Momentul uciderii, în dimineața zilei de marți, a generalului-locotenent Igor Kirillov, șeful RKhBZ, Apărarea Radiologică, Chimică și Biologică a Rusiei, nu este deloc întâmplător, scrie istoricul Mark Galeotti în The Spectator.
Kirillov ieșea din blocul său de pe bulevardul Riazanski din Moscova, însoțit de un consilier, când o bombă plasată în interiorul unei trotinete electrice a explodat. Ambii bărbați au fost uciși în cea mai recentă operațiune de asasinat ucraineană care vizează ofițeri ruși acuzați de crime de război.
Kirillov, în vârstă de 54 de ani, se afla sub sancțiuni britanice din 2017, atât din cauza activităților RKhBZ (inclusiv a sprijinirii utilizării armelor chimice în Siria), cât și a rolului său de propagandist, răspândind informații false precum cea că Ucraina ar fi găzduit laboratoare secrete de război biologic.
Cu toate acestea, cu o zi înainte, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) îl acuzase în lipsă, drept „responsabil pentru utilizarea în masă a armelor chimice interzise”. Kievul a susținut că peste 2.000 de militari ucraineni au avut nevoie de tratament de specialitate pe parcursul războiului din cauza utilizării agenților de sufocare, mai întâi a gazelor lacrimogene și mai târziu a cloropicrinei, o substanță uleioasă, care a fost utilizată pe scară largă în Primul Război Mondial. Atunci, ca și acum, era folosită pentru a curăța tranșeele inamice, pentru că provoacă iritații grave ale plămânilor, ochilor și pielii și, mai rău, trei soldați ucraineni au murit din cauza expunerii.
Kirillov este ofițerul cu cel mai înalt rang care a fost ucis într-un asasinat țintit departe de zona de război, dar nu este primul. Ucrainenii doar și-au intensificat campania.
La începutul acestei luni, o mașină-capcană l-a ucis pe Serghei Evsiukov, care conducea faimoasa închisoare Olenivka, unde zeci de prizonieri de război ucraineni au murit într-o lovitură cu rachete în iulie 2022. Kievului crede că Moscova a organizat atacul pentru a elimina dovezile de tortură și alte crime de război, deși acest lucru nu a fost verificat.
În noiembrie, Valeri Trankovski, șef de stat major al unei utități din Flota Mării Negre, a fost ucis la Sevastopol de o altă mașină-capcană. De asemenea, el a fost acuzat de crime de război pentru rolul unității sale în bombardarea orașelor ucrainene. Cu o lună înainte, o altă bombă l-a ucis pe Andrii Korotki, șeful de securitate al centralei nucleare Zaporojie, pe care SBU îl denunțase drept „colaborator”. Pe de altă parte, uciderea din octombrie a lui Nikita Klenkov, un ofițer al forțelor speciale care luptase în Ucraina, în regiunea Moscovei, nu pare să aibă legătură atât cu războiul, cât cu o ceartă între bande.
Nici ritmul altor tipuri de atacuri din spatele liniilor nu încetinește și se extinde de la lumea fizică la cea virtuală. La începutul acestui an, Roskomnadzor, agenția de supraveghere a mass-media și a internetului, a remarcat un număr tot mai mare de atacuri asupra rețelelor de calculatoare rusești, în special din Ucraina, cu scopul de a accesa înregistrări secretizate (care pot ajuta la identificarea agenților și operațiunilor) și de a deteriora infrastructura națională. Se pare că „aproximativ 70% dintre incidentele investigate au fost legate de activitățile grupurilor pro-ucrainene”.
În parte, aceasta este o răzbunare pentru propria campanie a Rusiei de atacuri cu drone, rachete și hacking asupra infrastructurii naționale critice a Ucrainei. Cu toate acestea, există și o dimensiune politică în acest sens. Uciderea marionetelor pro-război precum bloggerul Vladlen Tatarski (în aprilie 2023) și Daria Dughina, fiica unui ideolog naționalist (ucisă în august 2022, într-un atac care e posibil să-l fi vizat pe tatăl ei) nu i-a redus la tăcere pe acești „turbo-patrioți”.
Vizându-i pe comandanți – în special pe cei acuzați de crime de război – și pe facilitatorii Kremlinului în teritoriile ocupate, Kievul încearcă să-i demoralizeze pe cei de care depinde direct războiul. Până la urmă, chiar și în cadrul corpului ofițerilor există o consternare reprimată, dar larg răspândită, în special față de ceea ce face războiul armatei ruse. Când un parlamentar comunist a spart rândurile în septembrie pentru a întreba cum a fost transformată armata într-o „gașcă de bandiți”, acest lucru a primit o atenție considerabilă pe canalele sociale folosite de ofițeri. Demonstrând că nu există impunitate, chiar și pentru generalii care trăiesc la Moscova, speranța este de a încuraja mai mulți ofițeri să se opună războiului sau măcar să încerce să evite implicarea.
În sine, desigur, acest lucru nu va pune capăt războiului, spune Mark Galeotti. Cu toate acestea, așa cum a spus un fost ofițer de informații britanic, „în afara morții lui Putin, nimic nu va face asta. Este vorba despre încercarea de a construi o masă critică de motive și circumscripții care doresc doar ca acest lucru să înceteze. Atacurile asupra instalațiilor petroliere rusești, piratarea site-urilor web guvernamentale pentru a arăta propagandă antirăzboi, eforturi diplomatice de a izola Rusia și de a elimina lacunele sancțiunilor, campanii de asasinare - toate acestea sunt cel mai bine considerate pur și simplu ca alte fronturi într-un război care se duce în întreaga societate.
Editor : Ș.R.
