Regimul lui Bashar al-Assad s-a prăbușit mai repede decât prevăzuse oricine. Natura bruscă a căderii sale i-a lăsat pe mulți să caute răspunsuri și se pare că nimeni nu a fost mai nepregătit decât însuși Assad, scrie Dr. Azeem Ibrahim, director senior de inițiative speciale la New Lines Institute, într-un comentariu publicat în The Telegraph.
Într-o declarație publicată luni pe Telegram, care ar proveni de la fostul președinte sirian, Assad recunoaște că trupele siriene și-au abandonat pozițiile în timp ce el s-a refugiat la o bază rusească din Latakia. Descrierea sa despre faptul că a fost asediat la baza aeriană Hmeimim, care s-a confruntat cu „atacuri intensificate ale dronelor”, subliniază dezorganizarea forțelor sale și circumstanțele disperate care au forțat Rusia să organizeze „evacuarea sa imediată”.
În ciuda insistenței sale că „în niciun moment ... nu m-am gândit să mă retrag sau să caut refugiu”, incapacitatea lui Assad de a menține legătura chiar și cu prim-ministrul său în timpul căderii Damascului subliniază pierderea completă a controlului și a conducerii, consideră Azeem Ibrahim.
Când a devenit clar că regimul său era terminat, a fugit din Siria, aparent fără a-și avertiza nici măcar rudele cele mai apropiate. Prima sa destinație ar fi fost probabil Dubai, unde unele dintre rudele sale trăiesc deja în exil. Dar, în calitate de aliat-cheie al Occidentului, Emiratele Arabe Unite ar fi fost supuse unor presiuni imense pentru a-i refuza lui Assad refugiu sigur sau, mai rău, pentru a-l preda în viitor pentru a fi judecat pentru crime de război.
Cu Dubaiul scos din discuție, opțiunile lui Assad s-au redus rapid la una singură: Rusia. Timp de ani de zile, Moscova a fost cel mai de încredere protector al lui Assad, susținându-i regimul prin sprijin militar și diplomatic necontenit.
Dar chiar și în Rusia, viitorul lui Assad este departe de a fi asigurat. Deși acesta locuiește în prezent într-o vilă izolată, ferit de haosul pe care l-a lăsat în urmă, siguranța sa pe termen lung este legată de norocul lui Vladimir Putin. Iar poziția lui Putin a devenit din ce în ce mai precară.
Decizia Kremlinului de a-l sprijini pe Assad în războiul civil din Siria a fost întotdeauna mai mult legată de interesele strategice ale Rusiei decât de vreo afinitate personală pentru dictator. Assad a servit drept un proxy convenabil prin care Moscova își putea reafirma influența în Orientul Mijlociu.
Viitorul lui Assad depinde de viitorul lui Putin
Dar vremurile s-au schimbat. Invazia a lui Putin în Ucraina a scufundat Rusia în incertitudine economică și politică. Sancțiunile occidentale au avut un impact negativ, iar rezultatul războiului rămâne incert. Dacă Putin cade, un nou lider de la Moscova ar putea decide că Assad - un dictator învechit, cu o valoare geopolitică redusă - este inutil.
Istoria oferă un precedent clar în acest sens. După căderea regimului lui Slobodan Milosevic în Serbia, un nou guvern dornic să repare legăturile cu Uniunea Europeană a fost de acord să îl extrădeze la Haga. UE a făcut din cooperarea cu tribunalul de la Haga o condiție prealabilă pentru calea Serbiei către aderarea la UE și, dintr-o dată, criminali de război „dispăruți” anterior au fost găsiți și predați.
Assad s-ar putea confrunta cu o soartă similară. O nouă conducere rusă ar putea căuta să restabilească relațiile cu Occidentul ca modalitate de a obține reducerea sancțiunilor și redresarea economică. Predarea lui Assad ar putea fi un gest de bunăvoință atractiv pentru a demonstra o schimbare a priorităților.
Pentru Assad, implicațiile sunt clare: protecția Rusiei este condiționată și fragilă. Este posibil ca acesta să fi scos ilegal miliarde de dolari din Siria - suficient pentru a-și întreține o viață de mare confort - dar banii singuri nu îi pot garanta siguranța.
Un nou guvern sirian ar putea cere predarea sa de către ruși
Un alt scenariu plauzibil este acela că un guvern sirian post-Assad își joacă mâna cu grijă. Oricine va conduce noua Sirie se va confrunta cu provocări imense, de la reconstruirea infrastructurii sale distruse până la promovarea reconcilierii între comunitățile profund divizate. Dar pragmatismul ar putea prevala. Un nou guvern de la Damasc ar putea decide să repare relațiile cu Rusia în schimbul unor concesii - iar una dintre aceste concesii ar putea fi Assad însuși.
Prezența militară a Rusiei în Siria este o piatră de temelie a proiecției puterii sale globale. Baza aeriană Hmeimim și baza navală Tartus sunt active vitale pe care Moscova va fi reticentă să le abandoneze. Hmeimim, pe care Rusia a închiriat-o pentru 49 de ani în 2017, îi permite să își proiecteze puterea în Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Tartus, construită în timpul erei sovietice, sprijină operațiunile navale în estul Mediteranei și consolidează pretenția Rusiei de a fi o putere globală. Aceste baze sunt mult mai importante pentru Moscova decât adăpostirea unui fost aliat izolat și lipsit de putere.
Dacă un nou guvern sirian ar garanta accesul continuu al Rusiei la aceste baze, Moscova ar putea vedea puține motive pentru a continua să-l protejeze pe Assad. De fapt, predarea acestuia pentru a fi judecat - odată cu revenirea stabilității - ar putea fi o măsură practică de consolidare a relațiilor cu o nouă conducere la Damasc, menținând în același timp influența Rusiei în regiune.
Desigur, orice acord care implică Rusia ar fi profund controversat în rândul sirienilor. Rolul Moscovei în războiul civil sirian a fost definit de bombardarea fără discernământ a zonelor civile, vizând spitale, școli și piețe. Mii de vieți nevinovate au fost pierdute deoarece Rusia a oferit regimului Assad o putere de foc copleșitoare și acoperire politică. Pentru mulți sirieni, ideea ca Rusia să încheie un acord pentru a-și menține poziția în țara lor ar fi greu de înghițit.
Dar perspectiva de a-l aduce pe Assad în fața justiției ar fi un stimulent puternic. Pentru o țară care a suferit sub conducerea brutală a familiei Assad timp de o jumătate de secol, judecarea lui Bashar al-Assad ar putea oferi o măsură de încheiere. Ar fi un pas simbolic și tangibil către responsabilitate, vindecare și reconstrucție, conchide dr. Azeem Ibrahim.
Citește și:
Birocrația morții. Documentele care l-ar condamna pe Bashar al-Assad și eroii care au trecut prin foc ca să le protejeze
ANALIZĂ Marele câștigător al prăbușirii lui Bashar al-Assad
Unde fug și cum trăiesc dictatorii în exil. Viața unora dintre cei mai brutali lideri ai lumii după ce au fost înlăturați de la putere
Editor : B.E.
