10 rezoluții de Anul Nou pentru România Respectată (R2)

Dacă îmi doresc un lucru mai presus de toate pentru 2025, acesta este să triumfe adevărul. Lecțiile anului 2024 sunt multe, mai ales pentru lumea politică. Dar mai este una pentru noi toți: dezinformarea a devenit, probabil, cea mai mare amenințare la adresa securității naționale. Am văzut și încă vedem cu toții noua realitate a războaielor hibride și perfide. Cine are nevoie de tancuri, obuziere și sute de mii de soldați pentru a destabiliza și distruge un adversar? Ajunge o echipă talentată de specialiști în propagandă, cu toolkit-ul aferent: conturile și paginile false, microdatele despre publicul țintă, mesajele care prind etc. 

Iar când oamenii își pierd încrederea în democrație, totul este pierdut. Statul devine controlat de cei care au dat atacul — culmea, sub pretextul recâștigării „suveranității poporului”. O parte dintre cetățeni cred sincer în nevoia de schimbare radicală de tipul „să răsturnăm masa”. O parte iau în glumă potențialul de convingere al unor exponenți care ne spun că „omul nu a ajuns niciodată pe Lună”, că „centralele eoliene nu produc energie” sau că „apa are vibrație și frecvență”. O parte sunt dezamăgiți și resemnați, deci nu se implică. Și așa se nasc monștrii extremismului toxic, care odată ajunși la putere, o capturează total, conform misiunii primite de la cei care le-au finanțat efortul. România a mai trecut prin asta, iar faptul că acum unii regretă bezna și frigul tiraniei comuniste trebuie să ne dea tuturor mult de gândit. 

Ca adevărul să triumfe, e nevoie să fim dispuși să deschidem ochii și să-l cunoaștem, să cântărim argumentele cu spirit critic, să analizăm cifrele și să judecăm rațional. Dar, dacă tot discursul public este  cum totul e greșit în România, țara se prăbușește, aici nu mai e nimic de făcut decât să murim sau să ne facem bagajele, totul e vândut străinilor etc. nu are de ce să ne mire că narativul toxic extremist prinde. Terenul a fost pregătit de mult. Sigur, știrile negative și scandalurile fac mai multe click-uri și un rating mai mare decât veștile bune. Și nici nu spun că totul în țara noastră este roz — departe de asta. Dar cred că e timpul să spunem tare și răspicat și adevărurile bune despre România. 

Acesta este și punctul de plecare pentru demersul meu. Unde suntem astăzi și ce putem face mai departe, la acest nou început de ciclu politic, pentru o Românie Respectată (R2)? Respectul mi se pare cel mai potrivit numitor comun al zeitgeist-ului nostru. Vrem să fim respectați ca cetățeni, să avem un trai decent cu familia noastră, în comunitatea noastră. Vrem să fim respectați ca țară, să stăm cu fruntea sus în Europa și în lume. Acestea sunt  nevoi absolut legitime. Întrebarea nu este unde vrem să ajungem, ci care este drumul care ne duce acolo? Oare respectul se câștigă prin minciună, dezbinare și sărăcie? Dazănt iezgist, cum spunea un clasic despre legăturile sale cu Rusia. România Respectată, această nouă paradigmă pe care am denumit-o scurt R2, înseamnă România dezvoltată, democratică, liberă, cu investiții și locuri de muncă bine plătite, într-o economie competitivă. România pe bune, pe muncă și pe merit, cu reguli corecte și drepte. România reprezentată cu cinste, care își apără interesele cu demnitate și inteligență, înțelegând că respectul lumii nu se câștigă cu declarații pompoase (și Coreea de Nord face asta, dar câți o respectă?), ci prin fapte și rezultate (precum în Coreea de Sud, economie dezvoltată, competitivă și inovatoare, exemplu de țară respectată în toată lumea liberă). 

Recunosc că am așteptări modeste de la demersul meu. „Nimeni nu citește texte kilometrice în epoca vitezei”, m-a avertizat recent o prietenă mai pragmatică. Deja am scris o introducere lungă, iar ce urmează ocupă și mai multe pagini, oricât m-am străduit să sintetizez totul în 10 rezoluții pentru modelul R2. Oricum vor fi destui critici care vor arăta cu degetul spre ceea am uitat. Nu mi-am propus un plan de țară, oricum avem prea multe, și nici nu dețin adevărul absolut. Deci luați cu sare și piper. Sunt convins că nu voi face știri și nici nu mi-am propus asta. Poate că auditoriul este mic, dar mă declar mulțumit și dacă un singur cititor are o tresărire și cred sincer că ideile bune, în măsura în care sunt și idei bune în acest text, merită oricând date mai departe. 

Aici suntem acum. Partea bună a lucrurilor

România a trecut printr-un proces de dezvoltare spectaculos în ultimele decenii. Datorită intrării în UE (și a accesului la piețele vest-europene), datorită diasporei mari (ce susține an de an economia românească) și, în primul rând, datorită productivității în creștere a românilor, România a fost și este una dintre țările cu cea mai rapidă creștere economică din Europa și una dintre cele mai dinamice economii la nivel mondial. În mod special, orașele României, motoarele economiei naționale, au înregistrat rate de creștere economică absolut spectaculoase, peste exemple celebre de tipul Singapore. 

Pe 18 decembrie au apărut ultimele date Eurostat cu privire la PIB/capital raportat la paritatea puterii de cumpărare, indicatorul care măsoară probabil cel mai bine nivelul de dezvoltare al unei țări. România a depășit pentru prima dată Polonia, lucru care părea efectiv imposibil acum 10-20 de ani sau imediat după 1989. Suntem și peste Ungaria, Croația, Slovacia, Turcia, Letonia, Grecia și Bulgaria, iar în câțiva ani, acum că suntem în Schengen pe deplin, avem șanse să depășim Estonia, Portugalia sau chiar Japonia. Desigur, faptul că am depășit Polonia e un moment istoric, dar…ați văzut pe undeva știrea asta? Nu, pentru că, așa cum am arătat deja, veștile bune nu fac știri bune. 

Figura 1. PIB/capita raportat la paritatea puterii de cumpărare 

Sursa: Eurostat, 2023

Unul dintre colegii din echipa mea a făcut un top 10 realizări ale României în 2024, dintre care merită menționate aici: salariul mediu l-a depășit pe cel din Ungaria; 200 de kilometri noi de autostradă; 1200MW noi în sistemul energetic, cât ultimii patru ani la un loc; am devenit deja cel mai mare producător de gaz din UE și din 2027 ne dublăm producția cu gazele din Neptun Deep; populația a crescut pentru al doilea an la rând; Dacia Sandero e cel mai bine vândut automobil în Europa și toate modelele mărcii se vor comercializa doar sub brandul Dacia de acum înainte, peste tot în lume. All in all, not bad at all, vorba lui Ronald Reagan. 

Faptul că România a performat așa de bine rămâne un mister pentru mulți specialiști și pentru o bună parte dintre românii de rând. Motivul acestei disonanțe ține de modul în care arată majoritatea orașelor și localităților din România. Bucureștiul are cel mai mare PIB pe cap de locuitor (ajustat la paritatea de cumpărare) din Europa Centrală și de Est, și este inclusiv peste multe capitale vestice (inclusiv Copenhaga, Amsterdam, Viena, Roma, Berlin, Madrid), dar nu arată la fel de bine în practică. Acest lucru se datorează discrepanței dintre performanța sectorului privat și cea a sectorului public.

Dacă economic Bucureștiul este un campion european, în ceea ce privește calitatea administrației publice, Bucureștiul se află efectiv pe ultimul loc în Europa (vedeți graficul de mai jos). Cu câteva excepții notabile la nivel local (gen Oradea, Cluj-Napoca, Buzău, Reșița etc.), regional (gen ADR Vest, ADR Nord Vest, ADR Nord Est), și național, administrația publică din România a sub-performat. Ca atare, România nu arată pe viu cum arată pe hârtie, cu avantajele de rigoare (puțini consideră România un competitor economic serios, ceea ce ne permite să ne dezvoltăm, încă, în liniște) și cu multe dezavantaje (destui români rămân nesatisfăcuți cu viața lor, nu se simt respectați în țara lor și consideră că partidele populiste le-ar putea oferi o alternativă).

Figura 2. Indicele European de Calitate al Administrației Publice, în 2021 

Sursa: https://ec.europa.eu/regional_policy/information-sources/maps/quality-of-government_en

România a avut și avantajul că în ultimii ani s-a concentrat pe a prinde din urmă țările mai dezvoltate. Aceasta este și logica procesului de convergență la nivel european, iar astăzi România este mai dezvoltată decât Grecia, Ungaria și, curând, Polonia, ceea ce puțini credeau posibil acum 35 de ani, la începuturile democrației românești postdecembriste. Însă, de aici încolo, simpla replicare a unor modele din exterior nu mai este suficientă pentru creșterea economică. Trebuie să evoluăm de la a prinde din urmă trecutul altora la a începe să visăm și să clădim viitorul pentru restul lumii. Pentru asta este nevoie de inovare românească, tehnologii și modele proprii, productivitate mare și o economie bazată pe servicii și produse cu valoare adăugată mare, ceea ce ne va permite să ieșim definitiv din capcana economiilor medii (middle-income trap). Aceasta nu este o sarcină simplă și este vital să începem acest proces de reconstrucție cât mai rapid, iar pentru asta România trebuie să fie o țară liberă, care permite accesul oamenilor la oportunități și putere. Secretul creșterii economice este fix acesta, chiar dacă par cuvinte mari: să asiguri cât mai multor oameni șansa de a-și împlini visurile. 

Modelul România Respectată (R2)

Modelul R2 se bazează pe trei niveluri strategice, fiecare cu un set de „rezoluții” sau de măsuri propuse:

1. Internațional: acces la piețe, tehnologii și investiții;
2. Administrativ: reforma statului pentru credibilitate, ordine și eficiență;
3. Politic: reforma lumii politice.

A. NIVELUL INTERNAȚIONAL

REZOLUȚIA 1. Consolidarea și creșterea legăturilor cu SUA

Apartenența la UE și accesul la piața europeană comună au fost principalii factori favorizanți ai dezvoltării României. Conform Băncii Mondiale, Uniunea Europeană a fost cel mai de succes mecanism de convergență din istoria omenirii. Dar economic UE nu a dus-o foarte bine în ultimii ani, după cum se vede în graficul de mai jos și după cum este explicat în detaliu în Raportul Draghi, care ar trebui să fie lectură obligatorie pentru întreaga administrație românească (și nu numai pentru administrație), căci este fundația pe care Europa va fi reconstruită. Acum câțiva ani, UE și SUA erau la un nivel de dezvoltare similar. Între timp, însă, SUA s-a distanțat simțitor. În 2021, SUA consuma 27% din tot ce se producea în lume, iar consumul în UE a scăzut la 18%. Implicațiile pentru România sunt clare – fără un acces mai facil și mai eficient la piețele americane, România nu are cum să își susțină creșterea pe termen lung.

Figura 3. Consum final în selecție de țări, în 2021 (în trilioane USD)

Sursa: Banca Mondială

Accesul la piețele americane necesită trei lucruri cheie:

(1) EXPORTURI. Cea mai simplă abordare pentru a crește exporturile către SUA este prin atragerea firmelor americane în România, căci penetrarea pieței americane de către firmele românești cere timp și răbdare. Iașul este un bun exemplu de conectare deșteaptă la piețele americane. Ajutat de investițiile și relațiile private ale grupului românesc Iulius, Iașul a reușit să atragă acum nume grele de pe piața americană, precum Amazon, AMD sau Microsoft. Asta înseamnă și că Iașul este conectat acum la toate piețele globale unde aceste firme sunt prezente. Atragerea de companii americane în România este un efort ce trebuie susținut de toți actorii din România. 

Am făcut asta și la ministerul energiei, în parteneriat cu autoritățile locale și județene, susținând, inclusiv cu un grant din PNRR, parteneriatul între Lockheed Martin și fabrica Sinteza SA din Oradea, pentru producția de baterii de ultimă generație în România. Efortul de a atrage investiții trebuie să fie însă unul național. De exemplu, la un nivel minim, o administrație locală trebuie să fie pregătită pentru a face mai ușor procesul de investiție pentru o firmă privată. Un rol cheie trebuie să îl joace și ARICE, agenția de investiții a României, care trebuie urgent operaționalizată, pentru a pune la propriu și la figurat covorul roșu în fața oricărui investitor serios, care vine și generează locuri de muncă noi, venituri mai mari la bugetul de stat, dezvoltare locală. 

(2) DIASPORA. Legăturile cu diaspora românească din SUA trebuie susținute, căci românii din America au format de-a lungul anilor relații ce pot fi vitale pentru dezvoltarea României. Ca un efort pe termen foarte scurt, problema vizelor pentru români este vitală. România a fost și va rămâne un partener strategic pentru SUA, iar acest lucru ar trebui să se reflecte și în dreptul la liberă circulație în SUA a românilor. Cu cât va fi mai ușor pentru români să meargă în SUA și să vină din SUA acasă, cu atât va fi mai ușor să se stabilească legături de afaceri benefice pentru România.

(3) INVESTIȚII la BURSĂ. Capitalizarea bursieră a tuturor firmelor din lume se ridică undeva la $100 trilioane. Din această sumă, cam 50% este reprezentată de firme din SUA. Multinaționalele americane, precum Apple, Amazon, Meta, Microsoft etc. strâng venituri și profituri de pe tot globul. Românii pot să aducă parte a acestor profituri în România, investind deștept la bursă. Investițiile în firmele americane sunt nu numai cea mai simplă metodă de a ne conecta la piața americană, dar sunt și o metodă foarte eficientă pentru a genera prosperitate mai mare pentru românul de rând. Cam 60% dintre americani investesc la bursă – trebuie să ajungem la o pondere similară și în România – atât direct, prin educație financiară și sprijinirea investițiilor individuale, cât și prin susținerea fondurilor private de pensii (piloanele 2 și 3). 

REZOLUȚIA 2. Întărirea UE

O ramură în floare nu va ține dacă trunchiul copacului se usucă. Performanța României din ultimii ani se datorează în mare parte apartenenței noastre la UE și nu avem cum să prosperăm pe viitor dacă UE nu o duce bine. România și românii trebuie să învețe să se lupte nu numai pentru propria bunăstare, ci și pentru bunăstarea comunității din care facem parte. Putem să avem cea mai bine coordonată orchestră din lume, dacă acea orchestră se află pe Titanic, n-am făcut nimic. 

Există o multitudine de lucruri ce pot ajuta la întărirea UE, dar menționăm aici doar trei:

(1) BURSĂ UNICĂ EUROPEANĂ. Uniunea Europeană nu are cum să țină pasul cu SUA dacă nu vine cu reforme importante pentru sistemul financiar european. Momentan, funcționează 57 burse în Europa, ceea ce înseamnă că avem un sistem foarte fragmentat, ce nu permite firmelor acces la finanțare, la același nivel posibil pentru firmele americane. O firmă americană poate să atragă finanțare facil atât de la un texan cât și de la un californian. De fapt, o firmă americană poate să atragă finanțare mai ușor de la un român, decât firmele românești pot atrage finanțare de la români. De exemplu, un român rezident în Austria poate investi cu greu pe Bursa de la București. 

Piața sortează firmele câștigătoare și pe cele pierzătoare, dar firmele europene au un handicap mare față de cele americane, pentru că acestea din urmă au pur și simplu acces la o bază de finanțare mult mai mare. UiPath, cel mai mare unicorn din Europa Centrală și de Est, s-a listat pe New York Stock Exchange, căci nici o bursă din Europa nu i-ar fi permis, probabil, să atragă finanțarea inițială strânsă în SUA – adică, $36 miliarde (sau aproape 13% din PIB-ul României în 2021)! Dacă UiPath va fi o firmă de succes sau nu rămâne de văzut, dar finanțarea strânsă pe piața americană îi dă o șansă mult mai mare de succes. Pentru a putea concura cu firmele americane, firmele europene trebuie să aibă acces la un sistem financiar la fel de potent ca cel american. Mai mult, dacă ne uităm la capitalizarea bursieră globală a firmelor listate la bursă, 50% din această capitalizare este a firmelor listate în SUA și numai 10% este a firmelor listate în UE. 

În momentul de față europenii se împușcă singuri în picior (iar economia românească va fi victimă colaterală) și vor continua să facă acest lucru până când vom avea o piață financiară integrată. În esență, acest lucru înseamnă că europenii și capitalul european finanțează mai degrabă creșterea firmelor americane decât a celor europene, cele din urmă nefiind suficient de atractive, ca urmare a unor factori structurali surprinși foarte bine și de Raportul Draghi (lipsa competitivității, capacitate scăzută de inovare, prețuri mari la energie în contextul decarbonizării prea agresive asumate de UE etc.).

(2) DIASPORA ACASĂ, IMIGRAȚIA și POLITICILE DEMOGRAFICE. Dintre țările dezvoltate, cele mai performante sunt cele cu sisteme de imigrare eficiente. În condițiile declinului demografic și al îmbătrânirii populației (ceea ce în termeni practici înseamnă o reducere a puterii interne, atât ca forță de muncă, dar și ca piață de consum), o soluție viabilă pe termen scurt și mediu este întoarcerea românilor din diaspora, inclusiv prin programe dedicate de sprijin pentru antreprenori, care vin acasă cu know-how, capital financiar și social și dorința de a demonstra că se poate. 

Totodată, imigrația poate fi sprijinită, atât pentru a acoperi cererea de forță de muncă (mai ales pentru job-uri pe care mulți români nu le-ar presta în condițiile actuale, vezi livrările rapide, menajul etc.), cât și pentru a menține la un nivel bun cererea pentru bunuri și servicii produse în România. Datele din SUA arată de asemenea că beneficiile imigrației pot fi multiple, imigranții fiind disproporționat reprezentați printre laureații la premiul Nobel și printre directorii de companii multinaționale. România are avantajul că este, cultural, o țară mai deschisă către străini, dar avem nevoie să investim mai mult în aducerea și integrarea imigranților, având totodată în vedere aspectele care țin de securitatea țării, care este nenegociabilă. Pe termen mediu și lung, trebuie să promovăm politici deștepte de creștere demografică proprie.  

(3) EXTINDEREA UE. O Uniune Europeană lărgită este și o Uniune Europeană mai puternică. Având în vedere problemele economice și sociale cu care se confruntă UE acum, este neclar când exact va fi posibil un nou val de extindere. Ce este clar, însă, este că România va avea de câștigat pe multiple planuri. Pe de o parte, vom avea acces mai facil la noi piețe în creștere. Pe de altă parte, vom avea avantajul de a nu mai fi la periferia Uniunii Europene, ceea ce înseamnă oportunități de dezvoltare mai mari (a se vedea și raportul „Orașe competitive” al Băncii Mondiale din 2013, la care am fost co-autor). Trebuie să fim campionii lărgirii UE (către Republica Moldova, Serbia, Ucraina, Georgia, Turcia etc.) și să facem lobby continuu pentru acest lucru.

B. NIVELUL ADMINISTRATIV

REZOLUȚIA 3. Continuarea procesului de descentralizare

Un nivel local puternic înseamnă o Românie puternică. Cu cât primarii vor avea instrumente și pârghii mai multe, cu atât pot lua decizii care să răspundă mai bine nevoilor cetățeanului de rând. Nu toți primarii vor performa la același nivel, dar există șanse mai mari să se inoveze la nivelul administrației publice când există mai multe administrații puternice ce încearcă, într-o competiție sănătoasă, să răspundă nevoilor cetățenilor. De asemenea, administrațiile locale sunt mai abile în a prelua soluțiile bune unele de la altele decât este administrația centrală. O reformă importantă aici este reforma Codului Fiscal, ce impune limite superioare drastice în ceea ce privește taxele și impozitele pe teren, proprietate și vehicule. Aceste limite reduc substanțial veniturile proprii ce pot fi generate de administrațiile locale. Ca exemplu, impozitul pe un hectar de teren în centrul Bucureștiului este probabil sub 10.000 EUR/an, mult sub nivelul altor capitale europene.  

Este nevoie de trei lucruri principale:

1. DESCENTRALIZARE. Transfer de competențe către autoritățile care sunt mai aproape de cetățeni, cu o marjă mai mare de libertate în promovarea celor mai bune decizii pentru fiecare comunitate.
2. REORGANIZARE. Reforma administrativ-teritorială se poate face etapizat, dar trebuie începută. Un principiu corect este analiza veniturilor și cheltuielilor din fiecare UAT în parte, pentru a se determina gradul de sustenabilitate financiară a fiecărei administrații locale. Localitățile care nu își permit nici măcar plata salariilor și cheltuielilor curente fie trebuie să găsească soluții proprii pentru creșterea veniturilor, fie vor fi încurajate să se comaseze cu localități limitrofe. 
3. MERITOCRAȚIE. Administrațiile locale performante, pe baza unor criterii obiective (de ex., fondurile europene atrase, raportul venituri/cheltuieli proprii, rambursarea la timp a împrumuturilor și evitarea arieratelor etc.), trebuie să aibă acces prioritar la mai multe resurse, programe, oportunități. Astfel de reguli bune vor încuraja performanța administrațiilor locale și extinderea modelelor de bună practică. 

REZOLUȚIA 4. Reducerea disparităților intra-regionale

Politica Urbană a României, elaborată de Ministerul Dezvoltării, a identificat zonele urbane funcționale din România (vedeți harta de mai jos – cele în mov și albastru închis). Aceste zone urbane funcționale acoperă 50% din teritoriul României, adună la un loc 75% din populația țării și generează 98% din PIB-ul național. Ele sunt motoarele economiei românești (leading regions). Pe de altă parte, cealaltă jumătate a României, ce adună la un loc un sfert din populația țării, dar generează numai 2% din PIB, reprezintă zonele rămase în urmă ale României (lagging regions). Aceste zone pot fi împărțite în zone urban-rurale (formate în jurul unor orașe mici, cu potență economică scăzută) și zone rural funcționale. Sunt zonele unde dezvoltarea nu a ajuns încă și unde avem o populație pauperă, dependentă într-o mare măsură de transferuri sociale.

Figură 4. Zonificarea funcțională a României

Sursa: Politica Urbană a României

Pentru a aduce zonele urban-rurale și zonele rural-funcționale mai aproape de performanța zonelor urbane funcționale (ZUF), acestea trebuie conectate mai bine și integrate într-o zonă urbană funcțională. Datele arată clar acest lucru. În harta de mai jos se vede că localitățile rurale cele mai dezvoltate sunt cele din jurul unui municipiu (cu contur roșu) sau din jurul unui oraș (cu contur verde). De asemenea, localitățile aflate de-a lungul unor drumuri majore (vedeți de ex. localitățile de-a lungul Autostrăzii Soarelui) tind să aibă un nivel de dezvoltare mai ridicat decât localitățile izolate.

Figura 5. PIB la nivel local în 2009

Sursa: Politica Urbană a României

Figura 6. PIB la nivel local în 2022

Sursa: Politica Urbană a României

Pentru ca zonele rămase în urmă să aibă o performanță mai bună pe viitor, trebuie mai întâi ca centrele urbane din apropierea lor să funcționeze mai bine. O Moldovă mai prosperă are nevoie ca Iași, Suceava, Botoșani, Piatra Neamț, Bacău și Vaslui să fie puternice și dinamice. La fel Oltenia are nevoie de Craiova, Târgu Jiu, Râmnicu Vâlcea, Drobeta-Turnu Severin și Slatina.

Ceea ce devine imediat evident din harta de mai sus este că cele mai dinamice orașe trag zona din jurul lor în sus. Cu cât centrul urban este mai puternic, cu atât impactul său asupra dezvoltării este mai larg din punct de vedere teritorial. În majoritatea țărilor în curs de dezvoltare, acest proces de difuzare a dezvoltării are loc organic. Procesul poate fi accelerat semnificativ însă dacă sunt puse în aplicare abordări inteligente metropolitane și funcționale. 

La nivel elementar, este esențial să oferim oamenilor din zonele mai slab dezvoltate opțiuni eficiente pentru a avea acces la oportunitățile pe care le oferă orașele dinamice: de ex., locuri de muncă bine plătite, educație de calitate, asistență medicală specializată, cultură, divertisment, conectivitate cu restul lumii, comerț diversificat. La nivel mai complex, este important să existe instrumente de planificare adecvate care să permită o mai bună gestionare a activelor. De exemplu, nucleelor urbane dinamice le lipsește adesea teren suficient pentru dezvoltarea de noi activități economice (de ex., fabrici noi, logistică sau comerț cu amănuntul) sau pentru expansiunea urbană naturală sau planificată. Localitățile periurbane, pe de altă parte, au de obicei teren amplu pentru noile dezvoltări, dar le lipsesc resursele și capacitatea pentru acoperirea integrată a nevoilor de infrastructură locală (de ex., drumuri noi, trotuare, școli, unități de sănătate, parcuri, zone verzi, facilităţi).

Este nevoie de politici, programe și investiții dedicate pentru sprijinirea zonelor urbane funcționale, în special pentru susținerea infrastructurii conective pe termen scurt. Și din acest punct de vedere, modelele de la Bihor, Cluj sau Brașov sunt de succes și pot fi replicate în toată țara. Important este ca acele criterii de selecție a investițiilor să fie obiective și să țină cont de potențialul real de dezvoltare. 

REZOLUȚIA 5. Școală pe bune

Omul sfințește locul și, în lipsa unui număr suficient de profesori bine pregătiți și bine plătiți, sistemul educațional din România nu poate să facă minuni. În mod inevitabil, unii elevi vor avea acces la profesori mult mai buni decât alți elevi. Asta generează și va continua să genereze clivaje de dezvoltare între diferite grupuri de tineri. Cel mai mult vor suferi copiii din familii sărace, ce au accesul cel mai dificil la școli bune.

Dar dacă accesul tuturor elevilor din România la profesori de excepție nu poate fi asigurat decât parțial prin programe online, se poate asigura fiecărui copil acces la infrastructură educațională de ultimă generație. Bill Gates și Paul Allen au inventat Microsoft pentru că la școala lor au avut acces la unul din puținele calculatoare performante din lume, la acel moment. Steve Jobs și Steve Wozniak au gândit primul calculator în cadrul unui club tehnic, frecventat în primul rând de liceeni. Mark Zuckerberg și Eduardo Severin aveau pregătire tehnică și economică de la liceu, când au gândit platforma Facebook.

În termeni simpli, aceasta înseamnă că toate școlile din România trebuie echipate cu infrastructură de ultimă generație. Fondurile din PNRR sunt o șansă unică. 

Câteva exemple de direcții prioritare:

1. ACCELERARE MODERNIZARE INFRASTRUCTURĂ ȘI DOTĂRI. Fondurile disponibile din PNRR sunt o șansă unică, care nu trebuie ratată. Fereastra de oportunitate, poate singura, se închide la final de 2026.
2. SPRIJIN PENTRU ȘCOLILE PILOT. În mare, școala de astăzi este școala pe model comunist. Arhitectura curriculară și curricula în sine sunt depășite. Legea permite declararea unităților ca școli pilot, ceea ce înseamnă că pot experimenta cu materii opționale noi, programe practice etc. Este un mecansim care merită sprijinit, pentru a distinge și replica modelele de bune practici, cu obiectivul major de reformă națională a arhitecturii curriculare.
3. ÎNVĂȚĂMÂNT DUAL. Modelele de succes din țară există și și-au dovedit eficiența. Ele se pot extinde, în parteneriat cu mediul privat, pentru a adapta rapid educația la cerințele pieței muncii.
4. PROGRAM NAȚIONAL PENTRU EDUCAȚIE DE TOP MONDIAL. Pe modelele altor state, se pot susține printr-un program de burse cele mai bune minți ale României. Orice român admis la o universitate de top 20 mondial poate să aibă dreptul de a primi finanțare integrală de la statul român, cu condiția să revină în țară (eventual în sistemul public) după absolvirea studiilor, sub condiția returnării banilor, dacă nu face asta. Programul poate fi pe bază de grant sau împrumut subvenționat pe 10-20 de ani. 

REZOLUȚIA 6. Educația financiară a populației

Aproximativ 60% dintre americani investesc la bursă. Mai puțin de 1% dintre români fac asta. O educație financiară de bază nu ia mai mult de 5 minute, dar poate avea un impact fenomenal pe termen lung. Ideea este ca oamenii să se obișnuiască să economisească cât de timpuriu posibil, și să investească în diferite active, în funcție de profilul lor de risc. Majoritatea românilor ce reușesc să pună bani deoparte îi investesc într-un apartament, îi pun cu o dobândă modică la bancă sau îi țin în podul casei. 

Un apartament generează, însă, în medie, un randament de 3%-4%, în timp ce o simplă obligațiune, cu un grad de risc scăzut, poate genera un randament de 7%-8%. Un „index fund”, de tipul S&P 500 (ce urmărește performanța celor mai mari firme din SUA), ce se regăsește în mai toate fondurile de pensii americane, are un randament mediu de 10%-12% pe an. Un investitor de geniu, precum Warren Buffet, generează un randament mediu pe termen lung de aproximativ 20%-25%, investind în active financiare atent selectate. La un randament de 26% pe an, o sumă crește de 10 ori în 10 ani, și de 100 ori în 20 ani. Pe termen și mai lung, profitul crește exponențial. După cum se poate vedea din tabelul de mai jos, 10.000 EUR, la un randament mediu de 12% pe an, se transformă în 2,5 milioane EUR, iar la un randament de 25% pe an, se transformă în 560 milioane EUR. Este o rețetă simplă pentru a scoate mulți români din sărăcie și nu necesită un efort prea mare – oamenii se vor educa reciproc în momentul în care va exista o masă critică de investitori de succes.

Tabel 1. Cum cresc 10.000 Euro la diferite randamente

O educație financiară a populației asigură nu numai un grad mai mare de prosperitate pentru românul de rând, ci și un mod eficient de a dezvolta România și de a asigura reziliența localităților. O populație educată financiar, ce investește deștept, atrage practic în România plus-valoarea creată de cele mai performante firme și instrumente financiare din lume. Într-o lume în continuă schimbare, localitățile cele mai reziliente sunt cele ce au resursele pentru a se reinventa. Iar atunci când nu ai firme mari la nivel local, ajută mult să ai o populație înstărită. Soluția este un parteneriat național între ministerul educației, BVB și companii private pentru a promova investițiile pe piața de capital. 

REZOLUȚIA 7. Reforma instituțiilor publice și a companiilor de stat

Instituțiile și companiile de stat sunt, cu puține excepții, caracterizate de ineficiență, sinecuri și lipsă de rezultate. Aici trebuie tăiat în carne vie, atât pentru a genera economii la bugetul de stat, cât și pentru a disponibiliza mai multe fonduri pentru investiții. Un program serios de reformă constituie și un semnal puternic de credibilitate a statului român pentru investitori, pe de-o parte, și pentru cetățeni, pe de altă parte. 

Pași de urmat:

(1) AUDIT CHELTUIELI (0-3 luni). Un audit serios va expune principalele surse de cheltuieli care pot fi reduse pentru a stopa risipa. Sunt recomandabile firmele de tip BIG 4 și de consultanță în management. Sunt destui oameni deștepți și care iubesc România și ar putea face asta pro bono.

(2) IMPLEMENTARE MĂSURI LA NIVELUL FIECĂREI ENTITĂȚI (3-6 luni). Măsurile trebuie să fie de termen scurt, mediu și lung, inclusiv măsuri one-time și măsuri structurale. La ministerul energiei am pregătit deja un plan de acțiune pentru reducerea cheltuielilor și vom solicita același lucru de la toate companiile din portofoliul nostru, susținând inclusiv posibile fuziuni și restructurări, nu doar pentru a fi mai eficienți, dar și pentru a crește câțiva campioni energetici care să poată juca la nivel european și regional în liga mare.

(3) REFORMA / CONSOLIDAREA ANAF. Este urgentă creșterea capacității ANAF de colectare a taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat, inclusiv cu o expertiză complexă la nivel internațional, având în vedere transferurile însemnate de fonduri în afara țării. 

REZOLUȚIA 8. Modernizarea administrației românești 

Chiar dacă economia românească crește, orașele și localitățile noastre nu arată pe măsură. La fel, nivelul serviciilor publice lasă de dorit, căci oamenii din sistemul public nu au fost nevoiți să se schimbe la fel de rapid cum au făcut-o oamenii din sectorul privat. Asta înseamnă că România încă trebuie să investească în modernizarea aparatului de stat. Japonia, de exemplu, după cel de-al doilea Război Mondial, investea aproximativ 2% din PIB în programe de asistență tehnică petru modernizarea administrației publice japoneze. 

România, spre deosebire de alte tări din regiune, a fost foarte deschisă la a primi sprijin din afară. Această deschidere trebuie să se mențină, căci pe piața ideilor nu există surplus, și o idee în plus (chiar dacă poate fi o idee proastă într-un anumit context) este mai bună decât o idee în minus. Informația și ideile cresc și se dezvoltă astăzi într-un ritm accelerat, iar țările ce vor fi mai abile în a accesa aceste idei și informații vor fi și mai câștigate.

REZOLUȚIA 9. Punți de dialog puternice între sectorul public și cel privat

După 35 ani de tranziție, și chiar dacă transformarea economică a României se datorează sectorului privat, există în continuare un dialog deficient între sectorul public și sectorul privat. Acesta se manifestă atât prin incapacitatea de a elabora un cadru de implementare coerent pentru parteneriatele public-private, cât și o lipsă a unor proiecte PPP de anvergură. De exemplu, mai toate zonele din jurul gărilor din orașele mari din România ar putea fi transformate în centre dinamice și vibrante, dacă ar exista mecanisme eficiente de implicare a sectorului privat. De asemenea, cum arată exemplul de la Iași, un investitor privat de succes aduce după el/ea o sumedenie de alți investitori. 

Mai mult, având în vedere dinamica inovării în sec. XXI, este imposibil de atras și de păstrat la stat profesioniști cu expertiză în tehnologiile de vârf: de ex., inteligență artificială, quantum computing, hidrogen, captare și stocare de carbon etc. Aici statul trebuie să își deschidă larg porțile pentru mediul privat, într-un dialog deschis și transparent, de la egal la egal, pentru a beneficia de expertiză de specialitate în vederea adaptării rapide a cadrului legislativ și de programe de investiții. 

C. NIVELUL POLITIC

REZOLUȚIA 10. Asigurarea accesului la putere pentru cât mai mulți oameni 

Indiferent cum va arăta România în 2030 și 2050, este clar că dezvoltarea ei va fi definită de acei lideri ce reușesc să își susțină viziunea – România, ca orice altă țară, se va dezvolta practic în jurul liderilor săi. Pentru ca viitorul României să fie unul sigur și prosper, trebuie ca România să aibă cât mai mulți lideri care să îi croiască viitorul. Asta înseamnă că trebuie să asigure un sistem care permite accesul cât mai multor oameni la putere. Trebuie să avem o viziune unificatoare, cum a avut-o Alexander Hamilton pentru SUA, dar în același timp trebuie să permitem cât mai multor cetățeni/rezidenți (de preferabil tuturor) să joace un rol în croirea viitorului țării. 

La nivelul tuturor partidelor pro-modernizare, sunt necesare mai multe măsuri:

(1) RECRUTARE PROFESIONIȘTI. Deschiderea largă a porților partidelor pentru profesioniștii de calitate înseamnă nu doar o mai bună imagine, dar și șansa de a avea decidenți pregătiți, adaptați vremurilor pe care le trăim.

(2) POLITICĂ DE RESURSE UMANE. Degeaba atragem oameni noi, dacă nu știm să îi motivăm. E nevoie de predictibilitate, pe baza unui traseu politic clar, dar și de meritocrație. Numirile politice generează rezultate proaste la nivel decizional, dar demotivează și oamenii de calitate din partide și din societate, care constată că nu contează ce au în cap, ci pe cine au în agenda telefonică.   

(3) IDEI PUTERNICE PENTRU PARTIDE PUTERNICE. Partidele au atras oameni în căutare de joburi și venituri, cei care intră în politică pentru idealuri fiind excepțiile de la regulă. E momentul ca această stare de fapt să se schimbe. 

(4) DIGITALIZARE. Pentru managementul membrilor și simpatizanților, noile soluții digitale (de ex., pentru managementul bazelor de date și engagement real) sunt un must have. 

În încheiere, m-aș bucura ca lista de 10 rezoluții de mai sus să fie prilej pentru o conversație cu toți cei care și-ar dori ceva mai bun pentru România în 2025. Așadar, voi ce vă doriți? Dacă nu R2, atunci ce anume și mai ales cum? 

La mulți ani, dragi români! Înainte, împreună. 

PS: Tot pentru 2025, daca se aliniază astrele, voi publica și noua carte la care lucrez, impreuna cu un prieten vechi. Ea va extinde aceste propuneri, pe baza lecțiilor date de cel mai de succes antreprenor din istorie.