Într-un editorial publicat ieri, Cristian Pantazi – un om informat – susține că ruptura dintre Klaus Iohannis și Ludovic Orban ar avea la bază o diferență ideologică majoră:
„Lupta la vedere dintre Florin Cîțu și Ludovic Orban are ca substrat un conflict ideologic puternic în PNL, în care un rol central îl joacă președintele Iohannis. Cu ochii pe o funcție la nivel european, unde aderarea la valorile progresiste/moderne/europene e obligatorie, Iohannis încearcă, prin sprijinirea aripii Cîțu – Alina Gorghiu, să pună PNL pe curentele politice larg acceptate la Bruxelles. Așa se explică poziționarea bizară, neanunțată de nimic, a lui Ludovic Orban din 4 iulie, când a spus la Bacău că liberalii trebuie să sprijine valorile tradiţionale ale românilor, precum familia, biserica, satul românesc (...) Pare să fie fost de fapt răspunsul la curentul promovat puternic în interiorul PNL de Iohannis, Cîțu și Alina Gorghiu – extrem de influentă în ambele palate. Toți trei sunt oameni care, prin convingere, educație ori interese politice vor să mute PNL din zona conservatorismului și să-l mute spre progresism.” (Miza ideologică a războiului din PNL: De ce vrea Iohannis să ducă PNL mai aproape de progresiști decât de conservatorii europeni, G4Media)
În acest caz, pe lângă poziționarea lui Orban de la Bacău, nu par deloc întâmplătoare două articole publicate în ultimele zile de echipa lui Ludovic Orban. Unul dintre ele este o analiză construită pe antiteza dintre #teamOrban (bună) și #teamCîțu (foarte rea):
„Echipa președintelui în funcție Ludovic Orban este una pe care o cunoaștem foarte bine ca urmare a anului în care a guvernat România din poziția unui Guvern minoritar. O echipă solidă care a demonstrat în mai multe rânduri că face un zid puternic în jurul liderului în care cred de ani de zile. Ideologic vorbind, majoritatea echipei din jurul Orban este conservatoare-moderată, apreciind valorile liberale clasice, prețuind familia și promovând subtil biserica. Sunt în fond crezurile care unesc o echipă de ani de zile, acest lucru reflectându-se în patosul cu care membrii din echipa Orban își susțin candidatul.” (Ideologic vorbind, echipa Cîțu este plină de „fripturiști”. De ce TeamCîțu nu are cum să funcționeze pe termen lung – Comentariu, sps.ro)
Prin opoziție cu acest grup grozav, scrie reputatul analist „Anton Petrescu”, „echipa Cîțu a apărut peste noapte. O echipă apărută dintr-o oportunitate ridicată la fileu de partidul oglindă al acestei grupări, USR-PLUS. Cum vor conviețui ideologic acești oportuniști din jurul lui Cîțu? (...) S-au unit ultra-conservatorii din PNL cu ultra-progresiștii din PNL. Așa ceva nu poate funcționa niciodată.”
În mod suprinzător, articolul încearcă să-l transforme și pe Florin Cîțu într-un membru al echipei progresiste pentru că, atenție, ar fi „un singuratic fără familie” care „promovează diversitatea și incluziunea socială” (cum să promovezi diversitatea și incluziunea socială în ziua de azi, doar suntem în 1933, e la modă identitatea unică și excluziunea...):
„Pe de altă parte, Alina Gorghiu împreună cu Ovidiu Raețchi promovau intens ideea parteneriatului civil, iar Mara Mareș vota împotriva familiei tradiționale în parlament (împotriva voinței partidului!) sau se ruga pe Facebook să nu se atingă pragul minim pentru validarea referendumului pentru familie. De asemenea, însuși Florin Cîțu, un singuratic fără familie, este recunoscut ca fiind un progresist categoric, declarat împotriva bisericii, un om care promovează diversitatea și incluziunea socială.”
Această analiză vine la o zi după o altă „știre” publicată de echipa Orban, îngrozită de faptul că „experiențele internaționale” ale lui Cîțu l-au făcut pe acesta – dacă vă puteți imagina – „tolerant”:
„Raețchi și Gorghiu repun parteneriatul civil în vârful agendei publice a echipei Cițu (...) Domnul Raețchi în toamnă a depus în parlament, fără să consulte deloc partidul un proiect de legiferare a parteneriatului civil, ceea ce a iritat foarte mult conducerea Partidului Național Liberal. Relația de prietenie dintre domnul Raețchi și doamna Gorghiu este de notorietate iar cu susținerea premierului Cițu aceștia doresc readucerea în spațiul public a legiferării parteneriatului civil. Surprinderea cea mai mare este prezența unor conservatori precum Robert Sighiartău sau Rareș Bogdan lângă progresiști de genul lui Raetchi și Gorghiu. Realitatea este că însuși premierul Florin Citu este un progresist convins, iar experiențele lui internaționale l-au făcut foarte tolerant față de aceste manifestări ideologice.” (Raețchi și Gorghiu repun parteneriatul civil în vârful agendei publice a echipei Cițu, sps.ro)
Strategia echipei Orban de a transforma lupta cu gruparea Cîțu într-o confruntare ideologică conservatorism vs progresism e una ciudată.
Din patru motive.
În primul rând, e subțire.
Niciodată Cîțu nu s-a poziționat progresist pe teme majore: a stat departe de lupta culturală. E conservator pe teme economice, liberal în chestiuni de drepturi – e suficient pe termen mediu pentru o strategie de tip catch-all. Iar Alina Gorghiu nu a semnat proiectele privind parteneriatul civil, deși avea multe ocazii de a o face. Și bine a făcut, pentru că acesta era un criteriu de excludere de facto din PNL în anul Referendumului pentru Familie și, iată, un subiect de campanie internă în 2021 – iar ea trebuia să-și păstreze terenul politic sub picioare pentru această confruntare. Tentativa de a speria activul de partid cu sloganul primitiv „vin homosexualii”, tentativă demnă de Dragnea și Putin, subestimează net inteligența liberalilor din teritoriu, care au trăit zilele în care minerii și Iliescu îi acuzau că dețin „valută și droguri”.
În al doilea rând, e inconsistentă.
Pentru a-l transforma pe Ludovic Orban – om politic asociat frecvent cu simboluri relaxate precum chitara și dansul – într-un lider bisericos și naționalist, terenul trebuia pregătit cu 2-3 ani înainte. Să pretinzi azi, din senin, că Ludovic cânta la chitară psalmi la școlile la vară și țopăia pe „Isaia dănțuiește” e caraghios și neconvingător. Orban are date foarte bune de politician pragmatic, de administrator eficient, de om simpatic – e ca nuca-n perete să-l pui să fie Daniil Sihastrul. E o eroare de gâgă să muți singur dezbaterea pe un teren care te defavorizează.
În al treilea rând, opțiunea pentru acest tip de conservatorism e o cale fără întoarcere pentru un politician important. Poți supraviețui și poți avea succes – așa cum fac Viktor Orban în Ungaria sau Erdogan în Turcia. Dar devii un personaj care e doar tolerat în sistemul internațional atâta timp cât se poate menține la putere prin votul popular (dirijat prin instrumente autoritariste). Când respingi politicienii și cetățenii care „nu-și fac cruce” sau când folosești împotriva unui adversar politic acuzații precum „un singuratic fără familie” (în maniera Gabrielei Firea împotriva lui Iohannis), nu vei mai găsi uși deschise la Bruxelles sau Washington. Și e suficient să te uiți la cifrele de încredere/popularitate ale lui Ludovic Orban ca să înțelegi că nu stă pe picioarele lui precum Viktor Orban.
În al patrulea rând, aruncându-se deschis – din proprie inițiativă – într-o luptă fake-news cu „progresiștii”, echipa Orban intră în conflict deschis cu viziunea lui Klaus Iohannis. Viziune care nu are nicio legătură cu bătălia Cîțu-Orban, cu PNL sau cu orice context politic – ci cu o convingere profundă a președintelui, la care acesta nu a renunțat nici măcar în contextul Referendumului pentru Familie, când părea că e dispus să piardă capital politic din acest motiv. Mai țineți minte cum a caracterizat Klaus Iohannis strategia celor care au încercat să stârnească ura „anti-progresistă” în contextul Referendumului? Vă reamintesc eu: „Infatuați care au propagat ura”. Iată citatul complet:
„Vă amintiți, când a apărut acea idee cu referendumul, eu, dintr-o dată, am devenit inamicul public numărul unu pentru o grămadă de oameni, când am spus că trebuie să fim toleranți. Şi s-a văzut că, din păcate, am avut dreptate. Cei care au promovat referendumul au fost orice, numai toleranți nu. Dar românii, românii au fost mult deasupra acestui discurs. Au dat o lecție imensă acestor infatuați care au propagat ura și, pur și simplu, cum se spune mai popular, i-au tratat cu flit. Deci dacă vrem să revenim la conceptul acela ‘înțelepciunea mulțimii’, românii au fost mult deasupra clasei politice, cel puțin a acelei părți care au promovat agresiv și cu un discurs bazat de multe ori pe ură și intoleranță acel referendum. Deci, românii au demonstrat că sunt un popor deschis, înțeleg și, la o adică, acționează cu totul și cu totul altfel decât se așteaptă unii politicieni și unii sociologi”.
Și totuși – după atâtea argumente care dovedesc că strategia echipei Orban e greșită: de ce mizează Ludovic tocmai pe atât de riscanta carte a luptei culturale? De unde această lipsă de luciditate la un politician indiscutabil inteligent și foarte, foarte abil?
Nu văd altă explicație decât lipsa de alternative. De câteva zile, de când a devenit evident că Florin Cîțu a câștigat alegerile la nivelul conducerii filialelor, echipa Orban s-a orientat înspre mesajul „votează activul de bază, nu șefii”, încercând concomitent să învie mesajul naționalist și „anti-progresist” pentru a câștiga sufletul „omului de la firul ierbii”.
E strategia ultimei șanse: dacă pierde (și pierde) Ludovic Orban își va afecta inutil și moștenirea de om politic. În plus, Orban – „omul care cunoaște cel mai bine PNL” – va primi cu această ocazie o lecție necesară: că i-a subestimat tocmai pe liberalii de la firul ierbii.
