Bărbatul care a slăbit peste 100 de kilograme. Povestea lui
"Fiecare om pe care îl vedem alergând are o poveste. Povestea mea a început acum 8 ani de zile. Am început antrenamentele acasă, de la 12-15 minute făceam la început, chiar mai puțin. Ţin minte că prima dată când m-am așezat pe stepper, am făcut vreo 2 minute și ceva, nu am rezistat mai mult, și câteva serii de gantere. Ușor, ușor am ajuns la 2 ore şi jumătate.
Pot să spun că 2 ore şi jumătate de sport era un exces atunci și am tot continuat până am leșinat. Atunci am zis stop, trebuie să o iau treptat. M-am documentat pe internet, am găsit dieta keto.
Am slăbit, am ajuns la 111 kilograme. La un moment dat am început să am foarte mari dureri în partea dreaptă. Am fost la medic și mi-a găsit 14 pietre la fiere. Mi-a spus că de la dieta această. Dacă aşa a fost, nu știu. Am fost operat și mi-a spus că trebuie să o iau treptat. Am început să mănânc și carbohidrați, nu cartofi prăjiți, prăjituri sau zahăr, dar am început să mănânc și cereale.
După 5 ani am spus că vreau să alerg, pentru că la un moment dat arătam mare, făceam doar forță și cardio aproape deloc.
Nu-mi plăcea cum arătăm și am zis să fac și mai mult cardio, dar cum să fac cardio? Acasă? Te plictisești pe bicicletă. I-am spus prietenei mele să ieșim la alergat și așa am început să alerg.
Prima alergare a fost un dezastru, mă dureau toate încheieturile, abia respiram, chiar dacă aveam aproape 5 ani de sport, asta era altceva. Am luat-o treptat, dar a fost un chin.
Am ajuns într-un an și jumătate să alerg 22 de kilometri la greutatea mea. Una e să alergi la 80 de kilograme și una e să alergi la 140 de kilograme.
Anul trecut, în august, am făcut Corcova Trail Race, 16 kilometri de alergare pe munți, dealuri, nu știu ce era că la un moment dat mă uitam în sus și nu se mai termina.
Erau în fața mea mai multe persoane, slabi fizic, nu că erau ei slabi, dar arătau mult mai ok ca mine și au renunțat. Am vrut să renunț și eu atunci, gândindu-mă că nu are rost. Dacă ei renunță, eu, care sunt triplu, dublu față de ei, de ce nu aș renunța? Şi nu am renunțat. Prietena mea mi-a spus: "nu, mergem înainte, trebuie să terminăm cursa asta"; și am terminat-o.
Am terminat-o penultimul, nu ultimul. Cred că asta a fost un impuls pentru mine, ca să merg mai departe.
Cursele de genul au un impact pozitiv, să mergi mai departe și să continui ceea ce ai început."
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
