„Acest nou personaj care vrea să depășească Ferentarii și să se transforme într-un fel de arbitru al eleganței în marile cartiere”, este felul în care Emil Hurezeanu l-a caracterizat pe Marian Vanghelie la „Jurnalul de seară”.
„În orice caz, are o evoluție spectaculoasă. Omul care trăia prin dezacorduri și avea o ofensivă mai degrabă grotescă, aș spune, care nu avea legătură cu politica sub nicio formă, iată-l apărând într-o postură de agent de rectificare: rectifică excese, nu mai face greșeli, face tot felul de semne sugestive, când e vorba de răceala unor domni, cu degetul sub nas, în traducere proprie asta ar putea să sugereze și consum de droguri. E multisemantic. Părea un fel de entuziast al almanahului cu colinde sau cu cimilituri și iată-l stăpânind limbile mai multor almanahe dintr-o dată, cu un evantai destul de mare de acțiuni și sugestii, cu un bagaj lexical mai mare. A putut să țină oameni pe jar, se pregătește, ceilalți s-au speriat, el a stat pitit, a mai adunat, acolo în Ferentari... Foarte bine”, mai spune jurnalistul.
„Și domnul Vanghelie e un reprezentant al spațiului public, virtual. Pe cine reprezintă dânsul? Un sector în care oamenii trăiesc mai mult cu gândurile și suferințele lor, oarecum neglijați, oarecum marginalizați. N-a făcut politica centrală a unui partid, la fel ca Iohannis, și uite că marele blond de la Sibiu și micuțul brunet de la București se întâlnesc oarecum, propunând o formă nouă de adresare și de a face politică”, a mai spus Emil Hurezeanu.