Am discutat în ultimele săptămâni despre măsurile pe care le putem lua pentru a ne asigura că evoluția societății este una sustenabilă și că progresele pe care le facem vor asigura o viață demnă pentru fiecare dintre noi. Ne îndreptăm astăzi atenția asupra unuia dintre cele mai importante aspecte atunci când vine vorba despre modul cum ne construim viitorul, respectiv copiii.
Tema discuției de astăzi nu este întâmplătoare, pe 10 decembrie, în ultima dintre cele 16 zile de activism împotriva violenței, este marcată, la nivel global, Ziua Drepturilor Omului. Drepturi de care trebuie să se bucure, la rândul său, și fiecare copil.
Realitatea ne arată, însă, că de multe ori copiii nu se pot bucura pe deplin de drepturile lor fundamentale. Eșuăm, ca societate, să asigurăm cele mai elementare condiții de trai și, odată cu ele, un start bun în viață viitoarei generații, iar acest eșec produce costuri atât pe termen scurt, cât mai ales pe termen lung.
Cum arată copilăria multora dintre copiii din România?
Toate problemele cu care se confruntă copiii ne privesc pe fiecare dintre noi. În primul rând, pentru că nici una dintre traumele prin care trec acești copii nu este din vina lor și nici nu ar putea face nimic pentru a le evita.
Și în al doilea rând, pentru că de multe ori se ajunge la situațiile în care copiii suferă și din cauza lipsei noastre de acțiune.
Iar atunci când vine vorba despre traumele prin care trec copiii, lista poate fi una extrem de lungă, pornind de la zecile de mii de copii care merg flămânzi la culcare zilnic și ajungând până la cei aproape 50 000 de copii din sistemul de protecție a statului care așteaptă, de ani de zile, soluții.
În România trăiesc peste 4 milioane de copii. O analiză recentă a World Vision, relevă că peste jumătate dintre copiii care abandonează școala fac acest lucru pentru că părinții nu își permit să le susțină educația, 10% dintre copii merg uneori sau mereu flămânzi la culcare și 8% dintre minori susțin că nu are cine să îi îngrijească atunci când sunt bolnavi.
Mai mult decât atât, 80% dintre copiii incluși în studiul amintit anterior afirmă că trebuie să muncească zilnic în gospodărie sau să aibă grijă de membrii familiei. Toate aceste cifre conturează o imagine tristă a modului cum mulți dintre copiii României, în special cei din mediul rural trăiesc în fiecare zi. Dincolo de ele și de această dramă majoră se ascund costuri uriașe, pe care le plătim și le vom plăti multă vreme de acum încolo.
Aceste costuri se traduc prin abandon școlar și calitate scăzută a vieții, expunere la violență și abuz, risc ridicat de trafic de persoane.
Lipsa unui nivel de educație de bază va avea efecte devastatoare în viețile acelor copii nevoiți să părăsească sistemul de învățământ din lipsa nevoilor financiare, cel mai important fiind dificultatea de integrare în piața muncii care, creează, la rândul său, o spirală a neputinței, a frustrărilor și a decepțiilor care cu greu va putea fi ruptă.
Sacrificăm, așadar, generație după generație, doar pentru că nu avem curajul sau priceperea să implementăm o serie de soluții care ar putea susține în mod esențial toți acești copii.
Din fericire, vestea bună este că am început să facem pași în această direcție. Unul dintre cei mai importanți este adoptarea legii care prevede acordarea unui minim de servicii sociale copiilor din comunitățile vulnerabile și familiilor lor.
Dar mai avem încă mult de lucru până vom putea rezolva complet toate problemele cu care se confruntă copiii României. Avem nevoie de programe de susținere pentru părinții care au nevoie de sprijin în îngrijirea familiei, avem nevoie să facem în așa fel încât fiecărui copil să îi fie asigurate nevoile de bază, de la alimentație potrivită și până la îngrijire medicală și acces la educație.
Copii cu copii - sarcinile în rândul adolescentelor
Un alt aspect deosebit de important atunci când vine vorba despre protejarea copiilor este numărul fetelor care devin mame înainte de vârsta majoratului. Practic, ele sunt copii cu copii, iar noi, în loc să prevenim aceste situații și să sprijinim mamele atunci când astfel de lucruri se întâmplă, alegem să le blamăm și să le acuzăm de lucruri pe care tot noi nu am reușit să le facem bine și eficient.
Datele publicate de Eurostat și citate de Salvați Copiii plasează România pe primul loc în rândul mamelor minore din Europa, relevând că aproximativ 23% dintre mamele cu vârste mai mici de 18 ani trăiau, în 2019, în România. Aceeași organizație arată că doar 2% dintre aceste fete au beneficiat de servicii publice de asistență socială.
Toate aceste cifre ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă și să ne deterimine să luăm măsuri astfel încât să protejăm viața și sănătatea atât a mamelor cât și a copiilor născuți de acestea.
Sarcina și nașterea înainte de împlinirea vârstei majoratului presupun o serie de riscuri atât pentru mamă cât și pentru copil. Fetele care rămân însărcinate se confruntă cu abandonul școlar și analfabetismul, sărăcia, riscul de abuz sau trafic de persoane. Pe de altă parte, copii ai căror mame au vârste mai mici de 18 ani se află, de asemenea, în situații de risc care pot porni de la întârzieri în dezvoltare și ajung până la risc de abandon.
Dincolo de toate aceste situații care presupun costuri de natură socială, fenomenul nașterilor în rândul adolescentelor presupune și o serie de costuri economice resimțite, ca toate celelalte despre care am discutat până acum, la nivelul întregii societăți. Concret, acestea se traduc prin servici medicale și sociale. Pe de altă parte, costurile indirecte sunt mult mai însemnate și ele decurg din situațiile de risc expuse anterior.
O serie de studii arată că Statele Unite suportă un cost anual de 9,1 miliarde de dolari pentru nașterile în rândul adolescentelor. Mai mult decât atât, un alt document a arătat că dacă la nivelul Statelor Unite numărul sarcinilor la minore nu ar fi scăzut cu 30% în perioada 1991-2002, numărul copiilor care ar fi trăit în sărăcie ar fi fost cu 460 000 mai mare.
Și în acest caz, ca în toate celelalte pe care le-am discutat până acum, toți acești bani ar putea fi folosiți pentru a acoperi alte nevoi, dacă am reuși cu adevărat să vindecăm această rană a societății. Fără îndoială, nașterile în rândul minorilor reprezintă o încălcare flagrantă a drepturilor omului și această situație trebuie corectată cât mai repede cu putință.
Soluțiile ne sunt la îndemână și țin, în primul rând, de educație. Știu, subiectul educației sexuale este unul extrem de controversat dar în timp ce noi „discutăm discuții” despre cum să se numească și despre curriculă, mult prea multe fete își pierd copilăria și tinerețea tocmai pentru că noi nu am fost în stare să fim adulți responsabili, să le fim alături și să le oferim sprijinul pe care era de datoria noastră să îl oferim.
Nu în ultimul rând, oricât de mult ne dorim prevenirea unor astfel de situații, este important să avem soluții și pentru lucrurile care nu se mai pot schimba. Serviciile integrate de sprijin pentru adolescentele care deja au devenit mame sunt esențiale, astfel încât acestea să poată să își continue activitățile potivite vârstei lor – să meargă la școală, să se angajeze și să își poată atinge potențialul maxim, fără a pune în pericol dezvoltarea și integritatea fizică sau psihică a copilului.
Grija pentru copii – dincolo de a fi doar responsabilitatea familiei
Un alt punct nevralgic al societății noastre, atunci când vine vorba despre protejarea copiilor este tocmai sistemul de protecție al statului.
Aproape 50 000 de copii trăiesc în acest moment în sistemul de protecție. O parte importantă dintre ei sunt ocrotiți în centre rezidențiale mari, impropriu numite orfelinate, centre care nu fac decât să le ofere acestor copii adăpost, hrană și să le acopere strict nevoile de bază pentru supraviețuire.
Astfel, acești copii, care de multe ori părăsesc centrele la vârsta majoratului, se trezesc în fața provocărilor de fiecare zi fără să aibă pregătirea necesară pentru a înfrunta viața. Așa se face că statul pierde din nou bani prin aceste centre și, în același timp, răpește șansa la un viitor mai bun multor copii care se pierd din lipsa dragostei și a atenției de care au nevoie.
Alternative la această situație există, iar beneficiile acestora sunt nu doar de ordin uman și social, ci și financiar. Un studiu comparativ arată că sistemul de protecție rezidențial, respectiv centrele rezidențiale mari au costurile cele mai mari dintre toate măsurile de protecție existente, fiind chiar de trei ori mai mari decât costurile asociate măsurilor de protecție în servicii de tip familial. Închiderea centrelor rezidențiale mari ar rezolva, astfel, două probleme și ar aduce beneficii majore atât copiilor cât și fiecăruia dintre noi, la nivel de comunitate și societate.
Discutăm, așadar, de protejarea și promovarea drepturilor copilului astfel încât fiecare copil să se poată bucura de copilărie și să aibă toate șansele unei dezvoltări armonioase.
Toți merită să își atingă adevăratul potențial, să devină un cetățean activ, care să contribuie pe deplin la bunul mers al societății, în ansamblu.
În plus, observăm că rezolvarea acestor probleme, care de multe ori cad între agendele publice și politice, poate aduce beneficii majore și din punct de vedere financiar, completând eforturile făcute pentru asigurarea unei economii puternice, stabile și sustenabile.
Este vorba despre investiții inteligente, care ar putea fi capitalizate în mod eficient și care ne-ar aduce mult mai aproape de rezultate reale, de ‘Țara ca afară’ pe care ne-o dorim și pentru care muncim. Schimbarea nu va fi făcuta doar de un politician sau guvern, schimbarea suntem noi, fiecare dintre noi.
