„După mai multe decenii, avem, în sfârșit, dovada faptului că dropia cuibărește în România! Ne-au trebuit 13 ani de muncă pe teren și, poate, puțin noroc, ca să primim această confirmare”, anunță, joi, într-un comunicat Asociația Grupul Milvus, o organizație pentru protecția păsărilor și a naturii cu sediul la Târgu Mureș.
Organizația transmite o fotografie cu un cuib de dropie în care sunt trei ouă, o fotografie realizată la Salonta de un student la medicină veterinară, Ioan Matiu jr., care a descoperit cuibul întâmplător, în timpul unor munci agricole.
Este primul cuib de dropie care fost consemnat nu doar la Salonta, dar și în întreaga Românie din ultimele decenii. După 1990, s-a considerat că dropia este o specie dispărută din România.
„Pentru noi, Asociația Grupul Milvus, această fotografie are o însemnătate istorică. Ea dovedește cuibăritul unei specii considerate cândva dispărute în România și, în același timp, ne arată importanța muncii pe tern, implicarea localnicilor și a administrațiilor locale în conservarea naturii, dar și necesitatea eficientizării programelor de agro-mediu, care să ofere plăți compensatorii atractive pentru fermierii prietenoși cu dropiile”, arată ONG-ul.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
De ce a dispărut dropia din România
Dropia (Otis tarda) este cea mai mare pasăre zburătoare din Europa. Clasificată ca specie vulnerabilă pe plan global, a cunoscut un declin covârșitor în urma fragmentării habitatelor sale de odinioară (stepa eurasiatică). Până la mijlocul anilor 1950, ea a dispărut din cea mai mare parte a Europei, inclusiv în România, unde, mai ales în urma naționalizării, pajiștile unde trăia au fost arate și transformate în terenuri agricole, menționează Grupul Milvus.
Nu în ultimul rând, la decimarea speciei în România, au contribuit vânătoarea și braconajul.
În secolul al XIX-lea, existau populații stabile de dropii în Banat, Crișana, Podișul Transilvaniei, Câmpia Română, Dobrogea și-n câteva locuri din Moldova.
În 1988, conform datelor de la fondurile de vânătoare, mai erau în jur de 48 de exemplare în toată țara.
Mai multe despre prezența dropiilor în România de-a lungul timpului puteți afla de aici.
Salonta, un ultim „centru de rezistență”
„Pe de altă parte, avem toate motivele să credem că la Salonta (jud.Bihor) și-au păstrat un ultim centru de rezistență”, arată Grupul Milvus. „Observațiile noastre de pe teren din ultimii 13 ani ne confirmă faptul că există aici o mică populație transfrontalieră, de aproximativ 40 de exemplare, care folosesc teritoriui de-o parte și de alta a graniței cu Ungaria, în zona Salonta/Mezőgyán”, susține asociația.
Dropiile tind să folosescă locuri tradiționale pentru rotit (ritualul de curtare al masculilor) și pentru cuibărit, argumentează organizația, care pune la dispoziție un video filmat la Salonta cu un astfel de spectacol oferit de un mascul:
Masculul de dropie este cea mai masivă pasăre din Europa, putând ajunge până la 18,5 kg. Este pasărea cea mai grea care se poate înălța în zbor. Femelele sunt mult mai mici, cântărind între 3,5 și 5 kg. Dropia se hrănește cu vegetație, fasole verde și mazăre, dar și cu insecte sau mici vertebrate. Este o pasăre tăcută, dar în perioada de cuibărire scoate un țipăt ca un lătrat.
Iată și o galerie foto cu imagini cu dropii surprinse în ultimii ani:
Mai multe fotografii cu dropiile de la granița României cu Ungaria puteți urmări pe pagina de Instagram a proiectului finanțat de UE prin Programul Interreg V-A România-Ungaria, care, cel puțin pe partea românească, a fost construit exclusiv în jurul dropiei.