Analiză BBC: Acordul nuclear cu Iranul, greu de „reanimat”. Joe Biden ar renunța la sancțiuni, dacă Teheranul renunță la arma nucleară

La Viena s-au reluat, după aproape șase luni de pauză, negocierile pentru semnarea unui acord nuclear cu Iranul - o tentativă de „reanimare” a vechiului acord, adoptat în 2015, prin care iranienii își luaseră angajamentul să nu dezvolte arma nucleară. Noua rundă de negocieri se află, din start, într-un impas greu de depășit: Președintele SUA, Joe Biden, e dispus să ridice sancțiunile impuse Iranului, în schimbul renunțării Teheranului la ambițiile sale nucleare. În același timp, iranienii vor ca americanii să facă ei prima mișcare, și să ridice sancțiunile, fără condiții, se arată într-o analiză BBC.

Teheranul pare tot mai aproape de a obține arma nucleară, după ce fostul președinte american Donald Trump a decis, în 2018, retragerea SUA din acord și impunerea de sancțiuni Iranului. De atunci, guvernul de la Teheran a încălcat o parte din prevederile vechiului tratat și a reluat procedurile de îmbogățire a uraniului, ceea ce ar permite iranienilor să obțină arma atomică într-un timp foarte scurt. În același timp, Iranul insistă că programul său nuclear are scopuri pașnice.

În Iran au avut loc alegeri prezidențiale în luna iunie în urma cărora a fost ales ultraconservatorul Ebrahim Raisi, un lider extrem de critic la adresa Occidentului. Raisi l-a înlocuit pe Hassan Rouhani, considerat un lider moderat, care a negociat acordul nuclear original cu administrația președintelui american Barack Obama. 

Raisi a promis că nu va permite ca discuțiile să se lungească prea mult și a subliniat faptul că negociatorii iranieni vor apăra interesele țării fără a face niciun compromis. Ministrul de externe al Iranului a spus că dorește ca SUA șă își „recunoască vinovăția”, să anuleze toate sancțiunile impuse Iranului și să garanteze că niciun președinte american nu va abandona în viitor înțelegerea, precum a făcut-o Trump în 2018.

SUA este gata să se alăture din nou acordului, însă păstrează și alte opțiuni

Emisarul special al SUA în Iran, Robert Malley, a declarat că America este pregătită să respecte din nou prevederile acordului nuclear, inclusiv ridicarea sancțiunilor impuse de administrația Trump, care au afectat serios economia Iranului. Acesta i-a avertizat însă pe iranieni că disponibilitatea de negociere a americanilor nu este nelimitată.

„Nu vorbim despre un ceas cronologic, ci de unul tehnologic. La un moment dat, acordul nuclear va fi atât de erodat, încât progresul Iranului nu va mai putea fi inversat. În acel caz, nu mai putem sta la discuții: nu poți să readuci la viață un cadavru”, a mai spus Malley. Secretarul de stat american a spus că „toate opțiunile rămân în discuție”, dacă Iranul nu vine la negocieri cu bună-credință și nu renunță la programul său nuclear.

Principala preocupare a celor care au semnat acordul nuclear original cu Iranul era limitarea producției de uraniu îmbogățit, care poate fi folosit atât ca material combustibil pentru centralele nucleare, cât și pentru fabricarea armelor nucleare.

Atingerea pragului de 20% puritate, de la care uraniul este considerat „puternic îmbogăţit”, reprezintă un pas important în obţinerea uraniului îmbogăţit la valoarea de 90% , de la care acesta poate fi folosit în scopuri militare - practic, pentru realizarea unei arme atomice.

Iranul, la un pas să obțină arma atomică

Printre altele, Iranul a acceptat inițial să își reducă rezervele de uraniu și să limiteze nivelul purității materialului și a numărului de centrifuge care pot fi folosite pentru îmbogățirea uraniului. După ce Trump a reintrodus sancțiunile, Teheranul a început să încalce tot mai multe din prevederile acordului, conform BBC.

Acum, Iranul deține rezerve însemnate de uraniu îmbogățit și este la un pas de a obține tipul de uraniu de care ar avea nevoie pentru a produce arme nucleare. De asemenea, iranienii au instalat sute de centrifuge performante și au reluat activitatea de îmbogățire a uraniului în centrale subterane.

Inspectorii de la Agenția Internațională pentru Energie Atomică au spus că iranienii le-au limitat accesul în centralele nucleare care se află sub monitorizare.

Cu ce diferă noile discuții de acordul din 2015

Acordul nuclear inițial a fost posibil ca urmare a temerilor pe care Occidentul le avea despre adevăratele intenții ale Iranului, scrie Jonathan Marcus, profesor onorific al Institutului pentru Strategie și Securitate de la Universitatea din Exeter. Chiar dacă nu ar obține arme nucleare, Iranul ar putea dezvolta capacitatea tehnică și resursele necesare pentru a porni pe acest drum oricând își dorește.

Israelul și SUA au considerat această situație inacceptabilă. Acordul nuclear era văzut ca cea mai bună opțiune, cu toate că avea multe hibe. În ultimă instanță, era o metodă de a câștiga timp pentru a construi o relație mai bună cu Iranul.

„Cea mai importantă întrebare este dacă acordul își păstrează cât de cât utilitatea, iar, aici, răspunsul este pozitiv, în special prin prisma verificărilor sporite pe care le presupune”, a explicat Ali Vaez, expert al aceluiași institut pe tema non-proliferării. Acesta admite, însă, că acordul era mai util atunci când a fost semnat inițial, întrucât programul iranian de îmbogățire a uraniului nu era atât de avansat.

Ce vrea să obțină fiecare participant de la noile negocieri

În afară de Iran, la negocieri participă Marea Britanie, Franța, Germania, Rusia și China. Americanii nu participă direct la discuțiile de la Viena, însă vor monitoriza întâlnirea cu atenție. Succesul semnării unui acord pare un obiectiv greu de atins din cauza ambițiilor potrivnice ale fiecărei țări participante, explică profesorul Marcus.

Pentru Iran, toate discuțiile se învârt în jurul anulării sancțiunilor. Până ca Trump să anunțe în mod unilateral retragerea Americii din acord, iranienii își onoraseră, în mare, toate obligațiile. Cât despre obligativitatea respectării acordului de către viitoarele administrații prezidențiale americane, această condiție va fi imposibil de îndeplinit. În sistemul politic american nu se poate implementa o astfel de obligație, se arată în analiza BBC.

În același timp, rămâne de văzut cât de dispus este Teheranul să vină în întâmpinarea cerințelor americanilor.

Administrația Biden ar dori ca noul președinte al Iranului să se conformeze din nou acordului nuclear, cât de curând. Dacă progresul Iranului nu poate fi oprit la timp, Washington are și alte opțiuni la îndemână la care nu va ezita să apeleze.

Cum văd negocierile ceilalți actori din Orientul Mijlociu

Deși Israelul nu ia parte la discuții, guvernul de la Tel Aviv consideră programul nuclear al Iranului un pericol existențial. Premierul israelian Naftali Bennett a sugerat că ar putea acționa unilateral împotriva Iranului: „Au trecut peste toate liniile roșii nucleare”.

Bennett a declarat că țara sa „își rezervă libertatea de a acționa” cum crede de cuviință, indiferent de rezulatul discuțiilor de la Viena. „Israelul nu este parte a acordului nuclear și nu are nicio obligație față de el”, a mai spus acesta.

În același timp, nu sunt excluse posibile tensiuni între Israel și SUA din cauză că oficialii israelieni consideră că administrația Biden este prea dornică să ajungă la o înțelegere cu Teheranul cu orice cost.

„Vecinii Iranului din Golful Persic au realizat că o înțelegere deficitară este mai bună decât nimic”, a explicat Vaez. Presiunea sancțiunilor nu numai că i-a îngrădit pe iranieni, dar i-a și înrăit, astfel că țările arabe s-au văzut prinse la mijloc între un Iran și o America foarte agresive.

Cum Washingtonul pare mai interesat de relația sa cu China decât de Orientul Mijlociu, mulți dintre aliații săi din zonă sunt acum de părere că un nou acord nuclear cu Iranul le va servi mai bine interesele decât orice altă opțiune pe care o au la îndemână.

Rusia și China își extind influența în regiune

Europenii au jucat un rol crucial în discuțiile cu Iranul și în eforturile de a ține în viață acordul original pe timpul administrației Trump. Franța a subliniat nevoia de a continua negocierile cu Iranul din punctul în care au fost lăsate în luna iunie, având ca obiectiv reimplementarea completă a acordului deja semnat.

Cu toate că Rusia și China doresc să vadă acordul nuclear reinstaurat pentru a evita încă o criză în regiunea Orientului Mijlociu, relația celor două cu SUA este foarte diferită de cea a europenilor. Atât Moscova, cât și Beijingul sunt conștiente de diminuarea interesului american pentru această regiune geopolitică și vor căuta să își protejeze propriile interese.

Iranul este nerăbdător să își îmbunătățească relațiile cu Rusia și China. În septembrie, Iranul a devenit membru al Consiliului de Cooperare de la Shanghai, un grup regional care leagă cele două mari puteri de țările din Asia Centrală, cât și de Pakistan și India.

Participarea Iranului în consiliu se potrivește foarte bine cu dorința Rusiei și a Chinei privind tranziția lumii către una multipolară, în care puterea globală a Americii este restrânsă. În acest nou echilibru mondial, Iranul ar urma să privească înspre China și Rusia atunci când va avea nevoie de sprijin.

Șansele semnării unui nou acord: „La Viena, e mai multă zăpadă decât optimism”

Nimeni nu se așteaptă ca noile discuții să ducă la o nouă înțelegere prea repede, iar unii participanți consideră în continuare că singura variantă de oprire a programului nuclear al Iranului este cea militară.

„Dar poate că există și o cale de mijloc”, spune profesorul Marcus. „Cu toate problemele lui, acordul nuclear are și beneficii. Un Orient Mijlociu fără garanțiile oferite de acord va fi un loc mult mai periculos.”

Aproape toate necunoscutele legate de negocierile de la Viena se leagă de răspunsul la o singură întrebare, este de părere și corespondentul BBC James Landale. Este Teheranul dornic să ajungă la o nouă înțelegere sau dorește doar să mai câștige timp pentru a avansa programul nuclear până în punctul în care ar fi capabil să producă arme nucleare?

„În acest moment, la Viena, e mai multă zăpadă pe pământ decât optimism”, conchide Landale.

Editor : Raul Nețoiu