Statul implicat al domnului Ciolacu. Două exemple
“Românii vor un stat mai implicat”, a anunțat premierul Ciolacu, la ședința de asumare a răspunderii pe noul pachet de măsuri fiscale. Implicarea mai puternică a statului în economie este, în opinia premierului, singura variantă de a evita o criză socială profundă, în care populația sărăcită ar fi intrat cu furcile peste guvernanți.
Domnul Ciolacu nu a explicat prea bine cum dizolvă acest pachet legislativ pericolul unei crizei sociale. Știm doar că statul are mai nevoie de bani pentru a acoperi cheltuielile nesăbuite și pentru a primi banii din PNRR. Nu am aflat nici ce înseamnă, în viziunea prim-ministrului, un stat mai implicat și de ce este singura soluție pentru salvarea țării de la colaps.
Și cum poate fi statul mai implicat dacă nu printr-o puzderie de instituții populate de clientela politică? Mult-trâmbița reducere a cheltuielilor bugetare începe cu formarea unor noi suprastructuri - consorțiile administrative -, menite să faciliteze cooperarea regională. Ministrul Dezvoltării, Adrian Veștea, a anunțat înființarea lor și faptul că vor fi ordonatori de credite, adică vor avea buget propriu și vor putea face angajări. Pe de o parte, Guvernul promite reducerea aparatului bugetar, pe de celalaltă îl umflă cu noi instituții bugetofage.
Un stat implicat este și cel care s-a săturat să se uite cu jind la Pilonul 2 de pensii. Un document neasumat, ajuns pe masa Parlamentului cu câteva ore ca Guvernul să-și asume răspunderea pe pachetul fiscal, elimina obligativitatea înscrierii la Pilonul 2, urmând ca toți cei care nu depuneau o cerere specială pentru aderarea la un fond privat de pensii să fie trecuți automat la sistemul public. Opt milioane de contribuabili ar fi trecut cu japca la fondul public de pensii, în lipsa acestei cereri speciale, în condițiile în care statul continuă să fie mărinimos cu pensionarii speciali. Deși premierul Ciolacu și președintele PNL Nicolae Ciucă au negat intenția de a naționaliza Pilonului 2, ministrul Finanțelor, Marcel Boloș, a recunoscut, candid, că discuția a avut loc în coaliția PSD - PNL, în urmă cu o lună. Este foarte posibil ca apariția bruscă a acestui amendament în hârtiile trimise de la guvern să fi fost un balon de încercare sau o strategie de a acoperi celelalte prevederi din pachetul fiscal. Nefiind prima dată când ideea ajunge în spațiul public, pericolul pentru Pilonul 2 rămâne până când guvernul va găsi surse de finanțare a deficitului la sistemul public de pensii.
Sunt doar două exemple despre cum ar putea arăta statul implicat despre care vorbește Marcel Ciolacu. În contractul social dintre statul român și cetățenii săi, fiecare dintre părți se angajează să-și respecte îndatoririle: cetățenii să-și plătească taxele și impozitele, statul – să folosească acești bani pentru a furniza serviciile sociale necesare funcționării unei societăți. Dacă statul dorește să se implice mai mult, atunci trebuie să ofere mai mult. Deocamdată, statul ia bani de la o parte a societății (mai exact din economia privată), pentru a acoperi risipa bugetară. Și continuă să împovăreze tocmai acea parte a economiei care funcționează, face profit și plătește taxe. Guvernul nu a propus noi mecanisme pentru cei care nu plătesc, dar a găsit rapid metode de a-i sufoca pe cei care o fac.
O mare necunoscută este cum va respecta statul obligațiile sale în raportul cu cetățenii. Vom avea școli și spitale moderne, drumuri mai bune, autostrăzi, mai mulți polițiști profesioniști, profesori mai bine plătiți? Probabil că nu, pentru că banii vor fi folosiți din nou pentru finanțarea deficitului bugetar. Or, contractul social funcționează doar dacă ambii parteneri își respectă angajamentele. Încălcarea lui de către stat va crește frustrarea socială. Domnul Ciolacu și colegii săi de coaliție n-au de ce să se teamă de furci, populația are la îndemână arma votului și nu va ezita s-o folosească.