Premiile Nobel sunt decernate începând de luni, 7 octombrie, şi până pe 14 octombrie la Stockholm şi Oslo. Iată cinci lucruri de ştiut despre aceste premii, acordate celor care au lucrat pentru „binele omenirii”, conform dorinţei creatorului lor, inventatorul suedez Alfred Nobel.
În detenţie
Începând din 1901, cinci laureaţi ai Premiului Nobel pentru Pace s-au aflat în detenţie în momentul în care au primit premiul.
În 1936, jurnalistul şi pacifistul german Carl Von Ossietzky era într-un lagăr de concentrare nazist.
Aflată în arest la domiciliu, lidera opoziţiei birmaneze Aung San Suu Kyi, laureată a premiului în 1991, a fost autorizată de junta militară să călătorească la Oslo, dar a renunţat de teamă că nu se va mai putea întoarce, potrivit News.ro.
În 2010, disidentul chinez Liu Xiaobo a fost încarcerat. Scaunul său, pe care era aşezat premiul, a fost lăsat simbolic gol.
În 2022, apărătorul belarus al drepturilor omului, Ales Bialiatski, a fost încarcerat, iar soţia sa, Natalia Pintchouk, l-a reprezentat la ceremonie.
Anul trecut, activista iraniană Narges Mohammadi şi-a sărbătorit Premiul Nobel din celula sa din închisoarea Evin.
Tineri şi vârstnici
În 2014, activista pakistaneză pentru drepturile omului Malala Yousafzai a devenit la 17 ani cel mai tânăr câştigător al unui Premiu Nobel.
În 1915, australianul Lawrence Bragg a câştigat Premiul Nobel pentru Fizică, împreună cu tatăl său, la vârsta de 25 de ani.
În schimb, americanul John B. Goodenough rămâne cel mai vârstnic laureat, primind Premiul Nobel pentru Chimie la vârsta de 97 de ani în 2019 pentru lucrările sale privind bateria litiu-ion. Compatriotul său Arthur Ashkin a primit Premiul Nobel pentru Fizică la vârsta de 96 de ani, un an mai târziu.
Nu se acordă premii postume
Potrivit AFP, din 1974, statutul Fundaţiei Nobel stipulează că un premiu nu poate fi acordat postum, cu excepţia cazului în care decesul survine după anunţarea numelui câştigătorului. Doar două personalităţi decedate, ambele suedeze, au fost premiate: poetul Erik Axel Karlfeldt (Literatură în 1931) şi secretarul general al ONU Dag Hammarskjöld (Pace în 1961), care se presupune că a fost asasinat.
Au existat, de asemenea, ocazii în care un premiu nu a fost acordat, ca omagiu adus unui laureat decedat, ca în 1948, după moartea lui Gandhi. În 2011, Adunarea Nobel a Institutului Karolinska a fost şocată să afle că un laureat, canadianul Ralph Steinman, a murit cu trei zile înainte de decernarea premiului pentru Medicină. Cu toate acestea, fundaţia a decis să adauge numele acestuia pe prestigioasa sa listă de laureaţi.
Nobel, poetul
Iubitor al poeziei engleze şi mare admirator al lui Shelley şi Byron, Alfred Nobel a intrat în istorie ca inventator al dinamitei, dar nu a încetat niciodată să scrie versuri, fie în suedeză, fie în limba lui Shakespeare. Într-o scrisoare către un prieten, el spunea: „Nu am nici cea mai mică pretenţie de a-mi numi versurile poezie. Scriu din când în când doar pentru a scăpa de depresie sau pentru a-mi îmbunătăţi engleza”.
În 1862, tânărul de 29 de ani, îndoindu-se de talentul său, îi scria unei tinere în franceză: „Fizica este domeniul meu, nu stiloul”. În anul morţii sale (1896), a scris o tragedie scandaloasă, "Némésis", despre execuţia în Roma secolului al XVI-lea a unei femei care şi-a ucis tatăl vitreg incestuos. "Némésis" apare, dar toate exemplarele sunt arse după moartea sa. Toate, mai puţin trei.
Trei sute de propuneri pe an
Arhivele Academiei Suedeze sunt pline de scrisori de la cele mai mari nume din lumea literatură şi editorială care atrag atenţia academicienilor asupra Premiului pentru Literatură.
În fiecare an, Academia primeşte aproximativ 300 de propuneri scrise de la foşti laureaţi, academicieni, organizaţii şi alţi profesori din lumea literară şi lingvistică. Fiecare nominalizator evidenţiază punctele forte ale favoritului său.
Pentru a fi valabile, nominalizările trebuie reînnoite în fiecare an şi primite până la 31 ianuarie. Candidaţii trebuie - în principiu - să fi publicat în cursul anului.
