Exemplul spaniol | Salamanca, una dintre cele mai căutate destinaţii pentru centrul istoric
Din reţeta succesului pentru turismul de masă în Europa secolului XXI fac parte centrele istorice, monumentele vechi şi tradiţiile păstrate cu sfinţenie. Spaniolii, de exemplu, ştiu asta foarte bine, având în vedere că regatul iberic atrage anual în jur de 65 de milioane de turişti. Desigur, mulţi vin pentru plajele îmbietoare şi apa limpede a Mediteranei, dar la fel de mulţi apreciază faptul că o vacanţă în Spania echivalează cu o călătorie în timp. Dovadă şi succesul oraşului Salamanca.
Suntem la Salamanca, un oraş de 150.000 de locuitori din vestul Spaniei, declarat de UNESCO parte a patrimoniului universal. Un muzeu în aer liber, concentrat în jurul cele mai vechi universităţi din Spania, întemeiată cu aproape 800 de ani în urmă.
Pentru noi, pare o simplă informaţie, pentru locuitorii Salamancăi însă, ea a ajuns să însemne chiar raţiunea de a fi a oraşului, având în vedere cei 30.000 de studenţi care îi trec pragul în fiecare an.
„Salamanca a fost într-un fel capitala intelectuală a Spaniei, întotdeauna și mai ales în Evul Mediu. Cea mai veche universitate, mai veche decât Complutense, decât Alcala. Aici s-au adunat înțelepții întotdeauna. Și sigur că imaginea originară e cea a lui Columb, care aici s-a întâlnit cu călugării dominicani care au spus: Se poate face această călătorie spre America”, spune Luminiţa Marcu, profesor asociat, Universitatea din Salamanca.
Un motiv în plus pentru locuitorii din Salamanca să fie mândri de industria inteligenţei, cum spun ei, care le animă oraşul.
„E foarte frumos ce se întâmplă cu Salamanca și anume că turismul vine din faima intelectuală. Vin până la urmă pentru o legendă”, adaugă Luminiţa Marcu.
La Salamanca totul se întâmplă, sau măcar porneşte, din piaţa centrală. Un ansamblu de arhitectură iberică, la fel ca acela din centrul Madridului. De altfel, arhitectul este acelaşi.
În ciuda celor patru secole scurse de la construcţie, a războiaielor şi a vieţii moderne care invadează orice spaţiu, piaţa, ca de altfel mai tot oraşul, pare încremenită în timp, şi totuşi, plină de viaţă.
„(Cum reușesc autoritățile să mențină aceste frumuseți?) Cu foarte multă grijă, care la un moment dat poate deveni supărătoare pentru locuitori felul în care fac curățenie. Uneori te deranjează, pentru că fac zgomot, dar așa se păstrează lucrurile”, mai spune Luminiţa Marcu.
Deranj, deranj, dar unde e lege nu e tocmeală. Şi pentru Spania, nu este deloc o vorbă goală.
„Se poate prin reguli și prin amenzi. Nimeni nu ar pune aici un termopan pentru că ar strica ansamblul și pentru că ar primi o amendă usturătoare. Pur și simplu au înțeles că asta este bogăția lor”, spune Luminiţa Marcu.
Spectrul amenzilor nu este singurul lucru care asigură supravieţuirea patrimoniului arhitectural şi, până la urmă, a unui întreg mod de viaţă. Chiar dacă la guvernare, fie la Madrid, fie la nivel local, se succed diverse partide politice, asta nu schimbă radical vieţile oamenilor de la un mandat la altul.
„Există o continuitate transpartinică. Dincolo de schimbările politice, există aproape o obsesie în sensul bun de a păstra ceea ce este bun în Spania, nu există fracturi de genul ăsta să vină fiecare cu alte idei”, mai spune profesorul asociat al Universității din Salamanca.
De altfel, această continuitate vine din trecutul îndepărtat, iar Salamanca este ca o carte uriaşă sculptată în piatră, care îţi povesteşte filă cu filă, ce înseamnă perpetuarea tradiţiilor.
„Cred că aici se vede cel mai bine ideea asta specifică Salamancăi, cum că totul e o muncă de generații, că arhitecții se succed, în sensul că doua catedrale lipite, una începută la 1100, alta la 1500 - terminată la 1800, deci avem un interval de sute de ani”, explică Luminiţa Marcu.
A fost poate începutul pentru o politică asumată sute de ani. Conservare şi refacere. De câte ori este nevoie.
Un alt exemplu de supravieţuire de-a lungul secolelor, dar şi de respect pentru trecut împletit cu arta de a vinde orice piatră, orice colţ de istorie este Mănăstirea Dominicană, legată de planurile lui Cristofor Columb, de descoperire a Lumii Noi.
„Specialiştii portughezi nu au fost de acord cu planurile lui, așa că a mers la regii Spaniei și ei l-au trimis la Salamanca. Dacă cei de acolo, adică intelectualii de acolo vor spune că ai dreptate, noi te vom susține. Așa cum o vedem acum, așa arăta și pe vremea lui Cristofor Columb. La interior se păstrează chiar și încăperea în care au dezbătut cu coloanele băncile de lemn”, mai spune Luminiţa Marcu, profesor asociat, Universitatea din Salamanca.
Strategia dă, evident, roade. În fiecare an ajung la Salamanca sute de mii de turisti. Alături de ei, studenții celei mai vechi universități din Spania, care sunt atât de importanți pentru oraș, încât au propriul nou an al universitarilor, dincolo de Revelionul obișnuit. Evident, totul se întâmplă în aceeași piață centrală, sub arcadele vechi de patru secole. Iar la petrecere e binevenit oricine, student sau nu, localnic sau turist. Totul e sa intre în atmosfera specială a orașului iberic.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
