Pe DN1 pot fi văzuți zeci de comercianţi de ocazie, cu tarabe improvizate în faţa porţilor.
Strategia e simplă. Vinerea şi sâmbăta, vânzarea merge mai bine pe partea stângă, spre Braşov. Duminica, turiştii se întorc spre Bucureşti, iar vânzătorii se mută şi ei. Spun că lucrează cât se poate de legal. Au autorizaţii, au cântare omologate, dar nu au casă de marcat.
Vânzarea la marginea şoselei este profitabilă pentru toată lumea. Comerciaţii câştigă binişor, iar clienţii se bucură de produse naturale româneşti.
De la un timp, au apărut, însă, şi alţi vânzători care nu sunt din zonă și care nu vând marfă autohtonă.
DN 1 nu este singura şosea plină de tarabe ambulante. Astfel de comercianţi, care nu vor să plătească taxe în pieţe, întâlnim pe toate drumurile ţării.
Un vânzător câştigă şi câteva sute de lei pe zi, ceea ce înseamnă mai bine de o mie de euro pe lună, bani pentru care statul român nu primeşte niciun impozit. Specialiştii spun că evaziunea fiscală cu legume, fructe şi flori depăşeşte două miliarde de euro anual.