Ce urmărește Trump prin declanșarea primului bombardament SUA asupra regimului Assad
Ca urmare a atacului chimic din Siria, Statele Unite au declanșat primul bombardament asupra forțelor lui Bashar al-Assad de la începutul conflictului, în 2011 (până acum au acționat doar împotriva ISIS).
După atacul chimic, noul tip de reacții din parte lui Trump și administrației sale au aminitit de poziția administrației Obama, dar a fost făcut acest pas major în plus: bombardarea unei baze militare controlate de guvernul sirian.
Gestul, cu potențiale implicații imense, a fost neașteptat, în condițiile în care 1) Donald Trump era mai puțin critic față de Assad decât administrația Obama și 2) Donald Trump apărea ca un apropiat al regimului de la Kremlin (Rusia este pro-Assad).
Deși la prima vedere pare un gest impulsiv, o privire mai atentă arată că Donald Trump a calculat foarte bine și va avea de câștigat, cel puțin pe termen scurt. Și fără să dăuneze masiv relațiilor cu state precum Rusia. Cel puțin acesta pare calculul inițial, dar în astfel de situații e greu de prezis ce va urma.
Donald Trump era văzut ca un izolaționist, care construiește garduri fizice și simbolice în jurul Americii. Mai mult, era acuzat, pe bună dreptate, de apropiere alarmant de mare de Rusia. Gestul de joi (vineri în România) detonează aceste imagini, însă doar la nivel simbolic, cel puțin în acest moment.
Decizia nu a fost una pripită, administrația Trump a anunțat țările partenere înainte de bombardament, iar reacțiile din partea comunității internaționale au fost pozitive—Australia, Franța, UK, Israel etc. au salutat decizia SUA.
Nu este exclus ca relația SUA cu Rusia (pro-Assad) și întreg Orientul Mijlociu să intre într-o nouă etapă. Nu putem să știm dacă intervenția SUA în Siria va evolua spre război (în stilul celei din Irak) sau dacă se va limita la aceste bombardamente inițiale (încheiate la momentul de față până la noi ordine, potrivit unui oficial american).
Cel mai probabil adevărul este la mijloc, iar Trump va încerca să câștige la capitolul imagine, în timp ce va menține relații bune cu state precum Rusia.
De ce este probabil ca acest tip de atac să nu dăuneze masiv relațiilor cu Rusia?
Având în vedere informațiile pe care le deținem la acest moment, cea mai probabilă teorie este cea lansată de Zack Beauchamp — Trump dorește să transmită un semnal punctual: că nu este tolerabil un tip de atac, cel cu arme chimice.
Analiza discursurilor care au precedat bombardamentul SUA arată că miza acestora nu este să înlăture regimul criminal al lui Assad, ci să transmită un mesaj clar că atacurile chimice nu sunt permise.
“It is in the vital national security interest of the United States to prevent and deter the spread of chemical weapons”, a spus Donald Trump. În același ton a justificat și Pentagonul noua abordare.
Motivele bombardamentului nu par să vizeze problemele sistemice din Siria ultimilor ani, unde regimul lui Assad își strivește cetățenii în lupta pentru menținerea puterii (desigur, nici rebelii anti-Assad nu se feresc să ucidă civili în acest conflict, dar nu se compară cu atrocitățile comise de armata lui Assad).
Există astfel temei ca Rusia și SUA să ajungă la un consens și să revină la starea anterioară bombardamentului lansat de americani (oricum erau deja pe poziții antagonice, cu SUA anti-Assad și Rusia pro-Assad).
Chiar dacă acum pare să aibă loc o escaladare, fiindcă Rusia a criticat dur gestul american și a suspendat deja acordul cu SUA privind securitatea aeriană în Siria. Vladimir Putin a spus că atacurile sunt „o agresiune la adresa unui stat suveran şi o încălcare a normelor de drept internaţional”. În plus a mai zis că „atacurile au încălcat legile internaționale și au fost bazate pe pretexte inventate”. Este adevărat că nu au apărut dovezi certe că baza militară bombardată de SUA a fost folosită de armata lui Assad pentru a opera atacul chimic — dar este la fel de adevărat că sunt argumente puternice care susțin ideea că Assad a fost cel care a produs teribilul atac.
Vom avea o imagine mai clară asupra relațiilor Rusia - SUA după întâlnirea dintre Secretarul de stat american și președintele Putin, programată săptămâna viitoare.
Pe de altă parte, este cert că nu putem să nu ținem cont de trecutul intervențiilor SUA în Orientul Mijlociu. Iar acesta ne arată că intervențiile au escaladat, cu consecințe nefericite pentru majoritatea actorilor implicați—ca în orice război.
Încă nu e clar.
Despre autoare: Laura Ștefănuț (follow): Jurnalistă, a publicat în presa internațională, a fost coautoarea unor cărți și rapoarte pe tema mass-media și este membră a presei independente din România (Brrlog, Casa Jurnalistului).
De aceeași autoare: Atacul chimic din Siria explicat
