Li se spune „johatsu” sau, în traducere plastică, „oameni evaporați”. Și sunt considerați un efect al cultului muncii în exces din Japonia.
Anual, potrivit cifrelor oficiale, aproximativ 100.000 de cetățeni japonezi dispar pe ușa din spate a vieții, atunci când nu mai pot ține în frâu „câinele negru al depresiei”, ”maimuța dependenței” de muncă și „improprietatea sexuală”, descrie fenomenul scriitorul Joseph Hincks.
Într-un articol publicat în TIME, Hincks compune schema antropologică a fenomenului „oamenilor evaporați”, cetățeni ajunși, emoțional, la sapă de lemn și care decid într-o bună zi să-și părăsească familiile, trecutul, identitatea. Recurența statistică este atât de mare, încât sociologii discută deja despre o „societate alternativă” în interiorul societății japoneze, scrie Joseph Hincks cu referie la o jurnalistă franceză, Lena Mauger, care a dedicat un studiu amplu acestui flagel de dezrădăcinare programatică.
Noile existențe ale „oamenilor evaporați” sunt un mix de apartamente abandonate din zone periferice șterse de pe harta marilor orașe și un nou „statut” birocratic (acte false de identitate) și facial (operații estetice radicale).
Mergând pe firul conceptului „johatsu”, Hincks aduce în discuție în materialul său și ițele unei afaceri bănoase dezvoltată în umbra ruinelor sentimentale ale acestor oameni. Este vorba despre magazinele ”yonige-ya”, specializate, contra unor sume piperate, în „servicii de dispariție”.
Clientela acestor magazine este compusă, de obicei, din victime ale violenței domestice, dependenți de jocurile de noroc hăituți de cămătari, corporatiști supra-munciți sau tineri care vor să evadeze din medii familiale ultra-religioase.