai mult relațiile?
Rangga Almahendra: Avem multe asemănări între Indonezia și România. Așadar, sunt sigur că dacă românii vor vizita Indonezia, se vor simți ca acasă, sper. Pentru că, după cum puteți vedea aici, nu doar că vorbim despre multe etnii, multe religii, de asemenea, suntem un creuzet, pentru că Indonezia este, de asemenea, conexiunea între Asia și Australia, avem, de asemenea, multe schimburi comerciale. Da. Deveniți un vas de topire. Da. Așadar, sper ca fiecare român sau european care vizitează Indonezia să se simtă ca acasă, în sensul în care se vor simți în siguranță, deși suntem cea mai mare populație musulmană de pe glob, dar țara noastră este tipic diferită de alte state islamice din Orientul Mijlociu, de exemplu. Deci, dacă doriți să vedeți o versiune armonioasă, islam moderat, atunci ar trebui să vizitați Indonezia.
Radicalismul, o problemă încă evitată
Cristina Cileacu: Și cum se face că radicalismul nu își găsește o cale în Indonezia, la fel de mult ca în Orientul Mijlociu?
Rangga Almahendra: Cred că datorită faptului că... Nu știu, poate vorbim din filosofia din prima ta întrebare. Spuneam că este filosofia "Bhinekka Tunggal Ikaam", unitate în diversitate, este ceva cu adevărat internalizat.
Cristina Cileacu: Este o mentalitate.
Rangga Almahendra: Este mentalitatea noastră, a cetățenilor noștri. Puteți găsi acest logo Klan peste tot și trăim cu asta. Nu am făcut doar un slogan, dar trăim așa, prin exemplu. Eu însumi, la facultatea mea, am, de asemenea, un astfel de exemplu, pentru că nu diferențiem oamenii după etnie, de exemplu, apoi îmbrățișăm incluziunea în clasă, este ceva ce încercăm să arătăm mereu oaspeților noștri sau oricui.
Sărăcia unei țări foarte bogate
Cristina Cileacu: Indonezia este a 16-a cea mai mare economie din lume, deci faceți parte din G20. Dar călătorind în Indonezia, am văzut o mulțime de oameni care au un nivel de trai foarte scăzut. Cum se face că o țară așa bogată ca Indonezia nu reușește să ofere o calitate mai bună a vieții cetățenilor săi, pentru majoritate?
Rangga Almahendra: Cu cele 17.000 de insule, avem o situație foarte complexă, pe care poate o altă țară nu și-o poate imagina cu adevărat. Deci sigur, sunt încă multe probleme. dar, din câte știu, încercăm să promovăm creșterea economică și uneori, prin promovarea acestui tip de creştere, disparitatea economică va continua să existe. Dar asta este ceva pe care sperăm că îl putem remedia prin, nu știu, poate ne îmbunătățim economia, încercând și să descentralizăm, să dăm mai multă autonomie provinciilor locale, să sperăm că economia va fi mai descentralizată, nu doar de la centru, din capitala Jakarta.
"Made în Indonezia" este deja un fapt
Cristina Cileacu: Va profita Indonezia de faptul că majoritatea țărilor europene, să zicem, își mută producția din China în alte țări din regiune?
Rangga Almahendra: Acum Asia devine centrul de greutate economică în lume. Sunt sigur că trebuie să realizăm asta. Și avem, de asemenea, ceva de spus despre problema declinului Occidentului și creșterea Estului. Și, desigur, Indonezia ar putea juca un rol important în acest sens, dar sper că diferit față de cel al Chinei. Indonezia își joacă întotdeauna rolul cu moderație, încearcă să reducă decalajele, diferențele, acesta este ceva de care țara noastră poate profita mai bine, fiind un participant nepartizan, îmbrățișându-i întotdeauna pe toți, ca să devină prietenii noștri.
Psihologia indoneziană, apropiată de UE
Cristina Cileacu: Și dacă vorbim despre prieteni, am menționat China, am menționat Statele Unite. Cum este Uniunea Europeană văzută de la o distanță atât de mare?
Rangga Almahendra: Eu sunt, de asemenea, un produs al educației din Uniunea Europeană.
Cristina Cileacu: Așa este.
Rangga Almahendra: Am absolvit universitatea în Europa, la Viena, să fiu mai precis.
Cristina Cileacu: Deci sunteți părtinitor acum.
Rangga Almahendra: Cred că pentru că suntem conectați din trecut, cu istoria foarte lungă dinaintea independenței indoneziene. Cred că ne păstram relația bună, chiar dacă am compara cu China, legătura noastră cu țările europene, cu Uniunea Europeană este, de fapt, ceva mai puternică, pentru că avem această distanță psihologică. Deși distanța geografică este mai aproape de China, psihologic suntem mai aproape de Europa, probabil. Deci, acesta este ceva care poate deveni un avantaj pentru relația noastră, mai ales între Indonezia și România, cred.
Cristina Cileacu: Domnule profesor, vă mulțumesc foarte mult pentru interviu.
Rangga Almahendra: Este o onoare pentru mine. Mulțumesc.
Editor : A.C.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
