Aproximativ 1.400 de lei pe an, atât costă să fii elev la școala de stat din România. Cretă, săpun lichid, hârtie sau videoproiector, sunt câteva dintre lucrurile pentru care părinții elevilor spun că trebuie să plătească. Deşi se plâng, puţini sunt cei care fac sesizari la Ministerul Educaţiei, de teamă că elevii să nu aibă de suferit.
George Roman, director de programe la "Salvaţi Copiii": „Învățământul în România nu este gratuit, deși legea, constituția stabilește ca orice formă de învățământ public este gratuit.”
Aproape trei milioane de elevi merg zilnic la școală. Majoritatea părinților susțin că plătesc pentru ei până la 200 de lei în fiecare lună. Pe ce se duc banii? Hârtia igienică, nelipsitul săpun, fondul clasei sau micile atenții. Cei mai afectați sunt însă părinții elevilor din ciclul primar, care contribuie, spun ei, la dotarea sălilor de clasă cu tablă, parchet, jaluzele, imprimantă, proiector, cuier sau dulapuri. Mai mult, uneori li se cere să suporte și costurile zugrăvirii sălilor de curs.
Părinte: „Materiale didactice, hârtie, videoproiector, creioane colorate... din banii părinților. Nu sunt de acord, dar nu am încotro.”
Bunică: „Dacă așa se cere, așa facem.”
Marian Banu, purtător de cuvânt al Inspectoratului Școlar București: „Niciun părinte nu este obligat să doneze bani (…) niciun cadru didactic, niciun director nu are dreptul să pună nemijlocit mâna pe bani.”
George Roman, director de programe la "Salvaţi Copiii": „Mulți părinți se gândesc că trebuie să facă totul pentru copil, dar e anormal să apelăm la mila părinților pentru hârtie igienică și săpun.”
George Roman, director de programe la "Salvaţi Copiii": „ Părinții trebuie să asigure 1.490 de lei pentru cheltuielile legate de școală. E nevoie de culegeri, caiete speciale, manuale, materiale didactice, uneori directorii de școală cer învâțătorilor să apeleze la părinți pentru a repara sala de sport sau paza sau sunt cheluieli legate de concursuri sau serbări.”
Un studiu recent al organizației „Salvați copiii” arată că învățământul gratuit costă aproximativ 1.400 de lei pe an. Asa se face că unul din cinci copii români renunță la educație. Ca să își poată trimite copiii la școală, unii părinți ajung să se împrumute la bancă.
Loredana este elevă în clasa a patra şi a luat mereu premiul I. Învață într-o comună din Teleorman. Știe că școala o va face om mare.
Elevă: „Eu îmi doresc, când o să fiu mare, poliţistă să mă fac".
Părinţii Loredanei câştigă puţin peste o mie de lei pe lună, bani insuficienţi ca să-i trimită la şcoală pe toti cei şase copii.
„Mai facem schimb de haine, de adidaşi, pantaloni"
Mihai Chirca, director la Şcoala gimnazială „Anghel Manolache": „Mai trebuiesc, mai trebuiesc caiete, uniformă... acum ne-a lăsat şi nu ne-a mai băgat uniforma obligatorie, dar trebuiesc.. şi pacheţelul zilnic".
George Roman, director de programe la "Salvaţi Copiii"- „Genul ăsta de obligații financiare creează un tip de atitudine negativă, de respingere în ceea ce privește importanța școlii în viața copiilor, mai ales în mediul rural. E un șoc când ajunge părintele sărac că trebuie să facă niște cheltuieli pe care nu și pe poate permite.”
Studiul „Salvaţi Copiii” arată că aproape 366.000 de copii cu vârsta între 3 și 17 ani nu urmează nicio formă de învățământ.
George Roman, director de programe la "Salvaţi Copiii": „În România, există cam 50% dintre copii care trăiesc cam în risc mare de sărăcie sau excluziune socială".
Deși parinții spun că trebuie să plătească pentru învățământul gratuit, la inspectoratele școlare ajung suspect de puține sesizări.
Marian Banu, purtător de cuvânt al Inspectoratului Școlar București: „Avem situații în care avem tot felul de sesizări, nu foarte multe, legate de pretinderea unor foloase materiale sau strângerea unor sume de bani pentru diverse motive, legate de anumite zile.”
Reprezentanții inspectoratelor școlare spun că părinții nu ar trebui să se teamă atunci când fac o reclamație.
Marian Banu, purtător de cuvânt al Inspectoratului Școlar București: „Îi asigurăm confidențialitatea pentru că suntem interesați ca realmente în sistemul educațional să introducem o normalitate. De ce? Este firesc ca în școală, daca tot avem un dascăl care învață un copil despre moralitate, de echitate și adevăr, este normal să respectăm și sensul acestor cuvinte.”
Ce se întâmplă în alte țări? În Franța, de exemplu, lista de cheltuieli este gândită în așa fel încât să nu împovăreze bugetul familiei. Mai mult, costurile pentru școală sunt deduse la sfârșit de an, din impozitul plătit de părinți.
În România nu este deloc ușor să fii elev. Dar, chiar și așa, în țara noastră, apar în fiecare an zeci de olimpici internaționali. Îmbucurător este că mulți dintre ei promit să schimbe sistemul de învățământ când vor fi oameni mari. Până atunci, părinților nu le rămâne decât să spere într-un învățământ de calitate și... gratuit.