Inflaţia din zona euro a urcat în noiembrie la 0,9%, de la 0,7% în luna anterioară. E un nivel încă departe de ținta băncii centrale, de 2%.
Rata şomajului în zona euro a scăzut cu 0,1% în octombrie, un procent care oferă prea puţine statisfacții, pentru că încă e foarte aproape de recorduri, iar în uniunea monetară sunt peste 19 milioane de oameni fără loc de muncă.
Însă chiar şi cu aceşti paşi mici se poate vorbi de o îmbunătăţire.
Cel puţin inflaţia, care a urcat mai mult decât se estima, va face ceva mai predictibilă politica Băncii Centrale Europene.
Cel mai probabil, nu vor exista mişcări supriză, cum a fost ultima tăiere de dobândă, dar presiuni pentru noi măsuri există. Pericolul deflaţiei persistă şi nu este exclus să se ajungă la dobânzi negative.
Randamentele cu minus se vor aplică băncilor care ţin banii în depozitele BCE, dar ele se vor transferă pe canalele normale şi către clienţi normali, cei care îşi fac eocnomii. Şi această este una dintre marile probleme de acum.
Faptul că cei care ţin banii în bănci pierd de fapt din valoarea lor.
O altă pârghie intervenţie a Băncii Centrale Europene este alimentarea băncilor cu împrumuturi foarte avantajoase pe termen lung.
Problema este că banii nu pătrund în economie. Ultimele date arată că băncile din zona euro au dat mai puţine credite, iar o altă facilitate de finanţare de la BCE ar putea, de fapt, să se blocheze în bănci.
Iar sutele de miliarde pompate în bănci trebuie tratate cu atenţie. Există riscul că în luptă cu scăderea preţurilor să se ajungă în extremă celalată, la alimentarea inflaţiei.