Coreea de Nord şi Rusia au adus România şi Japonia "în aceeaşi barcă". Mesaj de la Tokio pentru Bucureşti

"Există doar două tipuri de țări: cele nefericite și cele și mai nefericite", constată profesorul Kuni Myake, directorul Institutului de Politică Externă de la Tokio, fost diplomat de rang înalt în Ministerul japonez de Externe şi, aşa cum îl prezintă presa internaţională, un apropiat al puternicului premier Shinzo Abe.

Prezent la Bucureşti, unde a vorbit despre cele mai acute ameninţări la adresa securităţii globale, dar şi despre dilemele cronice ale marilor puteri, prof. Myake a descifrat comportamentul contemporan al unor ţări-problemă ca Rusia, China, Coreea de Nord (cu o zi înainte conferenţiase pe aceste subiecte şi la Londra).

Prima - se simte mereu înconjurată de inamici, ca atare "se protejează creând zone tampon". Ceea ce, completează expertul japonez, nu înseamnă altceva decât dinamica binecunoscută de secole a Rusiei: "se extinde".

Cel mai recent gest de asemenea factură, adăugăm noi, îl reprezintă anexarea Crimeei, la pachet cu destabilizarea estului Ucrainei. Iar după cum bine se cunoaşte, proximitatea Mării Negre este brăzdată de conflicte îngheţate, al căror butoane se găsesc la Kremlin. Trebuie însă precizat că acest tip de abordare îi e specific Moscovei azi, dar el a fost valabil şi în trecut.

A doua - în cazul Chinei, arată prof. Miyake, vulnerabilitatea nu vine de la frontiera terestră, ci de la cea maritimă. Motiv pentru care, politica externă a Beijingului se defineşte în această perioadă ca provocare a Japoniei şi Statelor Unitem, unde altundeva decât în Marea Chinei.

A treia - ei bine, în privinţa Coreei de Nord, la origine lucrurile par a fi chiar mai simple, potrivit explicaţiilor lui Kuni Miyake. Vulnerabilitatea geopolitică e dată strict de geografia peninsulei, care furnizează un handicap de referinţă: nu există suficient teritoriu pentru o retragere în adâncime, în caz de atac.

N-au unde sa fugă, punctează fostul diplomat de la Tokio,  făcând o comparaţie, de exemplu, cu teritoriul generos al Chinei. Şi, completează acesta, nici lupta nu reprezintă o soluţie realistă în faţa unor mari invadatori, ca atare tot ce rămâne este să se predea inamicului. 

Rusia, China şi Coreea de Nord au format un triunghi de interese comune şi în secolul XX, şi în aceste prime două decenii de secol XXI. Fire mai mult sau mai puţin vizibile le-au ţinut constant laolaltă, cele trei state "cooperând" inclusiv în războiul care, acum şase decenii şi jumătate, a divizat ideologic, economic şi geografic peninsula şi a reconfigurat jocul marilor puteri în Asia de Est.

Din nefericire, bula nord-coreeană a atins în zilele noastre un apogeu care multă vreme păruse neverosimil: a devenit o ameninţare nucleară reală. 

Phenianul s-a arătat interesat încă de acum 50-60 de ani de dezvoltarea acestui segment pentru armata sa, însă actualul program a avansat accelerat mai cu seamă în ultimii aproape 25 de ani. 

În acest moment, tensiunile sunt maxime pe scena internaţională, context în care prof. Kuni Miyake atrage atenţia asupra câtorva mituri care s-au impus în discuţia publică despre dosarul înarmarea nucleară a Coreei de Nord.

Printre ele, acela că liderii de la Phenian ar fi atât de proşti încât să-şi dorească un război cu americanii. Nu e cazul, spune expertul nipon. Sau cel potrivit căruia nord-coreenii se pretează la provocări. Nu provoacă, ci negociază, mai spune Kuni Miyake, care ţine totodată să demonteze şi ideea rostogolită de propaganda de la Phenian, privind legătura dintre lansările de rachete şi diverse date aniversare.

Nu e deloc aşa, explică fostul diplomat - sunt teste, iar aniversările doar paravan. 

Acestea fiind circumstanţele, întrebarea de maxim interes acum e una singură: Ce se va întâmpla mai departe?

O întrebare lansată de expertul nipon; o întrebare, adăugăm noi, pe cât de adecvată şi de bun simţ, pe atât de tulburătoare din perspectiva posibilelor răspunsuri şi a necunoscutului în care ne proiectează.

Potrivit prof. Miyake, esenţa s-ar regăsi nu neapărat în conceperea unui răspuns direct, cât în desluşirea unei curiozităţi: 

Din această perspectivă, "România şi Japonia sunt în aceeaşi barcă", punctează Kuni Miyake, care pare să fi venit la Bucureşti deopotrivă ca specialist recunoscut pe plan mondial şi ca mesager.

Această a doua calitate pare să decurgă cu atât mai clar din cele adăugate de prof Miyake, mai jos:

-Întrebarea și pentru noi, și pentru voi este: cum convingem America să își țină angajamentele? 

-Şi unii, şi alţii trebuie să le arătăm şi să le reamintim constant americanilor că le suntem aliaţi.

-E timpul ca aliaţii SUA să lucreze împreună, să rămână uniți și să transmită mesajele corecte la Washington. La Washington, mai spune, Kuni Miyake, există oameni care ascultă aceste mesaje.

Greu de crezut că acest mesaj poate trece neobservat la Bucureşti, dat fiind modul în care e formulat, ori având în vedere profilul mesagerului. Şi, una peste alta, dat fiind interesul României în a-şi susţine eficient cauza la Washington, cât şi interiorul NATO, într-o perioadă în care ameninţarea rusă nu dă semne că se va diminua într-un viitor rezonabil.