Înainte de marea sa expansiune globală în afara Africii, cu aproximativ 65.000 de ani în urmă, Homo sapiens s-a aventurat de mai multe ori în Eurasia, ghidat în principal de variaţiile climatice, care au permis crearea unor rute de migrație, arată datele unui studiu publicat marţi. Cercetătorii cred că Homo sapiens a plecat în repetate rânduri din Africa, însă abia ultima migrație a fost definitivă și a dus la ocuparea întregii planete.
Ipoteza numită "Out of Africa" ("În afara Africii"), conform căreia primii noştri strămoşi umani moderni au apărut în urmă cu 300.000 de ani pe continentul african, de unde s-au răspândit ulterior pentru a coloniza continentele învecinate, este general acceptată.
Marea majoritate a datelor arheologice şi genetice pledează în favoarea unei migraţii masive care a avut loc în urmă cu între 70.000 şi 60.000 de ani şi care a stat la baza răspândirii Homo sapiens pe planetă, alte specii umane, cum ar fi neanderthalienii, dispărând în cele din urmă.
Urme mult mai vechi ale acestor primi oameni în afara Africii au fost totuşi descoperite, în Arabia Saudită (datând din urmă cu 85.000 de ani), în Israel (cel puţin 100.000 de ani) sau în Grecia (210.000 de ani), aminteşte studiul publicat în Nature Communications, potrivit AFP, preluată de Agerpres.
Simulări climatice
Aceste indicii sugerează o dispersie a Homo sapiens în afara Africii nu doar în cadrul unei singure călătorii, ci în valuri succesive, de-a lungul a câtorva sute de mii de ani. În timpul acestora, genele speciilor noastre s-au încrucişat cu altele, în special cu neandertalienii care populau la acea vreme teritoriul de astăzi al Europei.
Însă este dificil de ştiut când au avut loc aceste valuri migratorii străvechi, motivul lor şi rutele alese, deoarece datele fosilifere şi urmele ADN sunt limitate.
Pentru a umple acest gol, oamenii de ştiinţă au reconstituit istoria variaţiilor paleoclimatice pe o scară de 300.000 de ani, folosind cele mai recente modele de simulare climatică de înaltă rezoluţie.
Până de curând, aceste modele datau de doar 125.000 de ani, potrivit unui studiu realizat de Andrea Manica de la Departamentul de Zoologie de la Universitatea Cambridge din Marea Britanie şi Robert Meyer, de la Institutul Potsdam pentru Cercetări Climatice din Germania.
Ei au combinat aceste date cu estimări privind cantităţile minime de ploaie necesare acestor oameni, vânători-culegători, pentru a supravieţui schimbărilor climatice extreme - un prag de 90 milimetri de precipitaţii pe an, sub care nu au fost înregistrate rămăşiţe umane şi care este apropiat de cel specific zonelor deşertice.
Rezultatele lor permit evaluarea ferestrelor de expansiune, în care Homo sapiens a profitat de condiţiile meteorologice blânde pentru a părăsi leagănul african, la intervale de zeci de mii de ani.
Rutele migrației
Două căi erau astfel disponibile pentru a ajunge în Peninsula Arabică: prin nordul Mării Roşii (pe teritoriul actual al Egiptului, apoi Sinai), sau prin sud, prin strâmtoarea Bal el-Mandeb, care separă în prezent Djibouti şi Yemen.
Traseul nordic s-a deschis în mod intermitent, îndeosebi înainte de prima perioada interglaciară, în urmă cu 246.000 - 200.000 de ani. Din cauza condiţiilor climatice acesta a devenit apoi prea arid pentru o ocupaţie umană durabilă. Traseul s-a redeschis în urmă cu 130.000 - 96.000 de ani, înainte de a se închide din nou.
Mai multe oportunităţi de traversare a Mării Roşie ar fi existat din sud - în ipoteza în care o traversare maritimă era fezabilă. Studiul descrie în special trei perioade lungi, care asociază o climă suficient de umedă şi un nivel relativ scăzut al mării, dintre care prima a fost în urmă cu 275.000 - 242.000 de ani.
Dimpotrivă, cu 135.000 - 115.000 de ani, nivelul mării a fost deosebit de ridicat, trecerea fiind astfel improbabilă... în timp ce prin Egipt se deschisese din nou o fereastră.
Aceste scenarii, subliniază cercetătorii, sunt "în întregime compatibile" cu datele arheologice existente, precum şi cu "datarea încrucişării genetice dintre Homo sapiens şi omul de Neanderthal, în urmă cu 250.000 - 130.000 de ani".
Specialiştii concluzionează că incursiunile cu caracter intermitent ale oamenilor din Africa şi posibila concurenţă cu alte grupuri de hominizi ar fi putut împiedica Homo sapiens să se stabilească definitiv în Eurasia la vremea respectivă.
Pe de altă parte, perioada din urmă cu 65.000 - 30.000 de ani a fost caracterizată de condiţii climatice deosebit de favorabile, cu strâmtoarea Bal el-Mandeb cu o lăţime de doar 4 kilometri, un teren ideal pentru ca Homo sapiens să se aventureze definitiv din Africa şi să colonizeze planeta.
Editor : B.P.
