Premiul Nobel pentru economie revine în 2016 economiștilor Oliver Hart și Bengt Holmström pentru „teoria contractului” pe care au elaborat-o.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
Oliver Hart, 68 de ani, de origine britanică, este profesor la Harvard, iar Bengt Holmstrom, 67 de ani, născut în Finlanda, predă la MIT.
„Munca lor pune bazele intelectuale pentru conturarea unor politici și instituții în multiple domenii, de la legislația referitoare la faliment la constituțiile politice”, și-a argumentat Comitetul Nobel alegerea făcută.
Cei doi profesori vor împărți un premiu de 8 milioane de coroane suedeze (circa 928.000 de dolari).
„Primul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi îmbrățișez soția, să-l trezesc pe fiul mai mic și să vorbesc cu colegul meu, Oliver Hart, a declarat profesorul finlandez.
„M-am trezit pe la 4:40 și mă întrebam dacă nu e prea târziu deja pentru a fi anul acesta, dar apoi, din fericire, a sunat telefonul”, a mărturisit Oliver Hart.
Premiul Nobel pentru economie se acordă începând din anul 1969. S-au acordat până acum 48 de premii și au fost 78 de laureați. Între ei, o singură femeie - Elinor Ostrom, în 2009.
Anul trecut, premiul Nobel a revenit unui economist american care a studiat sărăcia. Angus Deaton a studiat în special cazul Indiei şi a elaborat o strategie care oferă o mai bună înţelegere asupra tendinţelor de consum în funcţie de veniturile indivizilor.
Ce spune „teoria contractului”
Economiile moderne funcționează prin nenumărate contracte. Noul instrument teoretic creat de Oliver Hart și Bengt Holmström încearcă să facă înțelese contractele din viața oamenilor și a instituțiilor, precum și potențialele neajunsuri care decurg din redactarea contractelor. Unul din scopurile teoriei contractului este să explice de ce contractele îmbracă forme diferite și de ce au prevederi diferite.
Iată câteva din întrebările pe care și le pune această teorie: În ce măsură managerii ar trebui să fie recompensați prin programe de bonusuri sau prin acțiuni? Ar trebui ca profesorii, angajații din sistemul medical și gardienii din închisori să aibă salarii fixe sau ar trebui plătiți în funcție de performanțe? Companiile care furnizează servicii publice, cum ar fi școlile, spitalele, închisorile ar trebui să fie proprietate de stat sau privată?
Relațiile contractuale din societate implică relații între acționari și management, între o companie de asigurări și proprietarii de mașini, între o autoritate publică și furnizorii ei. Cum asemenea relații adesea duc la conflict de interese, contractele trebuie să fie concepute în așa fel, încât să se asigure că părțile iau decizii reciproc avantajoase.
Laureații de anul acesta ai premiului Nobel pentru economie au dezvoltat o teorie a contractului, un cadru cuprinzător pentru analizarea diverselor probleme care apar în elaborarea contractelor, cum ar fi recompensarea performanțelor pentru managementul de top, plăți deductibile și coplăți în asigurări, privatizarea activităților din sectorul public.
La sfârșitul anilor 70, Bengt Holmström a arătat că un contract optim îmbină atent riscurile cu recompensele. Mai târziu, Holmström a generalizat această teorie și a analizat situația în care angajații sunt recompensați nu numai prin plată, ci și prin promovare sau situațiile când șefii observă numai numite dimensiuni ale performanței angajaților sau când unii membri ai echipei capitalizează pe baza eforturilor depuse de ceilalți colegi.
La mijlocul anilor 80, Oliver Hart și-a adus o contribuție fundamentală la noua ramură a teoriei contractului analizând ceea ce a numit contractele incomplete. Pentru că este imposibil ca într-un contract să fie prevăzute toate situațiile care pot apărea, această parte a teoriei lui Hart s-a concentrat pe următoarea întrebare: care dintre părțile contractuale ar fi îndreptățită să ia decizii în anumite circumstanțe? Teoria dezvoltată de Hart s-a concentrat asupra noțiunii de proprietate și control al afacerii și a avut un amplu impact, în diverse domenii ale economiei, dar și în științe politice și drept. Ce tipuri de companii ar trebui să se unească, care ar fi proporția optimă între datorii și finanțare, când ar trebui școlile sau închisorile să fie deținute și în proprietate privată?– sunt întrebări la care teoria lui Hart ajută la găsirea răspunsurilor.
Dincolo de contribuția lor inițială, Hart and Holmström au lansat teoria contractului ca un teren fertil pentru cercetarea de bază. În următoarele decenii, au explorat de asemenea și multe aplicații pentru această teorie, care poate contribui la aranjamente contractuale optime în diverse domenii, de la legislația pentru faliment până la elaborarea unor constituții.
