Bunăstare, nu dosare!
Sloganul de mai sus este îmbrățișat nu doar de mulți social-democrați, ci și de o parte consistentă a electoratului. El a fost folosit în campania electorală de un partid desprins din PSD și care, dacă ar fi reușit să intre în Parlament, ar fi fost cooptat într-o alianță de guvernare. Cât de valabil rămâne în continuare sloganul vom vedea în lunile ce urmează, dar tot mai multe indicii conturează ideea că toate creșterile de venituri și scăderile de impozite promise de Liviu Dragnea sunt, mai degrabă, o perdea de fum, în spatele căreia vor fi operate anti-reformele după care tânjesc atât de mult social-democrații și partenerii lor corupți.
În campania electorală, liderii Partidului România Unită au spus răspicat ceea ce social-democrații cu ștaif s-au ferit să spună: au nevoie de o amnistie penală și o amnistie fiscală. Ulterior, ideea s-a materializat în sloganul din titlu.
PRU s-a desprins din PSD, l-a avut drept vector de imagine pe Victor Ponta, ex-premier PSD și actual deputat PSD de Gorj, iar mulți social-democrați dădeau ca sigură o colaborare PSD-PRU în cazul în care formațiunea lui Bogdan Diaconu și Sebastian Ghiță reușea să treacă pragul electoral. Dar, dincolo de aceste lucruri, să nu uităm că Liviu Dragnea, șeful suprem al PSD și adevăratul premier al coaliției PSD-ALDE, nu a spus vreo clipă că nu ar fi de acord cu o astfel de măsură. Chiar și atunci când, în campanie, a fost solicitat explicit să se pronunțe pe subiect, a evitat abil sau s-a făcut, pur și simplu, că plouă.
Și marți, a făcut la fel. Când președintele interimar al PNL, Raluca Turcan, a cerut șefului PSD să spună clar dacă o lege a amnistiei figurează sau nu pe agenda social-democrată, Dragnea a răspuns nonșalant: „Eu nu am aceste informații, o să verific la grup să vedem care de la noi are aceste informații”. Ca și cum l-ar crede cineva că mișcă ceva în PSD fără ca el să știe și să fie de acord.
Imediat după câștigarea alegerilor, Dragnea a marșat puternic pe promisiunile cuprinse în iluzoriul program de guvernare al PSD. A mers până acolo încât, la desemnarea lui Sorin Grindeanu drept premier, a arborat o figură profund îngrijorată că vor trebui amânate până la 1 februarie toate acele creșteri de salarii (salariul minim, salariile din administrația publică locală, salariile actorilor, etc.) și toate acele reduceri sau chiar eliminări de impozite promise înainte de alegeri.
Uitându-ne la trista experiență a alegerilor anterioare, ne-am fi așteptat ca, după câștigarea scrutinului, promisiunile să fie măcar nuanțate, dacă nu amânate cu doi-trei ani sau chiar abandonate total. Ne-am fi așteptat să auzim iar de mult-invocata „grea moștenire” lăsată de predecesori și de datoriile pe care nou-instalații sunt obligați să le plătească, drept pentru care măsurile vehiculate, deși necesare, nu pot fi luate.
Că nu s-a întâmplat așa și că Dragnea a plusat în continuare pe laptele și mierea promise este cu atât mai surprinzător cu cât știm bine în ce culori sumbre au creionat viitorul analiștii economici. „Nerealist”, „o iluzie”, „nesustenabil” sunt doar câteva din cuvintele folosite de economiști după ce au văzut programul de guvernare al PSD.
Cu toate acestea, Dragnea și partenerii săi par deciși să meargă mai departe. Cu ce costuri și cât de ample vor fi efectele asupra economiei rămâne de văzut. Încăpățânarea lor de a continua pe o linie considerată cel puțin riscantă, dacă nu periculoasă de-a dreptul, ne sugerează însă că adevărata miză este în altă parte. Sub ochii poporului îmbătat cu creșteri de salarii și pensii ori, după caz, cu deduceri fiscale, reduceri de impozite și tot felul de ajutoare pentru creșterea copiilor, plata chiriei, cumpărarea unei locuințe, etc., social-democrații vor lua măsurile care-i interesează cu adevărat. Și, după cum îi știm și ne sugerează constant, acestea vor viza neutralizarea luptei anticorupție. Sub diferite forme și pe diferite planuri. Fie că este vorba de grațiere și amnistie, fie că procurorii vor fi lăsați, încet, încet, fără atribuții și instrumente, fie că judecătorii vor fi intimidați cu deja invocata lege a răspunderii magistraților. Jocul atacurilor concentrate la adresa procurorului-șef al DNA, de genul celor lansate de fugarul Sebastian Ghiță, a început de altfel de mult.
Căi sunt multe, iar social-democrații numai de lipsă de inventivitate și de îndrăzneală nu pot fi acuzați. În Parlament au majoritate (iar ea va deveni și mai largă pe astfel de subiecte delicate), ambele Camere sunt conduse de lideri politici cu probleme penale, iar la cârma Ministerului Justiției l-au pus tocmai pe Florin Iordache, dirijorul operațiunii „Marțea neagră” și un apropiat al lui Adrian Năstase. Senatorul Șerban Nicolae s-a și lăudat, la o televiziune prietenă, că Executivul PSD va avea o abordare diferită în Justiție și că în laboratoarele din Kiseleff se lucrează deja la mai multe proiecte importante, cum ar fi legea răspunderii magistraților sau înființarea unei „divizii speciale de procurori” care să se ocupe doar cu anchetarea magistraților. Un alt țel asumat public de social-democrați, în frunte cu ministrul propus să conducă Ministerul Justiției, este eliminarea Mecanismului de Cooperare și Verificare. Dacă le iese mișcarea, vor avea drumul și mai neted. Iar pentru a-i convinge și pe ultimii sceptici că măsurile impuse nu sunt doar în beneficiul propriu, pachetul va cuprinde, cel mai probabil, și o formă de amnistie fiscală pentru persoane fizice și juridice. Atunci, cum să mai zică cineva că măsurile nu sunt benefice? Cine să se mai uite că, pe lângă cel care a furat o pâine, scapă de răspundere penală și cel care a furat milionul de euro? Sau că, pe lângă amărâtul care nu și-a plătit impozitul de câțiva zeci de lei, scapă și cel care a făcut evaziune de sute de milioane?
Să nu uităm că tot ce contează, pentru majoritatea românilor, este ambalajul. Iar la ambalat idei iar sunt buni social-democrații și aliații lor. Să ne amintim doar cum, în campanie, politicienii îi căinau pe cei 4 milioane de români care au ajuns, în general prin abuzul procurorilor, să fie implicați în dosare penale, fapt ce ar împiedica „dezvoltarea economică a întregii țări și a mediului de afaceri”. Tocmai din această perspectivă trebuie privit cu atenție și înțeles pe deplin faptul că programul de guvernare asumat de noul Guvern PSD-ALDE nu vorbește deloc de lupta anticorupție, ci doar de prevenirea „exceselor și abuzurilor” și de respectarea „drepturilor fundamentale”.
Cât despre pledoariile publice, ne putem aștepta ca ele să semene izbitor cu ce spuneau social-democrații și acum trei-patru ani:
- „S-a tot discutat informal despre posibilitatea unei amnistii fiscale. Nu sunt de specialitate. Eu încă nu am primit răspunsul dacă o amnistie fiscală poate aduce mai mulți bani la buget. Nu știm dacă ceea ce au făcut în alte țări, în Turcia, în Italia, poate avea efecte la noi. Dar eu nu mă opun la asta” - Liviu Dragnea, iunie 2013.
- „Cred că ar trebui înțeles un lucru simplu: din când în când e nevoie de o lege de amnistie fiscală, dar e nevoie și de o lege a grațierii, într-o formulă înțeleaptă, nu aberantă, cu limite până la 7 ani” - Adrian Năstase, august 2014.
