În „The Legend of Tarzan", Alexander Skarsgard nu mai este acel Tarzan pe care îl ştim cu toţii. A părăsit jungla din Africa pentru o viaţă liniştită alături de soţia sa, a schimbat hainele zdrenţuite din piele pe o pereche elegantă de pantaloni şi s-a transformat într-un Lord Greystoke rafinat şi educat.
Acesta pleacă din nou în Congo, la invitaţia Regelui Leopold al Belgiei, iar acolo se identifică cu populaţia supusă unor atrocităţi de care nimeni nu era conştient. Alături de George Washington Williams, personajul interpretat de Samuel L. Jackson, Tarzan porneşte o luptă împotriva albilor care, aparent, vor să transforme localnicii din Congo în sclavi. El trebuie să-l înfrângă pe maleficul căpitan Leon, interpretat de Christoph Waltz - un actor ale cărui roluri negative i-au adus două premii Oscar.
„The Legend of Tarzan" i-a făcut pe critici să sugereze studiourilor Warner Brothers că mai bine ar lăsa producţiile de genul acesta pe seama celor de la Disney. Ce atrăgea până acum la acest personaj era tocmai legătura lui cu jungla africană, cu animalele şi sălbaticia sa. Acest film marşează atât de mult pe corectitudine politică încât îl transformă pe Tarzan într-un revoluţionar modern, dar îi răpeşte relaţia emoţionantă pe care o avea cu natura. Chiar şi efectele speciale lasă de dorit şi de multe ori se vede că jungla şi animalele sunt făcute pe calculator, în ciuda bugetului uriaş, de 180 de milioane de dolari.
Actorii au depus însă mult efort. Alexander Skarsgard a trecut prin antrenamente intense şi regimuri drastice timp de patru luni ca să ajungă într-o forma fizică de invidiat. Se pare că degeaba ai pătrăţele, dacă n-ai o poveste bună.