Londra a acceptat că va trebui să plătească factura Brexitului - obligaţiile sale financiare faţă de Uniunea Europeană. Şi nu e vorba de puţini bani. Estimările urcă până la o sută de miliarde de euro, o sumă care pentru aripa dură a Guvernului britanic trece drept furt pe faţă.
Fără un acord concret, accesul Marii Britanii la cea mai mare piaţă de export a sa e la risc, iar ministrul de comerţ de la Londra avertizează deja că acum singurul obstacol în calea dezvoltării economice este politica. De la Oficiul pentru responsabilitate bugetară vine un avertisment şi mai dur de atât: Un Brexit forţat e o mare ameninţare la adresa economiei, iar Marea Britanie e acum mult mai puţin pregătită să suporte o recesiune decât era în 2007.
Marea Britanie şi Uniunea Europeană încep să găsească calea de mijloc. Dar mijlocul e mai mult spre Bruxelles. Pentru prima dată, Guvernul de la Londra a recunoscut în scris că va trebui să plătească pentru ieşirea din UE. Într-o scrisoare trimisă Parlamentului, ministrul Brexitului a subliniat că Guvernul va lucra alături de Uniune pentru a stabili o sumă corectă care să acopere obligaţiile Marii Britanii. Nu se spune prin ce zonă s-ar învârti o sumă „corectă", dar în tabăra europeană s-au fluturat oficial sume în jur de 50 de miliarde de euro, şi neoficial, în jur de o sută. Cât bugetul Apărării pe doi ani de zile.
Boris Johnson le-a sugerat europenilor să-şi pună pofta în cui dacă au pretenţii la vreo sumă generoasă: „Sumele pe care am văzut că (n.r. Uniunea Europeană) vor să le propună de la ţara aceasta mi se par exorbitante şi cred că „Du-te şi fluieră!" e o expresie complet adecvată.”
Până în 2019 Marea Britanie trebuie să clarifice toate aspectele Brexitului pentru a nu ieşi din Uniune fără un acord. Chiar şi Theresa May pare să audă ticăitul ceasului. Dacă iniţial a pus imigraţia în vârful agendei Brexitului, acum promite oferte generoase pentru cetăţenii europeni care trăiesc în Marea Britanie.
Uniunea ascultă, dar vrea mai mult.
Angela Merkel, cancelarul Germaniei: „Am auzit ce oferte vrea Marea Britanie să le facă cetăţenilor europeni care trăiesc acolo şi, cu siguranţă, vom răspunde cu măsuri similare. Dar subiectul cu adevărat interesant este: Dacă vor exista dispute legale, ce instituţie va fi responsabilă cu rezolvarea lor? Marea Britanie nu vrea Curtea Europeană de Justiţie, iar noi spunem că nu pot fi doar tribunalele britanice”.
Fiecare punct de care s-a agăţat Londra pare să dispară. Pe de-o parte, fiindcă Theresa May a declanşat anticipate pentru a concentra mai multă putere, dar a pierdut majoritatea. Pe de altă parte, fiindcă dimensiunile Brexitului depăşesc şi factura şi problema cu imigranţii. Oficiul britanic pentru responsabilitate bugetara arată că în scenariul în care comerţul cu Uniunea e afectat, iar productivitatea scade în următorii 50 de ani cu numai 0,1 procente atunci încasările fiscale vor fi cu 36 de miliarde de lire sterline mai mici. Iar când au votat pentru ieşire, oamenilor li s-au promis 350 de milioane de lire în plus pe săptămână pentru sistemul sanitar, şi nu o gaură de 36 de miliarde. Pentru Marea Britanie cifrele mari se scriu doar cu minus în faţă în perioada post-Brexit.