Vând cont Pokemon Go, am 4 dragoniţe, anunţă un jucător care a ajuns la nivelul 32. El a mers zeci de kilometri pe jos, a vânat în continuu, iar acum încearcă să obţină bani pentru munca lui. Cere 100 de euro pentru contul pe care îl are şi susţine că armata lui de pokemoni e foarte puternică.
Alt jucător, altă strategie. Un tânăr se oferă să joace Pokemon Go pentru alţii şi să le dea, apoi, conturile. Promite să ajungă în doar câteva zile măcar la nivelul 20. Ideea de a face bani din joc nu le-a venit, însă, românilor. În Statele Unite, siteurile de anunţuri sunt pline. Un cont poate costa şi 500 de dolari. În armatele de animăluţe virtuale se regăsesc soldaţi rari, pe care nu îi poţi prinde în Europa.
Bogdan Botezatu, expert în securitate cibernetică: „În state nu doar că există o densitate mai mare de pokestopuri, ci şi pokemoni unici pentru America de Nord. Taurus e un pokemon care poate fi prins doar acolo. ”
Şi experţii în IT câştigă sume importante de pe urma jocului. Au creat softuri care păcălesc serverele ce găzduiesc aplicaţia. Cei care sunt leneşi ori nu au timp să cutreiere străzile, pot să plătească şi să-şi aleagă orice loc din lume în care să vâneze. Printr-un algoritm special, programul caută pokemoni pentru ei, îi creşte şi îi face puternici. Scopul este acela de a câştiga bătăliile cu alţi utilizatori.
Bogdan botezatu, expert în securitate cibernetică: „Softurile nu lasă nicio urmă. Dezvoltatorul jocului îşi poate da sema la un moment dat că utilizatorul trişează sistemul prin simplul fapt că respectivul script rulează 24 de ore din 24, ceea ce e imposibil sau că există teleportări la distanţe foarte mari. Dacă ultima locaţie e Bucureşti şi în 10 minute ajungem în New York, este evident că ceva nu funcţionează cum trebuie.”
Trişorii descoperiţi pot să fie suspendaţi pentru câteva ore. Dacă sunt prinşi de mai multe ori, producătorul jocului le poate şterge conturile.