Confesiunile unui asasin: Cum ucideau la comanda fostului președinte al Filipinelor membrii „echipei morții” din Davao

Edgar Matobato a spus că pe una dintre victimele sale a aruncat-o la crocodili, dar pe cele mai multe le-a ucis cu arma sa de încredere: un pistol Colt M1911. Bărbatul care făcea parte din „echipa morții” în orașul filipinez Davao a ucis timp de 24 de ani la comanda fostului președinte Rodrigo Duterte și vrea acum să rămână în viață destul timp ca să poată să depună mărturie împotriva fostului său șef, relatează The New York Times.

„Timp de 24 de ani, am ucis și am eliminat multe cadavre”, a povestit Matobato despre timpul petrecut într-o echipă a morții în Davao, în sudul Filipinelor. „Încerc să îmi aduc aminte, dar nu îmi aduc aminte de toată lumea. Îmi pare rău.”

Matobato se ascunde într-o locație secretă. A fost pe fugă de un deceniu – de când a recunoscut crimele pe care le-a făcut și a dezvăluit cine a ordonat măcelul: Rodrigo Duterte, primarul orașului Davao, care a devenit mai apoi președintele țării.

Matobato (65 de ani) a spus că a ucis peste 50 de persoane pentru omul pe care îl numește „Superman”, primind un salariu din partea primăriei de ceva mai mult de 100 de dolari pe lună și plicuri cu bani cash pentru fiecare asasinare de succes.

Matobato rareori își ascundea identitatea când răpea sau ucidea pentru că lucra pentru primar, ceea ce îi oferea protecție în fața legii. Matobato știa că încălcarea omertei legate de echipa morții din Davao va pune o țintă asupra sa.

Mai mulți preoți și politicieni i-au oferit refugiu în speranța că într-o bună zi mărturia sa va fi folosită pentru a-l trage la răspundere pe fostul lui șef.

„Timp de aproape 24 de ani, am ucis pentru Duterte”

În 2018, Curtea Penală Internațională (ICC) a început să îl investigheze pe Duterte, care a fost președinte între 2016 și 2022, pentru comandarea crimelor în orașul Davao și, mai apoi, peste tot în Filipine. Duterte s-a apărat spunând că crimele au făcut parte dintr-o campanie de lege și ordine împotriva drogurilor ilegale și a altor probleme din societate.

Nu există nicio cifră oficială cu victimele războiului său împotriva drogurilor, dar cele mai conservatoare estimări menționează 20.000 de morți.

Pentru oamenii din Filipine care își doresc ca Duterte să fie tras la răspundere, mărturiile unor asasini ca Matabato sunt cruciale, dar ei recunosc că protejarea legală a acestor ucigași – sau chiar iertarea lor totală – este un rău necesar.

În timp ce un alt asasin a spus că și-a asigurat imunitatea în schimbul mărturiei depuse la ICC, Matabato a spus că el nu caută același lucru. Dacă ICC vrea să îl pedepsească pentru crimele comise, el a spus că se va supune hotărârii.

„Timp de aproape 24 de ani, am ucis pentru Duterte – 24 de ani, 24 de ani”, a spus Matabato, repetând numărul ca pe o mantră. „O să înfrunt ceea ce am făcut, Duterte trebuie să fie pedepsit de tribunal și de Dumnezeu.”

Cu o înălțime sub 1,60m, Matabato este obișnuit să fie subestimat. El a crescut în sărăcie, tatăl lui fiind ucis de rebeli comuniști. Abia poate să își scrie numele. Matabato a lucrat ca paznic, înainte ca un polițist să îi ofere ocazia în 1988 să se alăture unui grup de asasini care avea sarcina să „curețe” orașul de infractori.

Grupul lor a fost denumit Unitatea de crime odioase. „Asta nu este o glumă. Oi fi eu mic, dar știu să ucid foarte bine”, a spus Matobato.

„Venea acasă cu sânge pe haine, dar mereu spunea că era de la lupte de cocoși”

Echipa morții condusă de Duterte avea propriul ei cod și metode. „Trabajo” se referea la o asasinare. Un prosop pe care scria „Bună dimineața” atârnat peste umărul unei iscoade semnala poziționarea țintei care urma să fie ucisă. Banda adezivă era folosită pentru a opri țipetele victimei.

Asasinii lucrau de multe ori la cariera de piatră Laud de la periferia orașului Davao. Acolo, echipa a dezmembrat și îngropat sute de cadavre într-un sfert de secol, potrivit declarațiilor a cinci bărbați care au spus că făceau parte din grup. Uneori, Duterte era prezent la tortură, execuții și săparea gropilor comune.

Matobato s-a perfecționat în transformarea unui cadavru uman într-un pachet de carne și oase care să încapă într-un mormânt compact. Era, de asemenea, important ca trupurile să nu poată fi identificate ușor.

Cel puțin o dată, Matabato a mâncat în cariera de piatră. Matobato a tăiat o bucată de coapsă dintr-un cadavru proaspăt, iar membrii echipei morții au fript și au mâncat carnea împreună.

„Venea acasă cu sânge pe haine, dar mereu spunea că era de la lupte de cocoși”, a spus Joselita Abarquez, soția lui Matobato. „Trebuia să spăl mult ca să curăț hainele.”

Într-o zi, Matobato a trebuit să se ascundă în cariera de piatră cu pistolul pregătit. A primit ordin să omoare o femeie care venea la carieră să găsească dovezi legate de asasinatele extrajudiciare.

Matobato a spus că nu a pus întrebări despre misiune. Deja știa că victimele nu mai erau doar „gunoaie” - cuvânt folosit de el pentru infractorii de rând.

„Când am început, eram mândri că eliminam infractori, vânzători de droguri, hoți, făceam Davao să fie mai sigur”, a povestit Matobato. „Apoi, s-a schimbat, dar am continuat să luăm ordine de la Superman.”

Femeia pe care trebuia să o ucidă l-a ajutat mai târziu să se ascundă și să depună mărturie

Pe lista cu țintele de asasinat au început să apară afaceriști care puneau în pericol interesele fiilor lui Duterte, politicieni ale căror sfere de influență intrau în conflict cu cea a lui Duterte și chiar și jurnaliști care îl deranjau pe fostul președinte.

În acea zi din 2009, pe listă a ajuns și Leila de Lima, șefa Comisiei pentru Drepturile Omului din Filipine, care a condus o investigație de luni de zile legată de numărul tot mai mare de victime din Davao.

Lima și echipa ei a venit la cariera de piatră să găsească cadavre în locurile indicate de un alt asasin care a depus mărturie. Matobato o aștepta lângă un alt loc unde se găsea o groapă comună, dar a venit seara și Lima a întrerupt căutările.

„Am așteptat, dar ea nu a mai venit”, a povestit Matobato. „Misiunea noastră a eșuat.”

Matobato nu a uitat de Lima – femeia pentru care primise ordinul de asasinare. În 2014, când Matobato s-a decis să recunoască crimele pe care le-a comis și să se ascundă, Lima a fost cea care l-a ajutat să scape și să depună mărturie.

Doi ani mai târziu, Matobato a vorbit în fața Senatului. A spus că a fost martor când Duterte a tras cu o armă. Polițistul care era responsabil de echipa morții, Arturo Lascanas, a respins acuzațiile, iar Duterte a fost ales președinte.

Matobato a rămas ascuns într-o locație secretă împreună cu soția lui, neputând să iasă din casă timp de cinci ani, de teama represaliilor din partea lui Duterte.

„Am rămas fără lacrimi. Aproape că am luat-o razna”, a povestit Abarquez despre perioada de izolare.

„Viața se vinde ieftin în Davao”

Matobato nu voia decât să rămână închis într-o cameră întunecată. Imaginile celor pe care i-a ucis îi apăreau de fiecare dată când închidea ochii. Amintirea celor tineri, în special fetele, îl făceau să simtă că îi vine să vomite.

Într-una din nopți, Matobato a legat câteva rufe între ele și s-a decis să se spânzure. „Nu puteam să mai trăiesc cu mine însumi, cu tot ceea ce făcusem.” Dar Matobato și-a dat seama că nu poate nici să se omoare.

La un an după ancheta din Senat, polițistul Lascanas a mărturisit totul. Tot ceea ce Matobato a spus era adevărat. El era șeful lui Matobato. El a executat asasinate în calitate de lider al echipei morții din Davao. El a primit personal instrucțiuni de la Duterte să ucidă.

Deși Duterte nu mai este președinte din 2022, puterea pe care familia lui continuă să o dețină în Filipine – fiica lui este vicepreședinte, fiul lui este primarul orașului Davao, iar însuși Duterte a început să indice că ar vrea să își reia funcția de primar – l-a făcut pe Matobato cu atât mai disperat să părăsească țara.

Crimele au continuat și după toate confesiunile foștilor membri ai echipei morții. „Cu Superman, viața se vinde ieftin în Davao”, a spus Matobato. „Un glonț, două gloanțe.” Matobato locuiește acum în exil.

Editor : Raul Nețoiu