Cum se modifică corpul uman în spațiu. Cercetătorii au descoperit 10 „afecțiuni” legate de misiunile spațiale
De la pierderea masei musculare până la creșterea riscului de formare de cheaguri de sânge, misiunile spațiale pe distanțe lungi pot avea un impact profund asupra corpului uman, transmite Live Science.
Specia noastră a evoluat și s-a adaptat de-a lungul timpului pentru a putea trăi pe Pământ, nu pentru a supraviețui în mediile cosmice unice de dincolo de planeta noastră. Unii oameni de știință au sugerat chiar că vizitarea altor planete ar putea necesita ca omenirea să își modifice ADN-ul pentru a ne crește rezistența la pericolele zborurilor spațiale.
Multe aspecte ale explorării spațiului sunt dăunătoare pentru sănătatea umană. Unul dintre cele mai mari obstacole în calea zborurilor spațiale pe termen lung este microgravitația. Un alt motiv de îngrijorare este reprezentat de radiațiile cosmice. Ca să nu mai vorbim de numeroasele riscuri care pot apărea în urma unei izolări prelungite și a condițiilor unei nave spațiale.
Pierderea masei musculare
Într-un mediu lipsit de gravitație, mușchii sunt prea puțin stimulați și încep să se deterioreze rapid.
Cele mai afectate ar fi membrele inferioare și trunchiul. Studiile sugerează că acest fenomen este un rezultat direct al faptului că celulele musculare produc mai puține proteine, mai degrabă decât o degradare a fibrelor musculare existente, potrivit unei analize din 2021, publicată în revista npj Microgravity.
Pierderea masei osoase
Astronauții pot suferi o pierdere a masei osoase, ceea ce îi face mai predispuși la fracturi și osteoporoză.
Este interesant faptul că efectele microgravitației asupra anumitor oase pot depinde de poziția lor în organism.
Degradarea masei osoase poate duce la eliberarea unei avalanșe de minerale în sânge, crescând riscul de hipercalcemie (niveluri excesive de calciu), care, la rândul său, poate provoca pietre la rinichi, potrivit unei analize din 1995, publicate în revista Acta Astronautica.
Probleme de vedere
Vederea este afectată de mai mulți factori, inclusiv gravitația Pământului. Forțele gravitaționale ajută la menținerea globilor oculari în pozițiile corecte și le permit să se rotească în orbite, potrivit unei analize din 2009 publicată în revista Annals of the New York Academy of Sciences. În microgravitație, aceste mișcări oculare pot fi perturbate, potrivit unui studiu din 2006 publicat în revista Human Physiology. Cercetătorii au examinat astronauții care au luat parte la misiuni de lungă durată pe Stația Spațială Internațională, înainte și după zborurile lor. Ei au descoperit că perioadele lungi în microgravitație duc la o schimbare semnificativă a acurateței și vitezei de rotație a ochilor, ceea ce, la rândul său, poate afecta capacitatea astronauților de a urmări vizual obiectele, au scris autorii studiului.
Expunerea prelungită la microgravitație poate duce, de asemenea, la o afecțiune denumită sindromul neuro-ocular asociat zborului spațial (SANS), ale cărei simptome includ, printre altele, aplatizarea globului ocular.
Dureri de spate
Astronauții se plâng adesea de dureri de spate după ce se întorc acasă după zboruri spațiale de lungă durată. Vinovatul care determină aceste dureri este microgravitația și efectul său profund asupra coloanei vertebrale umane.
Gravitația Pământului menține coloana vertebrală comprimată și în forma sa tipică, ușor curbată. În microgravitație, coloana vertebrală se alungește și se îndreaptă oarecum. De fapt, astronauții pot „crește” în înălțime cu 7,6 centimetri.
Coloana vertebrală umană este flexibilă, așa că este puțin probabil ca misiunile spațiale scurte să provoace daune de lungă durată. Cu toate acestea, perioadele prelungite în microgravitație pot slăbi mușchii care le susțin vertebrele.
Sistem imunitar slăbit
Radiațiile cosmice, microgravitația și stresul fizic și psihic general pot slăbi sistemul imunitar al astronauților, făcându-i astfel mai sensibili la infecții.
Expunerea prelungită la microgravitație poate reduce numărul și funcția macrofagelor, un tip de celule albe din sânge care omoară microbii dăunători și reglează acțiunea altor celule ale sistemului imunitar, potrivit unei analize din 2021 publicată în revista npj Microgravity. Lipsa gravitației are un impact profund asupra metabolismului, creșterii și reproducerii macrofagelor, precum și asupra modurilor de comunicare dintre macrofage și restul sistemului imunitar al organismului.
În plus, tot mai multe dovezi sugerează că un mediu fără gravitație ar putea face ca diverse specii de microbi să provoace boli mai grave.
Risc crescut de formare de cheaguri de sânge
La fel ca orice alt mușchi, inima se bazează pe atracția continuă a gravitației pentru a rămâne puternică și funcțională. Gravitația asigură circulația sângelui, forțând inima să se contracte suficient de puternic pentru a propulsa sângele în sus prin corp. Microgravitația afectează această forță, ceea ce poate duce, în timp, la micșorarea dimensiunii inimii.
Dar micșorarea inimii nu este singurul efect. Există din ce în ce mai multe dovezi că microgravitația poate crește și riscul formării unor cheaguri de sânge periculoase.
Studiile sugerează că acest risc poate apărea deoarece microgravitația este legată de reducerea fluxului sanguin în tot corpul și de prezența crescută a factorilor de coagulare a sângelui.
Risc de inflamație
Misiunile spațiale pe distanțe lungi pot duce la apariția unor inflamații, potrivit studiului NASA Twins, iar o astfel de inflamație a fost legată de afecțiuni precum bolile de inimă și rezistența la insulină.
Distrugerea ADN-ului
Astronauții se confruntă cu un risc crescut de deteriorare a ADN-ului, în principal din cauza expunerii la radiații cosmice și microgravitație, potrivit unei analize din 2017 publicată în revista npj Microgravity. Microgravitația, pe de altă parte, poate perturba procesele naturale de reparare a ADN-ului, crescând și mai mult riscul de mutații genetice, au scris autorii recenziei.
Condițiile de la bordul unui zbor spațial, cum ar fi contactul frecvent cu substanțe chimice toxice și lipsa de aer proaspăt pot contribui, de asemenea, la acest efect nociv. Ca atare, misiunile spațiale de lungă durată pot duce la o acumulare de mutații genetice, crescând riscul de cancer, fibroză chistică și alte efecte adverse asupra sănătății.
Afectarea tractului gastrointestinal
Tractul gastrointestinal uman găzduiește trilioane de microbi care pot influența funcția digestivă, răspunsul imunitar și metabolismul. Flora intestinală se modifică continuu ca răspuns la factori externi, cum ar fi dieta și nivelul de stres psihologic al unei persoane, iar zborul în spațiu poate afecta, de asemenea, sănătatea intestinală, potrivit unei analize din 2021, publicată în revista Life.
Astronauții tind să aibă o populație mai puțin diversificată de microbi intestinali în comparație cu oamenii de pe Pământ și adesea găzduiesc o abundență mai mare de specii de bacterii care inflamează tractul gastrointestinal.
Modificări în structura și activitatea creierului
Misiunile spațiale de lungă durată ar putea „reconfigura creierul” astronauților. Lipsa gravitației determină deplasarea lichidului cefalorahidian. Acest lucru, la rândul său, poate modifica forma și greutatea materiei albe și cenușii a creierului. Modificările în structura și activitatea creierului pot fi încă prezente la câteva luni după ce astronauții aterizează înapoi pe Pământ. În același timp, oamenii de știință nu sunt siguri cât de dăunătoare ar putea fi aceste modificări asupra sănătății umane.
În plus, misiunile spațiale pe distanțe lungi pot schimba modul în care diferite părți ale creierului comunică între ele, potrivit unui studiu din 2023, publicat în revista Communications Biology.
Editor : Bianca Chirilă
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News