România de fațadă | Demolările și nepăsarea au distrus mai multe monumente decât războiul
Nimeni nu ştie câte clădiri istorice au fost distruse în România. În 26 de ani de democraţie, politicienii care s-au perindat la conducerea ţării nu au fost capabili sau nu au vrut să pună capăt acestui fenomen. Un lucru este cert: în perioada post-decembristă s-a distrus mai mult decât în cea comunistă.
„Micul Paris” devine, în anii 1980, istorie. Nicolae Ceauşescu visează un oraş construit pe model nord- coreean. Pentru asta, pune la pământ, printr-o simplă ridicare de mână, case, cartiere, biserici, edificii istorice, destine, vieţi.
Vestitul plan de sistematizare, inspirat de nenorocirile petrecute la cutremurul din 77, începe să fie pus în practică. Un sfert din vechiul Bucureşti dispare în mai puţin de un deceniu.
„S-a distrus din demenţa absurdă şi cu totul şi cu totul lipsită de sens a unui regim de tip totalitar”, spune Alin Ciupală, istoric.
„S-a demolat 25% din suprafaţa zonei istorice a oraşului. Nici în timpul războiului nu s-a întâmplat”, spune Irina Emandescu, reprezentanta Institutului Naţional al Patrimoniului.
Demolările au început după cutremurul din 1977. Pretext perfect pentru Nicolae Ceauşescu să-şi pună în practică viziune urbanistică.
Printre clădirile demolate de Nicolae Ceauşescu pentru a construi Casa Popoprului a fost şi Spitalul Brâncovenesc. Clădirea veche de 150 de ani şi de o importanţă crucială în cel de-al Doilea Război Mondial a fost distrusă în doar câteva zile.
Aceeaşi soartă au avut-o şi alte monumente - Mănăstirea Văcăreşti, Palatul Simu, Palatul Artelor din Parcul Carol I şi Opereta.
Distrugerile au continuat şi după 1990.
Cel mai important val de distrugeri a fost însă după perioada comunistă.
„După 1990, cauzele au fost mai mult de ordin economic. Interesele imobiliare erau foarte mari şi tot felul de afacerişti imobliari şi-au dat seama că distrugând monumente de patrimoniu pot câştiga foarte mulţi bani”, spune Alin Ciupală.
Acum, pe lista oficială sunt peste 29.000 de monumente istorice. În acte, pentru că în realitate nimeni nu ştie numărul lor exact.
„A existat multă emoţie în anii 90 cu privire la ce clădiri să fie în listă. Fiecare de bună credinţă, pasionaţi, spuneau şi strada cutare şi adresa cutare, fără să existe o fişă de analiză. Deci era acum ori niciodată”, spune Bogdan Suditu, profesor universitar.
În ce stare sunt ele, nici măcar cei care le au în evidenţă nu pot spune.
„Pentru 60% din monumente nu ştim în ce stare sunt. Tot acest proces nu se poate realiza în parametri fireşti pe care trebuie să-i îndeplinim, pentru că nu avem personal suficient”, spune Irina Emandescu.
În România nu există un cod al patrimoniului, care să pună în acord toate legile din domeniu. De asta au profitat şi rechinii imobiliari, care au ridicat în locul monumentelor istroice blocuri sau clădiri de birouri. Nimic nu s-ar fi putut construi totuşi fără autorizaţii de la Primărie. Digi24 a încercat să obţină un punct de vedere oficial, însă, pănâ în prezent, solicitările noastre nu au primit un răspuns.
Şi la Iaşi au dispărut clădiri de patrimoniu. Una dintre ele este chiar prima proprietate a regelui Carol I în Moldova, un fost conac boieresc, construit în secolul al XIX-lea în localitatea Poieni.
„Totul este ras, totul este adus la nivelul solului și a dispărut practic un monument sub ochii noștri”, spune Sorin Iftimi, istoric.
Proprietarii sunt trei membri ai familiei Habsburg, copiii principesei Ileana, cei care au moștenit și Castelul Bran. Anunțați că trebuie să îngrijească clădirea, ei nu i-au asigurat nici măcar paza.
„Primul răspuns din partea procurorului care s-a ocupat de caz a fost că Direcția Județeană pentru Cultură Iași să dea o amendă proprietarilor. Noi am considerat că nu e suficientă o amendă și am făcut recurs”, spune Virgil Babii, director la Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniu.
Ancheta este încă în curs. Proprietarii pot primi fie o amendă de până la 8.000 de lei, fie o pedeapsă cu închisoarea, de pâna la doi ani. În plus, primăria vrea să îi execute silit, pentru că nu și-au plătit taxele către stat.
„La această dată are datorii de 15318 lei. Datoria aceasta este din anul 2008”, spune referent Valerica Ciobanu, agent fiscal al Primăriei Schitu Duca.
Prin intermediul casei de avocatură care îi reprezintă, cei trei frați au transmis că nu doresc să facă niciun comentariu.
Fără comentarii rămân şi orădenii care văd ce a mai rămas din moara Emilia, edificiu vechi de 130 de ani. Cândva o impresionantă clădire în care se producea făina ce ajungea până în Viena și Franța, moara din Oradea a rămas acum doar o amintire. Problemele au început după naționalizare, când moara s-a degradat treptat, aşa că în anii '60 utilajele au fost casate și tăiate. Lucrurile au mers din ce în ce mai rău, după anii 2000, atunci când Primăria, în loc să facă demersuri pentru a introduce imobilul pe lista monumentelor istorice, a vândut clădirea.
„Din punctul meu de vedere a fost un semnal foarte clar că Primăria nu dorește să investească fonduri pentru reabilitarea acestui obiectiv”, spune Lucian Silaghi, directorul Direcției pentru Cultură Bihor.
Abia după ce moara a fost vândută, mai mulți arhitecți și diferite organizații au încercat salvarea monumentului.
„La începutul anului 2011 au fost nominalizate trei construcții cu caracter de monument instoric, construcții industriale din Oradea, una a fost moara Emilia”, spune Istvan Csomortany, inginer.
Ghinioanele s-au ţinut lanţ însă. Specialiștii care au analizat documentele au stabilit că existau probleme de structură ce puteau duce la prăbușirea în orice moment, aşa că moara a fost demolată în decembrie 2014.
În 2016, Ministerul Culturii a finanţat cu 11 milioane de euro programul de restaurare a monumentelor istorice. În prezent, la nivel de ţară, se lucrează pe 43 de şantiere.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
