RAPORT DE ŢARĂ. SUCEAVA: Ţinutul mănăstirilor, al fagilor şi al ospitalităţii

După un an în care aţi văzut cum arată Digi 24, vrem să aflăm împreună cum arată România. Nu România ştirilor de ultimă oră, nu cea din comunicatele de presă, nici măcar cea din statisticile oficiale. Vrem să descoperim împreună acel colţ al României care pentru fiecare dintre noi înseamnă acasă, comunităţile locale, oamenii pentru care întotdeauna au vorbit alţii.

Votează-ți județul în secțiunea specială „Raport de țară”

De la 1 martie, timp de o jumătate de an, caravana Digi24 porneşte la drum. Săptămână de săptămână, punem faţă în faţă câte două judeţe ale ţării: cu şoselele, cu şcolile, cu spitalele sau cu poveştile lor de succes. În fiecare zi, descoperim împreună o parte din România şi evaluăm performanţele locale în toate domeniile.

Citeşte:

Judeţele României în RAPORTUL DE ŢARĂ DIGI24

Pădurile se întind pe mai bine de jumătate din teritoriu, iar din acest punct de vedere, judeţul ocupă primul loc în ţară. Oportunităţile de dezvoltare a afacerilor sunt în domeniile agricol, zootehnic, al energiei verzi şi, desigur, industria lemnului. Autorităţile se implică în promovarea specificului local şi, constant, au loc târguri cu specificul „Produs în Bucovina”.

Judeţul Suceava ocupă primul loc în ţară la numărul şi valoarea proiectelor europene câştigate pentru dezvoltarea zonelor rurale, valoarea totală ridicându-se la 26 de milioane de euro în ultimii doi ani. Cei mai mulţi bani comunitari s-au dus către aducţiuni de apă, canalizare şi infrastructura drumurilor. Dezvoltarea socio-economică depinde de altfel în mare măsură de existenţa unei infrastructuri de transport, iar în ultimii ani aici s-au investit sume importante de bani pentru refacerea legăturilor rutiere cu Ardealul şi pentru reabilitarea drumurilor către oraşele turistice.

Reşedinţa cu acelaşi nume a fost secole la rând cetatea de scaun a Moldovei, iar semnele istoriei se regăsesc peste tot în judeţ. La Rădăuţi, de exemplu, sunt îngropaţi primii cinci domni ai Moldovei. Prezentul şi-a pus însă mai puternic amprenta pe alte oraşe devenite azi staţiuni turistice, precum Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei - staţiune balneară şi cea mai potrivită destinaţie din Moldova pentru sporturile de iarnă - sau Gura Humorului, destinaţia ideală pentru o vacanţă tradiţional bucovineană.

Bucovina, un colţ de rai, înseamnă 450 de biserici, mănăstiri şi schituri, unele atât de spectaculoase încât au fost incluse în patrimoniul mondial Unesco. În egală măsură înseamnă însă păduri de fag şi brad, tradiţii şi ospitalitate. Voroneţul, Putna şi Suceviţa sunt cele mai cunoscute bijuterii ale acestor locuri.

„Suceava e un teritoriu pe care îl apreciem foarte mult nu doar noi, îl apreciază foarte mult şi cei care vin să vadă mănăstirile şi zona frumoasă, să guste din Bucovina, din tradiţiile, din mâncare, din spiritul propriu. Aşa, în trei cuvinte, Suceava cred că poate să fie un spirit cu totul special”, spune preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani, Cătălin Nechifor.

Bucovina a ştiut să păstreze de la toate etniile pe care le-a găzduit valorile culturale şi să îşi creeze propria identitate. Influenţele habsburgice sunt astăzi cele mai evidente. „Bucovina era o provincie mică, tolerantă, uşor de administrat, vitrină la Rusia. Şi atunci austriecii au băgat foarte multe resurse financiare şi umane în această provincie”, aminteşte directorul Complexului Muzeal Bucovina, Emil Ursu.

Tot austriecii au înfiinţat şi prima herghelie din România, care funcţionează şi astăzi la Rădăuţi. „A fost înfiinţată în anul 1792 de către Imperiul Austro-Ungar, în vederea asigurării de cai pentru armata imperială”, ne spune şeful Hergheliei Rădăuţi, Corneliu Simotă.

Cu şa ori ham, caii sunt încă ajutorul de nădejde a locuitorilor din zonele de munte. Dar bunul cel mai de preţ de pe pământul Sucevei este pădurea. Fondul forestier reprezintă mai bine de jumătate din cea a judeţului, primul din ţară. Tăierile masive din ultima vreme fac însă lemnul tot mai rar şi mai preţios.

Toate resursele Sucevei sunt exploatate pentru un trai cât mai sănătos. Pământul nealterat de industrie este - pentru cei curajoşi - pretext pentru a se întoarce la metodele strămoşeşti. Vasile Mătrăşoaie are 60 de ani şi, mai bine de jumătate din viaţă, s-a ocupat de legumicultură. De doi ani experimentează şi agricultura eco. La câţiva kilometri de sat şi-a construit un solar unde cultivă plante fără să folosească îngrăşăminte, insecticide ori pesticide.

Poveşti ca cea a lui Vasile Mătrăşoaie sunt la tot pasul în Bucovina, loc în care bogăţia de resurse naturale asigură mai mult decât traiul cotidian: ajută la construirea legendelor despre un loc în care istoria se rescrie în fiecare clipă.