Amnistia fiscală și amnistia penală. Unde se termină manipularea și unde începe calculul cinic
În urmă cu circa zece zile, a fost resuscitată, brusc, ideea unei amnistii fiscale, după ce, timp de peste un an, niciun reprezentant al Coaliției PSD-ALDE nu a vorbit despre subiect. Dincolo de faptul că relansarea ideii se produce în contextul unui deficit record pe primele cinci luni ale anului 2018 și că tot mai multe voci atrag atenția asupra iminenței unui deficit excesiv, atrage atenția sincronizarea ideii cu o alta: amnistia penală.
5 iulie 2018. Posibilitatea unei amnistii fiscale este invocată, brusc și aparent fără nicio legătură, de Liviu Dragnea, atunci când vorbește despre banii pe care i-ar datora președintele Klaus Iohannis statului și pe care ANAF nu se grăbește să-i recupereze. „Eu îl întreb şi acum pe domnul Mişa, care este preşedintele ANAF, dacă această instituţie, precum şi uneori Ministerul de Finanţe au de gând să recupereze sutele de mii de euro de la domnul preşedinte Iohannis. Îi întreb acum, public, dacă au atât de mulţi bani la buget şi nu au nevoie de ei, poate dăm drumul la o amnistie fiscală, dacă sunt prea mulţi bani şi nu mai au loc în cuferele de la trezorerie sau de la domnul Mavrodin”, declară Liviu Dragnea.
În aceeași zi, la doar câteva zeci de minute după afirmațiile șefului său de partid, ministrul Eugen Teodorovici arată, la Antena 3, că este „foarte bună” ideea unei amnistii fiscale.
A doua zi, pe 6 iulie, într-o conferință organizată de PSD Bistrița Năsăud, Teodorovici spune, refuzând să dea alte detalii, că „e în lucru” deja un mecanism de amnistie fiscală și precizează că, dacă aceasta se va implementa, oricum nu l-ar scăpa pe Klaus Iohannis de plată.
Odată ce ministrul de Finanțe spune că o ștergere a datoriilor nu l-ar viza și pe președintele Iohannis, devine clar că, în mod intenționat, reprezentanții PSD au adus ACUM în spațiul public povestea amnistiei fiscale.
Lucru confirmat luni seara de spusele lui Darius Vâlcov, ieșit în lumina reflectoarelor din umbra impusă de condamnarea încasată în prima instanță. În studioul Antena 3, „părintele” programului de guvernare al PSD-ALDE a vorbit la pachet, atenție, despre amnistia fiscală și amnistia penală. Despre prima a spus că „se face și nu se discută” și că ea ar fi prevăzută în programul de guvernare („Amnistia fiscală este prevăzută în programul de guvernare, în sensul în care se vorbeşte, la capitolul «întreprinderi mici şi mijlocii», despre restartarea mediului de afaceri”). Două scurte mențiuni aici: 1. în programul de guvernare nu scrie nicăieri, explicit, de vreo amnistie fiscală, iar la capitolul indicat de Vâlcov, la „restartarea mediului de afaceri”, scrie așa: „Prin introducerea planurilor de conformare de la un anumit moment dat, astfel încât toate companiile să aibă asigurat un cadru predictibil pentru viitor, fără a exista teama că anumite greșeli din trecut vor mai putea apăsa asupra activității ulterioare”; 2. ideea promovării unei amnistii fiscale nu a fost prezentată de PSD în campanie, deci nu a fost girată de oameni prin vot, ea fiind mai degrabă „furată” de la Partidul România Unită al lui Bogdan Diaconu și Sebastian Ghiță, care a promis oamenilor, sub sloganul „Bunăstare, nu dosare!”, o amnistie fiscală și o amnistie penală.
În paranteză fie spus, nu este foarte clar ce vor livra pesediștii sub numele de amnistie fiscală. Doar o ștergere a unor datorii către stat înregistrate de persoanele fizice și/sau juridice ori și o albire a averilor nejustificate (dacă sunt declarate la Fisc și se plătește impozitul aferent, acestea urmând să devină licite)?
Revenind la Vâlcov, acesta a spus, referindu-se la amnistia penală, că ar fi „potrivit” un „moment zero în anul centenar”. Ex-ministrul PSD a precizat, totuși, că „asta e părerea mea, separat de cea de consilier de stat”. Cu alte cuvinte, pledoaria nu ar fi fost făcută în calitate de consilier al premierului Viorica Dăncilă, ci în calitate de simplul membru al PSD condamnat, în prima instanță, la opt ani de închisoare, pentru trafic de influenţă, spălare de bani şi operaţiuni financiare sau acte de comerţ incompatibile cu funcţiile ocupate.
Acestea fiind zise, avem a doua piesă a puzzle-ului: subiectul amnistiei fiscale, în mod intenționat resuscitat acum, este cuplat de putere cu subiectul amnistiei penale. Fix cum făceau Diaconu și Ghiță când vorbeau de bunăstare în locul dosarelor!
De ce? Ei, aici avem două posibile explicații. Prima ar fi pe cât de simplă, pe atât de jignitoare pentru electoratul PSD-ALDE: confuzia de termeni. La urma urmei, câți dintre votanții lui Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu fac distincția exactă între amnistia fiscală și amnistia penală? Iar dintre cei care o fac, câți rămân cu reperele intacte dacă, abil și susținut, la ore de maximă audiență, li s-ar prezenta „beneficiile amnistiei”. Cum care amnistie? Aia despre care se vorbește la tv, nu pe site-urile soroșiste și pe cele fasciste gen #rezist.
A doua posibilă explicație este ceva mai pragmatică, prozaică chiar: Liviu Dragnea și ai lui sunt dispuși să sacrifice ceva parale la buget (oricum, nu?, statul ar fi încasat doar o parte din datorii) pentru a-și albi dosarele și a-și securiza propriile averi. La urma urmei, pentru același scop au sacrificat ei și sunt dispuși să sacrifice în continuare lucruri mult mai importante, începând cu imaginea României și respectul partenerilor europeni și internaționali.
Care ar fi calculul? L-am intuit și prezentat (AICI) încă din primele zile de după câștigarea alegerilor de către PSD: „Sub ochii poporului îmbătat cu creșteri de salarii și pensii ori, după caz, cu deduceri fiscale, reduceri de impozite și tot felul de ajutoare pentru creșterea copiilor, plata chiriei, cumpărarea unei locuințe, etc., social-democrații vor lua măsurile care-i interesează cu adevărat. Și, după cum îi știm și ne sugerează constant, acestea vor viza neutralizarea luptei anticorupție. Sub diferite forme și pe diferite planuri. Fie că este vorba de grațiere și amnistie, fie că procurorii vor fi lăsați, încet, încet, fără atribuții și instrumente, fie că judecătorii vor fi intimidați cu deja invocata lege a răspunderii magistraților. (...) Iar pentru a-i convinge și pe ultimii sceptici că măsurile impuse nu sunt doar în beneficiul propriu, pachetul va cuprinde, cel mai probabil, și o formă de amnistie fiscală pentru persoane fizice și juridice. Atunci, cum să mai zică cineva că măsurile nu sunt benefice? Cine să se mai uite că, pe lângă cel care a furat o pâine, scapă de răspundere penală și cel care a furat milionul de euro? Sau că, pe lângă amărâtul care nu și-a plătit impozitul de câțiva zeci de lei, scapă și cel care a făcut evaziune de sute de milioane? Să nu uităm că tot ce contează, pentru majoritatea românilor, este ambalajul. Iar la ambalat idei iar sunt buni social-democrații și aliații lor”.
