O luptă acerbă este în desfășurare pentru a-i găsi pe acoliții lui Bashar al-Assad, care i-au pus în aplicare domnia terorii în Siria, dar și pentru a începe un proces în justiție, pe care un investigator britanic pentru crime de război l-a descris ca fiind „mai mare decât Nürnberg”, scrie The Times.
În timp ce al-Assad, soția și copiii lui au fost duși de susținătorii ruși în siguranță la Moscova, se crede că mii de ofițeri din aparatul său militar și de securitate fug pentru a-și salva viața. Cheia pentru a-i aduce în fața justiției este un teanc de cutii de carton din spatele unei uși încuiate într-un birou fără nume dintr-un oraș european. Ele pot părea inofensive, dar în acele 406 cutii se află mai mult de 1,3 milioane de documente care i-ar băga pe al-Assad și pe oamenii lui după gratii pe viață.
Arhiva al-Assad
Arhiva Assad a fost strânsă în ultimii 13 ani de un avocat canadian și anchetator pentru crime de război, Bill Wiley, în vârstă de 61 de ani, și echipa sa de sirieni de pe teren, care și-au asumat riscuri extraordinare pentru a aduna dovezile.
Deghizați în păstori și comercianți, folosind orice, de la camioane la plute, au mutat dulapuri întregi cu documente prin punctele de control. Unul a plătit cu viața, ucis de regim, în timp ce altul a fost rănit și altul a fost răpit de un grup rebel. Mai mulți au trebuit scoși din țară în siguranță. Unele hârtii au trebuit să fie lăsate în ascunzătoare, pentru că era prea periculos să fie mutate.
În ciuda riscurilor, sute de kilograme de documente au fost scoase la un moment dat pentru a fi scanate și analizate digital de către organizația lui Wiley, Comisia pentru Justiție Internațională și Responsabilitate (CIJA), finanțată de guvernele britanic, german și american.
Regimul al-Assad a documentat totul și un lanț de comandă a semnat ceea ce unii au numit o birocrație a morții. „Aceasta este cea mai documentată represiune din istorie”, a spus Wiley. „Ca naziștii, dar cu computere.”
Într-adevăr, tatăl lui al-Assad, Hafez, care a condus Siria între 1970 și 2000, ar fi fost sfătuit în metodele de tortură de un fost nazist, Alois Brunner, care și-a căutat refugiu la Damasc, după ce a servit ca adjunct al arhitectului Holocaustului, Adolf Eichmann.
Un bărbat înalt cu părul nisipiu și cu un trabuc aproape constant în mișcare, Wiley descuie camera și deschide cutii pentru a dezvălui hărți și hârtii. Multe sunt gravate cu șoimul regimului sirian sau semnate de Assad și alți înalți oficiali.
Aceste documente spun povestea unei dictaturi care a dus la 50 de ani de încarcerări, execuții, dispariții și lovituri cu arme chimice asupra poporului sirian.
O mașinărie birocratică de ucidere
Nimeni nu știe nici măcar câți au fost uciși. Organizația Națiunilor Unite estimează că din 2011, peste 300.000 de civili și-au pierdut viața și cel puțin 100.000 de sirieni au dispărut.
„A fost o mașină birocratică de ucidere. Uciderea acelor oameni a fost o afacere birocratică de zi cu zi”, a spus Mohammad al Abdallah, un fost prizonier care a fondat Centrul de Justiție și Responsabilitate privind Siria din Washington, care colectează mărturii și dovezi.
În august 2013, un fotograf militar sirian cu numele de cod „Cezar” a scos ilegal din țară aproximativ 55.000 de fotografii. Echipa sa a fotografiat cadavrele deținuților – uneori chiar și 50 pe zi – livrate spitalelor militare de la serviciile de securitate.
Fiecare cadavru avea un număr unic de patru cifre mâzgălit pe bandă sau pe frunte cu un stilou gros. Un alt număr indica ramura de informații în care individul fusese ucis. Mulți fuseseră bătuți, mutilați, arși, împușcați – și în unele cazuri chiar topiți. Săptămâna trecută, Osama Othman, un inginer civil, a fost demascat drept omul curajos care a scos la iveală fotografiile lui Cezar.
Hârtiile demonstrează dincolo de orice îndoială, a spus Wiley, că Assad nu era o simplă figură. „Știm din documentele noastre că Assad conducea lucrurile”, a spus el.
În ziarele care au acoperit subiectul sunt prezentate minutele de la celula centrală de gestionare a crizelor, care a fost înființată de Assad în martie 2011 pentru a se ocupa de revolta populară. Aceasta s-a întrunit aproape în fiecare seară și a discutat despre strategii pentru zdrobirea disidenței. Celula a cerut rapoarte de la comitetele de securitate și agențiile de informații din fiecare provincie.
Arhetipul răului
„Pentru mine, el este arhetipul banalității răului al lui Hannah Arendt”, a spus el referindu-se la faimoasa descriere a filosoafei despre Eichmann în relatarea procesului său. „Nu arată nebun – este educat, urban, oftalmolog, vorbește mai multe limbi, poartă haine croite fin – dar este un tip rău până în măduvă.”
Documentele CIJA au fost deja folosite în 13 cazuri de pe tot globul împotriva oficialilor regimului, unele în lipsă, inclusiv într-un proces din SUA care a constatat că regimul Assad a fost vinovat pentru că a vizat-o în mod deliberat pe Marie Clvin, reporter The Sunday Times,ucisă la Homs în 2012.
Deși Assad a primit deocamdată adăpost la Moscova, alături de alți foști dictatori precum fostul președinte ucrainean Viktor Ianukovici, Wiley este convins că Assad va răspunde justiției în termen de trei ani.
„Am mai văzut asta când un dictator pierde puterea și i se oferă refugiu într-un stat aliat, dar nu are valoare pentru acel stat și devine o povară. Așa s-a întâmplat cu Charles Taylor(din Liberia) și cu Laurent Gbagbo din Coasta de Fildeș, așa că asta se va întâmpla și lui Assad. Îi dau trei ani”.
„Rușii vor dori să negocieze cu noile autorități din Siria pentru a-și păstra bazele navale și aeriene, de care au nevoie pentru operațiunile în Libia și Africa centrală, iar Assad ar putea fi aruncat ca monedă de schimb.
„Aceasta este o situație foarte rară – este ca Germania în 1945, Irakul în 2003 și poate Europa Centrală și de Est în 1990-91 – în care puteți aduna materiale de sursă primară”, a spus el.
Biroul său a început să crească ca informații pe teren în urmă cu zece zile, pentru că locații-cheie au căzut în mâinile rebelilor și el a angajat deja încă zece colectori de probe, pe lângă cei 43 care sunt deja, precum și trimiterea de scanere.
O picătură într-un ocean
Viteza prăbușirii regimului a însemnat că au puține șanse să-și distrugă urmele de hârtie. „Ceea ce avem deja este probabil doar o picătură în ocean”, a spus el. „Probabil sunt 100 de milioane de hârtii.”
Dar vizionarea scenelor în care sirienii jefuiesc palatul lui Assad și trec prin centrele de detenție a stârnit temeri că unele dovezi ar putea fi pierdute.
Comitetul Internațional al Crucii Roșii a avertizat vineri că unele documente au fost deja deteriorate și a declarat că „face apel la părțile din Siria să prevină distrugerea”.
Cealaltă prioritate este urmărirea făptuitorilor. Arhiva lui Wiley Assad arată numărul mare de oameni implicați.
„Vorbim despre 50 de ani de teroare și atât de mulți uciși și torturați – e nevoie de o structură masivă”, a spus el. „Aceasta va fi mult mai mare decât Nürnberg.
„Sunt mii și mii de bărbați doar de la serviciile de securitate și informații și, dacă nu sunt nebuni, nu-i văd așteptând acasă să fie împușcați.”
Printre aceștia se numără figuri-cheie precum fratele mai mic nemilos al lui Assad, generalul Maher al-Assad, care a comandat faimoasa Divizie a 4-a blindată și a condus captagonul regimului de trafic de narcotice, o amfetamina ilegală. De asemenea, se spune că Maher și-a făcut drum spre Rusia prin Irak. Alții sunt Ali Mamlouk, fost șef al Biroului de Securitate Națională; și Jamil Hassan, șeful de informații al forțelor aeriene.
Editor : Ș.R.
