Când valul seismic format a măturat ţărmurile Indoneziei, fetiţa avea patru ani şi se juca cu fratele ei, pe o plajă a insulei Sumatra. Cei doi au fost luaţi de apă şi duşi în larg.
„Singurul lucru pe care mi-l amintesc e că eu şi fratele meu stăteam pe o scândură şi după un timp nişte oameni au venit să ne ajute. Apoi, tot ce mai ştiu e că m-am trezit pe uscat”, povestește Jannah Raudhatul.
Copiii au ajuns, plutind pe o scândură, pe o insulă din sud-vestul arhipelagului indonezian. De băiat nu se ştie nimic, dar fetiţa a fost salvată de un pescar care a dus-o acasă la el. Mama acestuia a crescut-o crezând că e orfană. După ce i-au căutat o vreme, părinţii copiilor s-au resemnat la gândul că au murit.
Totul s-a schimbat acum câteva săptămâni, când un unchi al fetiţei a zărit-o în drum spre şcoală şi a recunoscut-o. Apoi, familia copilei a ajuns în casa pescarului care o salvase.
„E instinctul de mamă. Când am văzut-o am ştiut că ea este”, spune Jamiliah Raudhatul, mama fetiţei
Jannah s-a întors acum acasă, deşi nu îşi aduce aminte prea multe din viaţa ei de dinainte de tsunami. O va avea alături şi pe cea care a crescut-o după ce a fost salvată.
„Familia adoptivă ne-a permis să o luăm înapoi, dar vrem să o luăm cu noi şi pe bunica adoptivă. O mamă ştie ce simte ea acum. Au trăit împreună timp de zece ani şi nu pot să le despart”, spune mama fetiței.
Tsunamiul din decembrie 2004 a fost provocat de un cutremur cu magnitudinea de moment 9,1 şi a făcut victime şi pagube uriaşe în şase ţări din bazinul Oceanului Indian. 230 de mii de oameni au murit, cei mai mulţi în Indonezia.