"Jihad anti-justiție". Avertismentul lui Zgonea şi Klemm, confirmat

Data publicării: 11.12.2017 16:58

Sufocanta ofensivă împotriva justiţiei nu trebuie privită ca un eveniment izolat. Secvenţa la care asistăm e punctul culminant al unui film la scenariul căruia am putut avea acces din timp.

"SUA sunt îngrijorate de recentele amendamente la Codul Penal, care îi scutesc pe oficialii aleși de investigații anticorupție și conflicte de interese. Am luat notă că aceste amendamente au fost adoptate de Parlament fără consultare publică sau dezbatere și fără ca autoritățile juridice și societatea civilă să își spună punctul de vedere", semnala ambasadorul SUA la Consiliul Permanent al OSCE, după Marţea neagră, aşa cum a rămas în istorie şedinţa din 10 decembrie 2013, când majoritatea din Parlament a încercat să dea lovitura de graţie .

Anterior reacţionase Ambasada SUA de la Bucureşti, în timp real, limpede, tranşant: "Această acțiune a Parlamentului reprezintă o îndepărtare de la principiile transparenței și ale statului de drept și este un semnal descurajator pentru investitori, care va afecta negativ economia României". De altfel, SUA au fost permanent în alertă în acea perioadă, activitatea diplomaţilor americani din capitala României fiind dublată de vizita-fulger făcută de emisarul Departamentului de Stat, Victoria Nuland, în primele zile ale lui ianuarie 2014.

Reacţiile externe au curs din toate direcţiile, mai ales de la ambasadele Marii Britanii, Germaniei, Olandei, Franţei, ai căror diplomaţi, pe lângă poziţiile exprimate public, s-au dus şi la Parlament.

Comisia Europeană a adoptat, la fel, o poziţie fără echivoc. "(...) atunci când este vorba de oficiali care deţin funcţii legislative, executive, administrative sau juridice, trebuie să se supună regulilor în materie de corupţie şi conflict de interese. Principiul potrivit căruia toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii este foarte important pentru Comisia Europeană".

Atunci, în decembrie 2013, atitudinea partenerilor strategici a fost, aşadar, fermă şi, după cum s-a putut observa în următoarele zile, suficientă pentru a bloca operaţiunea aleşilor USL: în câteva zile, liderii coaliţiei, Crin Antonescu şi Victor Ponta, se delimitau senin de tentativa din 10 decembrie.

Antonescu, ai cărui parlamentari votaseră la două mâini modificările la Codul penal, a anunţat că liberalii vor respinge toate amendamentele-problemă. Ponta, la rându-i, sublinia nevoia de a discuta în prealabil orice modificări cu factorii relevanţi, mai ales cu Comisia Europeană.

Şi amândoi, Crin Antonescu şi Victor Ponta, au promovat, în apărarea lor şi în disperare de cauză să-şi refacă credibilitatea la Bruxelles şi Washington, aceeaşi minciună: că n-au fost la curent, informaţi, pe fază.

În concluzie, Marţea neagră lua sfârşit punând în lumină importanţa fundamentală a parteneriatelor externe construite de România.

Din nefericire, patru ani mai târziu lucrurile au luat-o din nou razna. Şi, trebuie spus, dincolo de faptul că miza a fost între timp ridicată - de la crearea unor super-imunităţi la subordonarea totală a justiţiei - mai există în 2017 o diferenţă majoră faţă de 2013.

Nu vi se pare, totuşi, că lipseşte ceva din tabloul "Marţea neagră 2013", zugrăvit mai sus?

Exact: lipsesc protestele de stradă, dar şi reacţiile fără precedent venite dinspre mii de procurori şi judecători.

Spre deosebire de ceea ce a urmat în 2017, atunci, în decembrie 2013, presiunile externe au fost îndeajuns pentru a opri maşinăria USL. Azi, în schimb, semnalele de alarmă trase de cancelariile prietene sunt tratate cu un dispreţ atât de mare de către liderii puterii de la Bucureşti, încât nu-i poţi găsi egal decât în atitudinea curentă din prima parte a anilor '90, când regimul Iliescu încă se raporta la America şi Occident de pe poziţii specifice Războiului Rece, ca şi cum România continua să joace în cealaltă tabără.

Din acest punct de vedere, ultima declaraţie a ambasadorului SUA, Hans Klemm, care s-a văzut nevoit să aducă în discuţie tocmai dividendele obţinute de Rusia din situaţa creată, este mai mult decât relevantă. O poziţionare care practic spune totul despre cât de multe din pârghiile din arsenalul diplomatic au fost deja epuizate pe parcursul lui 2017. „Noi credem că slăbirea legislaţiei care vă permite să aveţi un sistem judiciar independent şi să lansaţi o luptă puternică împotriva corupţiei subminează şi rezistenţa naţională şi poate expune România la ameninţări venite de peste hotare, inclusiv la cele din partea Rusiei. Corupţia este o scenă pe care actorii ostili o pot folosi pentru a sparge fundaţia unui stat rezistent”, iată, deci, ce afirma zilele trecute oficialul american.

Diferenţa de calibru dintre eforturile necesare în 2013 comparativ cu 2017 pentru a opri tăvălugul anti-justiţie reflectă pe deplin gradul de degradare a situaţiei politice de la Bucureşti. Totodată, ne mai oferă o confirmare a faptului că cele două momente nu trebuie privite izolat, ci în complementaritate. Şi, nu în ultimul rând, ne ajută să înţelegem sensul paşilor înapoi făcuţi de forţele anti-stat de drept în 2013: au fost de fapt o retragere tactică, în perspectiva reluării ofensivei. Pentru aceasta din urmă momentul a sosit în ianuarie 2017 şi, iată, continuă mai virulentă ca oricând acum, în decembrie 2017.

Da, e grav, extrem de grav ceea ce se întâmplă, însă avertismente că fix spre asta ne îndreptăm au existat. Şi au existat încă de acum un an şi jumătate, fiind aşadar date într-o perioadă în care impactul frontal încă ar mai fi putut fi evitat. Trebuia doar ca un număr mai mare de români să fi şi ţinut cont de ele la alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016.

Iată ce spunea Valeriu Zgonea la începutul lunii mai a anului trecut: "Mă voi opune, până la capăt, acestui jihad anti-justiție. Acum suntem în faza a doua — dorința unora de a pune mâna pe a treia funcție în stat, prin tertipuri ilegale, încălcând regulamentul, negându-și propriile decizii. Motivul l-ați aflat în ședința celebrului grup parlamentar de ieri. Astăzi au încercat să-și nege propria decizie și să schimbe, să revoce președintele Camerei Deputaților, chipurile făcând parte din grupul parlamentar al domniilor lor. Scopul — același: să modifice pe repede înainte legile anti-justiție. (...) Până când destinul va hotărî, mă voi bate cu cei care, formați în grupuri de interese, doresc să modifice legile penale în interesul lor. (...) Fac orice ca să pună mâna pe funcții și ca să-și rezolve problemele lor personale".

Spusele lui Valeriu Zgonea au primit între timp toate confirmările posibile. La vremea respectivă, Zgonea era încă preşedintele Camerei Deputaţilor, dar partidul îl voia zburat din funcţie, fiind considerat un obstacol în promovarea actelor normative de tipul OUG 13 şi a celor concepute ulterior în Comisia specială condusă de Florin Iordache.

La mijlocul lunii iunie, Zgonea a fost în sfârşit dat jos, PSD şi ALDE pregăteau ofensiva de toamnă-iarnă şi aveau nevoie ca de aer de controlul total al acestui bastion numit Camera Deputaţilor. Senatul fusese de la bun început securizat, prin numirea lui Călin Popescu Tăriceanu la conducerea lui.

Însă nu doar ieşirea la rampă fără precedent a "pocăitului" Valeriu Zgonea ar fi trebuit să constituie un semnal de alarmă major cu privire la agenda reală a PSD. În perioada aceea, vorbim deci de prima parte a lunii mai 2016, s-a consumat un episod extrem de interesant: în plină tentativă de debarcare a lui Zgonea, ambasadorul SUA, Hans Klemm, s-a deplasat la Camera Deputaţilor pentru discuţii cu acesta şi - atenţie! - a improvizat o conferinţă de presă pe holurile Parlamentului. Dan Turturică a descifrat la vremea respectivă întreaga simbolistiă. Detalii AICI.

Cu alte cuvinte, americanilor le era limpede încă de pe atunci ce va urma.

Nici ambasadorul Klemm, nici Departamentul de Stat, nici Casa Albă nu şi-au imaginat anul 2017 altfel decât s-a dovedit a fi, iată, în realitate; idee care şi-a primit o reconfirmare de la cel mai înalt nivel şi în iunie 2017, când preşedintele Trump a spus răspicat, cu prilejul vizitei lui Klaus Iohannis la Washington: Ştim tot ce se întâmplă în România.

Din păcate, s-a trecut mult prea uşor peste momentul Zgonea, dovadă aritmetica parlamentară rezultată după alegerile din decembrie 2016.

Nu întâmplător îi găsim vârf de lance în modificarea legilor justiţiei pe câţiva dintre social-democraţii care s-au "ocupat" la acel moment de "pocăitul" Zgonea şi care n-au fost niciodată străini de litera şi spiritul din Marţea neagră 2013.

Iată câteva nume şi conexiuni mai jos. Nu l-am adăugat pe Liviu Dragnea, pentru că deja o ştie toată lumea: el e în tot şi-n toate.

*Marian Neacşu, secretarul general al PSD. "Observând cu câtă obstinație se ține de scaun domnul Zgonea, cred că o să luăm o decizie în forul politic al partidului, sunt absolut sigur că ne vom așeza mai mult pe campania electorală. Luăm în calcul o astfel de varianta (de amânare - n.r.), noi nu avem de gând să excedăm un scandal". Datând din luna mai a anului 2016, declaraţia secretarului general al PSD era doar unul din gesturile care îl propulsaseră în topul criticilor vehemenţi ai lui Valeriu Zgonea, pe care partidul încerca din răsputeri, la acea oră, să îl înlăture din funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor.

Mai presus de asta, ca inamic al luptei anticorupţie şi statului de drept, Marian Neacşu a rămas un politician consecvent. A fost unul dintre actorii importanţi în Marţea neagră din 10 decembrie 2013, iar în noiembrie 2017 l-am putut asculta citind rezoluţia CEx de la Băile Herculane, în care PSD a declarat război aşa-numitului "stat paralel şi ilegitim".

Nu în ultimul rând, pe tot parcursul anului 2017 Neacşu a servit în linia întâi a frontului deschis împotriva statului de drept, remarcându-se totodată şi prin atacuri fără perdea la adresa străzii, care protesta împotriva manevrelor care vizează legile justiţiei. Doar un exemplu în acest sens: "Câtă vreme o manifestare de dimensiunea asta, dacă nu e asumată de nimeni și ea totuși are loc, ce să înțeleg? Nu că există cineva în spatele lor, în culise? Într-o democrație, notiunea de miting spontan este destul de discutabilă".

*Cătălin Rădulescu, deputat PSD, supranumit şi "deputatul mitralieră". Unul dintre politicienii cu un CV bogat în jigniri proferate public, Rădulescu este totodată unul dintre politcienii care au păstrat viu spiritul zilei/serii de 10 decembrie 2013. Printre iniţiativele legislative dorite de acesta se numără şi cele vizând îngreunarea aplicării măsurii de arest preventiv şi utilizarea denunţului în speţele care implică infracţiuni de corupţie. Detalii AICI.

El însuşi condamnat la închisoare cu suspendare pentru asemenea fapte, Cătălin Rădulescu a fost un critic neobosit al lui Valeriu Zgonea, în 2016, când acesta din urmă era suspectat şi acuzat în partid că blochează iniţiativele critice de îngrădire a luptei anticorupţie. Ipostazele în care-l putem vedea şi în zi de azi pe deputatul Cătălin Rădulescu sunt din acelaşi registru ca în 2013, 2015 şi 2016 - "mitraliind" fără rezerve articole de lege fundamentale sau pe oricine îndrăzneşte să se opună operaţiunii de subordonare politică a justiţiei.

*Florin Iordache, deputat PSD, în prezent vicepreşedintele Camerei Deputaţilor. Este a treia oară în ultimul an şi ceva când îl găsim în această funcţie.

Însă mai presus de asta stă un alt detaliu: după mazilirea, în iunie 2016, a lui Valeriu Zgonea, şefia Camerei a fost preluată interimar de Florin Iordache, într-o perioadă în care pentru poziţia de preşedinte plin a Camerei îşi făcuse o perioadă lobby chiar Victor Ponta. Speranţele s-au dovedit a fi deşarte pentru fostul premier, înlăturarea "pocăitului" Valeriu Zgonea fiind urmată de instalarea la butoanele Camerei Deputaţilor a tandemului Liviu Dragnea - preşedinte, Florin Iordache - vice.

Drumul spre mutilarea legilor justiţiei fusese, aşadar, ireversibil deschis, social-democraţii mai aşteptau doar gura de oxigen reprezentată de alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016. Pe care au primit-o; după care vedem bine ce a urmat.

P.S.: Nu a fost cu siguranţă o întâmplare nici faptul că la inaugurarea sctutului anti-rachetă de la Deveselu, în mai 2016, Valeriu Zgonea a fost invitat chiar dacă se afla atunci în plin conflict cu partidul său şi, mai presus de asta, scaunul rezervat acestuia a fost singurul împodobit cu fundă roşie. La vremea respectivă, fostul premier Victor Ponta a avut o ieşire publică nervoasă, pe motiv că nu fusese invitat la ceremonie.