Analiză Jocuri de război, ediţia toamnă 2021 - iarnă 2022. De ce bagă Vladimir Putin băţul prin gardul Ucrainei. Ce opţiuni are NATO
Atunci când Rusia masează trupe într-o regiune şi le aranjează frumos, să dea bine în pozele din satelit, mesajul e, de regulă, unul fără echivoc şi nu prea lasă loc interpretărilor: fie chiar se pregăteşte o invazie, fie acesta e felul lui Vladimir Putin de transmite Washingtonului că „e nevoie să discutăm”. În ciuda uriaşelor manevre militare Zapad-21 de la graniţa NATO şi a concentrările masive de trupe la graniţa Ucrainei, graniţele Europei au rămas momentan la locul lor, scutite de spectacolul ofensivelor cu tancuri şi soldaţi care strigă „Ura!”, avântaţi prin fumul exploziilor, în cea mai bună tradiţie a armatei ruse. Finalul de an vine însă cu un nou val de tensiuni şi ameninţări, dublate de temerile serviciilor secrete occidentale referitoare la iminenţa unei invazii, pe bune, a Ucrainei, la începutul lui 2022. Analiştii consultaţi de digi24.ro sunt de părere că e puţin probabil să izbucnească un război convenţional, dar nu exclud posibilitatea, tot mai mare, a unui război hibrid, de pe urma căruia Moscova ar putea avea cel puţin la fel de mult de câştigat ca în cazul unui conflict clasic.
În luna aprilie 2021, Rusia aduna 150.000 de militari la graniţa Ucrainei. Liderul de la Kiev, Volodimir Zelenski, vorbea deja despre un război iminent cu Rusia.
Război nu a fost atunci, dar masarea de trupe l-a determinat pe preşedintele american Joe Biden să pună mâna pe telefon şi să-l sune pe Vladimir Putin. Cei doi şefi de stat au căzut de acord că trebuie să discute faţă în faţă, ceea ce s-a şi întâmplat două luni mai târziu, la summitul de la Geneva.
Acum, Rusia a masat, din nou, în jur de 100.000 de trupe în sudul ţării, la graniţa cu Ucraina, în ceea ce Kremlinul numeşte manevre militare de iarnă. Din nou se vorbeşte despre iminenţa unei invazii şi, implicit, a unui conflict la scenă deschisă. În plus, Zelenski a vorbit despre dejucarea unei lovituri de stat puse la cale de Moscova.
Încearcă Putin să exerseze scenariul din povestea „Petrică şi lupul”?
„E o variantă pentru «Petrică şi lupul», pe de altă parte, ne putem gândi la o poveste mai reală din 1968, când am avut manevre militare care au ascuns o invazie reală (Cehosolovacia). Pe de altă parte, am avut sute de alte manevre militare, care au fost doar manevre. În alte ocazii, când am avut de-a face cu o invazie reală în Crimeea (2014), lucrurile nu au fost făcute atât de evident”, a declarat, pentru digi24.ro, analistul de politică externă, Ovidiu Raeţchi.
Astfel, manevrele militare devin, în sine, o armă pe care Moscova o foloseşte pentru a-şi atinge scopurile dorite.
„Masând trupe într-o anumită zonă şi masându-le la vedere - pentru că asta face acum Federaţia Rusă - avem un dublu semnal: o ameninţare de tipul «Putem ataca, avem capacitatea de a o face, iată, vorbim deja de 100.000 de soldaţi în zona respectivă», pe de altă parte, e şi un mod de a negocia: «Avem nişte nemulţumiri geopolitice, vă dovedim voinţa noastră reală de a lupta, ştiţi bine din istorie că am mai făcut-o recent, am reacţionat violent la ce s-a întâmplat odată cu momentul Maidanului»”, a spus Raeţchi.
Săptămâna trecută, analistul militar Claudiu Degeratu spunea că mesajul Moscovei este că armata rusă e în stare să-şi păstreze capacitatea de luptă permanentă în regiune.
„Ideea este că rușii își pot desfășura rapid trupele. Rusia dispune de Serviciul de Luptă Permanent: forțe strategice care sunt mereu într-un grad de alertă foarte ridicat și care sunt capabile de intervenție în mai puțin de 24 de ore”, a spus Degeratu.
Scenariul 1: Invazie? Război hibrid? De ce e puţin probabil un conflict convenţional, la scară mare, la graniţa Ucrainei
Oficiali americani vorbesc despre „dovezi” care ar arăta că Rusia ia în calcul „importante acţiuni agresive împotriva Ucrainei”. SUA avertizează că Moscova va plăti „un preţ ridicat” dacă va trece la fapte.
„Suntem profund preocupaţi de dovezile că Rusia a făcut planuri pentru acţiuni agresive semnificative împotriva Ucrainei, planuri care includ eforturi în vederea destabilizării Ucrainei din interior, precum şi operaţiuni militare la scară mare", a spus şeful diplomaţiei americane Antony Blinken, la reuniunea NATO de la Riga.
Analiştii consultaţi de digi24.ro consideră că varianta unui război clasic, în care să vedem desfăşurări ample de forte, pe fronturi largi, cu ofensive de tancuri şi baraje de artilerie, după moda doctrinei sovietice din perioada Războiului Rece, este în acest moment puţin probabilă.
„E aproape imposibil, nu are sens să apelezi la un astfel de conflict clasic, când poţi să apelezi la varianta hibridă care e aproape acelaşi lucru, numai că spui că nu eşti tu, nu ai nicio legătură”, a spus Raeţchi.
Şi, aparent, Rusia şi-ar putea atinge teoretic obiectivele doar printr-un astfel de război, în care intervenţia Moscovei e disimulată prin actori neasumaţi (mercenari, separatişti pro-ruşi, omuleţi verzi etc.), iar forţele convenţionale să acţioneze la intimidare, pe post de „sperietoare”.
Ideea într-un război clasic fiind să ocupi teritorii, sunt convins că Rusia nu e interesată să ocupe Ucraina în întregime. Ea are nevoie doar de două regiuni pentru a face legătura cu Crimeea şi sunt convins că, oricând va avea o posibilitate reală să pună mâna pe acele două regiuni., Vladimir Putin o va face şi asta e miza unui eventual conflict hibrid în luna ianuarie
În caz de reuşită, s-ar putea bloca orice ieşire a Kievului la marea Azov. În plus, un astfel de eveniment ar avea consecinţe politice directe, care ar duce la prăbuşirea încrederii în autorităţi şi clasa politică din Ucraina.
„E foarte probabil ca scopul real al lui Vladimir Putin într-un astfel de scenariu este să destabilizeze o clasă politică care este ostilă.
Orice instabilitate politică la Kiev îi aduce lui Putin nişte beneficii, chiar dacă nu reuşeşte să-şi impună neapărat un pion de tipul Lukaşenko - e greu de găsit un Lukaşenko în ziua de azi, nu se mai fabrică”, a mai spus analistul politic.
Scenariul 2: Putin îşi umflă muşchii pentru că acesta e felul său de a transmite mesaje Washingtonului
Claudiu Degeratu explica, în urmă cu o săptămână, că atitudinea agresivă a Moscovei poate fi interpretată prin faptul că la finalul anului 2021, președintele american Joe Biden este aşteptat să prezinte în Congresul SUA noua Strategie de Securitate Națională.
„Întrebarea este dacă, în această strategie, va exista un capitol despre Ucraina și Marea Neagră. Rușii anticipează acest lucru și pun presiune pe SUA, în speranța că acest capitol nu va fi inclus în strategie”, a spus expertul în politici de securitate.
Sau, după cum s-a exprimat ministrul ucrainean al Apărării, Vladimir Putin se află, în acest moment, într-un „punct de inflexiune” în care va decide ce cale e mai bună de urmat: „arderea podurilor” prin traversarea frontierei cu Ucraina sau o demonstrație de foță menită a transmite un mesaj și a obține un eventual câștig din această criză.
„Este o retorică pe stilul rusesc, cu un mesaj de tipul «Iată cu ce vă veți confrunta dacă nu vă potoliți»”, a explicat Claudiu Degeratu.
„Este însă o negociere care are în spate o capacitate reală a lui Vladimir Putin de a fi agresiv şi atunci serviciile secrete occidentale ale NATO sunt în situaţia de a decela probabilităţi, de a lucra cu probabilităţi. Şi ştim că există o probabilitate mare - aproape 50% - de a vorbi de un conflict militar, nu unul neapărat clasic”, a precizat analistul Ovidiu Raeţchi.
Preşedintele rus, Vladimir Putin, a declarat deja că doreşte să înceapă negocieri cu NATO pentru a împiedica Alianţa să se extindă spre estul Europei, inclusiv cu arme, aproape de frontierele Rusiei.
„În dialogul cu SUA şi aliaţii lor, vom insista să ajungem la acorduri concrete care să excludă continuarea apropierii NATO de Est şi desfăşurarea în apropierea teritoriului rus de sisteme de arme care ne ameninţă”, a spus Putin, care a subliniat că Rusia are nevoie de „garanţii juridice”, întrucât ţările occidentale „nu şi-au respectat angajamentele verbale”.
„În special, toată lumea ştie despre promisiunile verbale că NATO nu se va extinde spre Est, dar iată că s-a întâmplat exact contrariul”, a subliniat liderul rus, referindu-se la extinderea aliată către ţările din fostul bloc comunist în 1999 (Polonia, Ungaria şi Republica Cehă) şi 2004 (Bulgaria, România, Slovacia, Slovenia, Lituania, Estonia şi Letonia).
Ce înseamnă „infrastructură NATO” în Ucraina. Exemplul României. Şi de ce vede Putin roşu în faţa ochilor când vine vorba despre „liniile roşii” care nu trebuie depăşite
Ucraina este un partener NATO „foarte important” şi Alianţa va oferi ţării sprijin politic şi practic, a afirmat marţi secretarul general al NATO Jens Stoltenberg.
În replică, preşedintele rus Vladimir Putin a numit extinderea infrastructurii militare a NATO în Ucraina drept „o linie roşie” despre care el speră să nu fie depăşită.
Dar cum traducem, în acest caz „infrastructura NATO?” Şi de ce se teme, de fapt, Putin?
„Teama de rachete este teama cea mai mare pentru că Rusia foloseşte acel raţionament, folosit şi în cazul României: dacă pui nişte rachete defensive (ex: scutul de la Deveselu), le poţi oricând schimba cu nişte rachete ofensive. Dar nu asta e problema reală. Problema reală este că orice tip de infrastructură NATO înseamnă nişte trupe care să păzească acea infrastructră. Că vorbim de rachete, că vorbim de artilerie, că vorbim de unităţi de marină - înseamnă trupe occidentale acolo”, a spus Raeţchi.
Cu alte cuvinte este cam ce a făcut NATO, după anexarea Crimeei, în cazul României: poliţia aeriană întărită pe care NATO o realizează de la baza de la Mihail Kogălniceanu, dronele americane de la Câmpia Turzii, ori prezenţa permanentă de trupe americane pe teritoriul românesc sunt câteva astfel de exemple.
„Un atac împotriva României este fizic un atac împotriva americanilor, că sunt acolo. Asta se întâmplă şi în Ucraina: din momentul în care e infrastructură NATO, Rusia ş-a pierdut capacitatea de a mai ameninţa Ucraina”, a explicat analistul de politică externă.
Dar Putin a mai spus că ajutorul NATO pentru Ucraina este şi el o linie roşie. Iritarea Moscovei pare să fi crescut după ce Ucraina a început să folosească drone turceşti în Donbass împotriva separatiştilor pro-ruşi.
De asemenea, SUA a livrat Ucrainei rachete anti-tanc Javelin, despre care se afirmă că ar fi capabile să penetreze între 600-700 mm de blindaj şi care, în plus, pot ataca tancurile venind de sus şi lovind partea superioară a vehiculului (mai puţin protejată şi, astfel, mai vulnerabilă).
Au apărut deja informaţii referitoare la folosirea acestor arme antitanc în Donbass, în vreme ce pe reţelele sociale au fost postate imagini cu tancuri ruseşti prevăzute cu un tip de blindaj-cuşcă special pentru protejarea echipajelor de atacuri venite din partea dronelor sau chiar ale rachetelor Javelin.
În 2018, Ucraina a achiziţionat 6 drone Bayraktar TB2 de la Turcia, intenţionând să cumpere alte 48 de astfel de dispozitive în viitorul apropiat.
La 14 decembrie 2020, Ministerul Apărării al Ucrainei a anunţat semnarea unui acord cu Turcia privind producţia de corvete şi drone de atac pentru nevoile armatei naţionale.
Un alt motiv de iritare pentru Rusia l-au reprezentat misiunile realizate în vara lui 2021, în zona Mării Negre, a bombardierelor strategice americane B-1B Lancer. Avioanele americane s-au antrenat cu avioane ale Ucrainei dar şi ale partenerilor NATO, inclusiv cu avioanele româneşti F-16 și Mig-21 şi au exersat „decapitarea” flotei rusești din Marea Neagră.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
