1990. Manipularea, unealta puterii

Mai mulți copii de la o grădiniță din Timișoara au ajuns la spital cu simptome de toxiinfecție alimentară

Mașini vandalizate într-o parcare din Constanța. Șoferii și-au găsit cauciucurile sparte

Doi nevăzători, agresați într-o biserică din București, după ce au intrat cu câinii ghizi. „Ne-au amenințat că ne taie picioarele”

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

Copiii români de la țară, victimele sărăciei

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Şerban Orescu, jurnalist: „Lista actelor de violenţă împotriva opoziţiei este lungă, în timp ce nu se cunoaşte un singur act de violenţă al opoziţiei împotriva Frontului. Dacă Frontul se simte, într-adevăr, atât de sigur de victorie, de ce recurge la atari metode? Tocmai că fără ele victoria absolută pe care o doreşte i-ar putea scăpa? Şi de ce anume are nevoie Frontul de o victorie atât de absolută? Dacă nu pentru motivul că refuză democraţia cu corolarul ei, dreptul la Opoziţie! Că, în acest refuz, Frontul se bucură de sprijinul masiv al fostei Securităţi care acţionează acum pentru Front, după cum arăta un înalt funcţionar american, precum şi de sprijinul fostei nomenclaturi, nu încape îndoială. Dar sprijinul fostei Securităţi şi al foştilor nomenclaturişti n-ar fi de ajuns fără persistenţa unor clişee inoculate ani la rând de propaganda comunistă. Mentalităţi cum că cineva ar vrea să fure munca de decenii a poporului român reflectă stări de spirit retrograde, iar lipsa de cultură politică şi economică ajută, de bună seamă, Frontului. Toate acestea atârnă, desigur, în cumpăna istoriei fără a o putea abate de la cursul ei firesc. Până la urmă, tot democraţia va învinge şi la noi, numai că îi vor trebui mai mulţi ani”.