Cea mai veche casă din Bucureşti este acum muzeu. Casa Melik a fost construită în 1760, în timpul domniilor fanariote. Aflată în inima cartierului armenesc, clădirea a fost renovată ultima dată în 1920. În monumentul conservat perfect este acum muzeul Theodor Pallady.
„Casa Melik este situată pe strada Spătarului nr 22. Casa este considerată a fi cea mai veche casă de locuit din Bucureşti. Este construită în a două jumătate a secolului 18 în jurul anului 1760”, a spus Mihaela Murelatos, conservator al muzeului Theodor Pallady.
Casa Melik păstrează şi astăzi, intactă, arhitectură originală. Nu are înflorituri sau stucaturi excepţionale, ci respectă îndeaproape trăsăturile unei case din perioada în care Ţările Române aveau domni fanarioţi.
„Casa are aspectul unui conac boieresc de ţară cu un cerdac închis cu geamlâc pe colţ unde era intrarea principală în clădire, un spaţiu central şi, pe dreapta şi pe stânga spaţiului central, camerele de locuit. Casa are un aspect simplu, este acoperită cu olane rotunde, aşa numitele olane turceşti cu streaşina lată, cu cornişă bogată şi cu acest cerdac iniţial deschis în secolul XVIII, ulterior închis cu geamlâc”, a explicat Mihaela Murelatos.
Casa Melik, refugiu pentru Ion Heliade Rădulescu
Casa a fost construită de un boier înalt dregător ce avea funcţia de spătar la curtea domnilor din Ţara Românească. Apoi, în 1822, a intrat în posesia familiei Nazaretoglu. Preţul plătit: 1400 de taleri.
„În 1847, Agop Nazaertoglu, imediat ce a primit casa, a dat-o ca zestre fetei sale care s-a şi măritat in acel an: Ana Nazaretoglu, măritată Melik. Deci ăsta este motivul pentru care casa poartă numele de Melik, pentru că Ana Nazaretoglu şi soţul ei Iacob Melik au fost ultimii proprietari ai acestei case. În timpul revoluţiei această casă i-a ascuns pe Ion Heliade Rădulescu, Rossetti şi Ioan Brătianu, atunci când aceştia erau căutaţi de oamenii agiei, cărora nu le-a trecut prin minte să îi caute în mahalaua armenească”, a explicat Mihaela Murelatos.
După înăbuşirea revoluţiei de la 1848, soţii Melik au plecat în exil timp de nouă ani la Istanbul şi Paris. Când s-au întors în Bucureşti, au renovat clădirea. Mai târziu, casa apare şi în poveştile lui Mateiu Caragiale.
„Ana Melik a fost mulţi ani văduvă, iar la un moment dat a fost curtată de Mateiu Caragiale în ciuda diferenţei de vârsta dintre ei doi, era o diferenţă ca de la bunică la nepot. Mateiu povesteşte de casa asta în amintirele sale: că se plimba pe această stradă cu speranţa că se va deschide poarta şi Ana Melik îl va invita în curte pentru că altfel nu putea intra pentru că Ana Melik avea nişte câini mari, fioroşi care îl speriau pe tânărul Mateiu Caragiale”, a povestit conservatorul muzeului „Theodor Pallady”.
Casa Melik a fost renovată ultima oară în 1920, când a fost racordată la curent şi apă.
„Se vede de la faţada casei din exterior o porţiune din casă este un pic mai retrasă. Acea porţiune s-a adăugat la restaurarea casei din 1920”, a explicat Mihaela Murelatos.
Din 1920 şi până în prezent edificiul a rămas în picioare, chiar dacă a trecut prin zeci de chiriaşi şi câteva regimuri politice.