Cazul misterios al „hobbitului”, extraordinara fosilă care a schimbat radical povestea evoluției omului

Arheologii au descoperit în 2003 craniul „hobbitului” în sedimente excavate de la șase metri adâncime în Liang Bua, o peșteră mare din regiunile muntoase ale insulei indoneziene Flores, o descoperire ce s-a dovedit a fi din categoria celor care apar doar o dată la o generație, potrivit CNN.

Inițial, echipa a crezut că micul craniu și celelalte oase pe care le-au găsit aparțineau unui copil, dar după ce au curățat fosilele, arheologii au descoperit că avea molarii unui adult.

Părea că era un tip cu totul nou de om - un specimen de gen feminin cu o combinație de însușiri surprinzătoare care avea doar 1 metru înălțime și 30 de kilograme.

„Am fost cu toții surprinși de fosilă pentru că după ce am curățat-o se putea vedea că toți dinții îi crescuseră și erau intacți”, a explicat arheologul Thomas Sutikna. „Oasele craniului arătau de asemenea că era craniul unui adult și nu al unui copil”.

Acum, la 20 de ani de la marea descoperire, oamenii de știință încă se străduiesc să găsească locul acestei piese misterioase în puzzle-ul evoluției omului. Călătoria descoperirii fosilei a dus la dezvăluiri care pun la îndoială ceea ce se cunoaște despre arborele genealogic al speciei umane.

Echipa lui Sutikna și colaboratorii lor internaționali au știut de la bun început că ceea ce au găsit era o descoperire revoluționară și au făcut tot posibilul să o țină departe de ochiul publicului pentru a putea studia rămășițele în detaliu.

Când au dezvăluit rezultatele cercetării lor în două studii publicate în revista Nature, un an mai târziu, descoperirea a zguduit din temelii domeniul paleoantropologiei, iar știrea a captat atenția întregii lumi.

Poreclit „hobbitul” de Mike Morwood, regretatul arheolog australian care a condus excavațiile, specimenul din Liang Bua arăta ca ceva din primul film din seria Lordul Inelelor, apărut la finalul anului 2001.

Volumul neurocraniului era de aproximativ 400 de mililitri, asemănător cu cel al unui cimpanzeu. Volumul neurocraniului omului este de 1.500 de mililitri. Picioarele hobbitului erau scurte, labele picioarelor fiind disproporționat de mari. Brațele erau lungi ca ale unei primate.

Fosila s-a crezut inițial că are 18.000 de ani, ceea ce ar fi adus această specie nedescoperită până la acea vreme mai aproape de noi decât omul de neanderthal. Perioada a fost revizuită între timp, hobbitul trăind probabil acum cel puțin 50.000 de ani.

Echipa de la Liang Bua a numit specia Homo floresiensis după numele insulei unde au fost descoperite fosilele. Printre celelalte variante s-a numărat și Homo hobbitus, dar cercetătorii au considerat că acest nume va trivializa descoperirea.

Noua specie de hominid a schimbat percepția pe care o aveam despre evoluția liniară a omului de la o ființă primitivă la una complexă și scoate în evidență cât de multe lucruri rămân încă necunoscute despre povestea ființei umane.

„Specimenul era greșit în cinci feluri diferite și atât de neașteptat încât oamenii credeau că așa ceva este imposibil”, a spus Paige Madison, istoric de paleoantropologie și scriitor care lucrează la o carte despre hobbit numită „Creaturi stranii fără număr” (Strange Creatures Beyond Count).

Unii experți au argumentat că oasele din Liang Bua aparțineau unei specimen de om modern care suferea de o boală de creștere, precum microcefalia. Afirmația a stârnit o dezbatere aprinsă care s-a rezolvat abia după ani de zile.

Neurocraniul mic și oasele de la încheietura mâinilor care se asemănau cu cele ale cimpanzeului indicau faptul că hobbitul era înrudit cu australopitecii - hominizi de mici dimensiuni cunoscuți cel mai bine după descoperirea fosilei lui Lucy, care a trăit în Africa acum mai bine de 2 milioane de ani.

Legătura dintre cele două specii arată că există posibilitatea ca australopitecii să fi migrat din Africa acum milioane de ani.

Misterul apariției hobbitului rămâne nedeslușit. „Sunt nehotărât în privința asta pentru că văd dovezi care susțin ambele părți ale disputei”, a spus Stringer. „Cred că încă nu știm cu adevărat unde își are originile.”

Ideea că hobbitul era o specie modernă care suferea de o boală a fost, însă, infirmată în mare parte, a spus Stringer.

Descoperirea altor doi hominizi de mici dimensiuni și cu creierul mic care au trăit relativ recent - Homo naledi în Africa de Sud și Homo luzonensis în Filipine - și a speciei mult mai mari a omului de Denisova i-a făcut pe paleoantropologi să accepte faptul că au existat mai multe specii diverse de oameni, inclusiv câteva care au existat în același timp cu specia noastră, Homo sapiens.

Este posibil ca dimensiunea mică a hobbitului să fie rezultatul dimorfismului sexual ce are loc atunci când cele două sexe au caracteristici fizice diferite. Specimenul descoperit la Liang Bua este de sex feminin, iar despre mascul nu se știe cum ar fi arătat.

„Sunt în continuare atât de multe necunoscute, trebuie să fim foarte atenți”, a spus cercetătorul Matt Tocheri de la Universitatea Lakehead din Thunder Bay, Ontario.

Pentru a înțelege specia Homo floresiensis mai bine este nevoie de mai multe fosile, în special în Asia. Cercetătorii încearcă acum să extragă ADN-ul specimenului descoperit în peștera din Indonezia pentru a descoperi ce specie de hominid este ruda cea mai apropiată a hobbiților.

Doar despre Homo sapiens se cunoaște faptul că are capacitatea de a construi vase cu care să traverseze oceanul, iar insula Flores nu a fost niciodată conectată de o suprafață mare de uscat, astfel că oamenii antici nu ar fi putut ajunge aici pe jos.

Hobbiții s-ar putea să fi venit din Sulawesi, o insulă de la nord de Flores, iar grupul descoperit aici să fi ajuns în urma unui tsunami care le-a împins pluta înspre insula unde au fost descoperite fosilele.

Pe vremea când era locuită de hobbiți, insula Flores avea un ecosistem din care făceau parte elefanți pitici numiți stegodoni, berze uriașe, dragoni de Komodo și șobolani gigantici.

„Am estimat cel puțin opt erupții vulcanice. Și peste stratul de cenușă vulcanică nu am găsit nicio fosilă de Homo floresiensis sau alte animale antice”, a spus Sutikna. „Însă, nu putem confirma dacă acest dezastru natural a distrus pe Homo floresiensis.”

Tocheri însă nu crede că o singură erupție vulcanică ar fi putut să ducă la dispariția hobbiților de pe insulă și este de părere că la mijloc a fost o combinație de factori: schimbări climatice, combinate probabil cu sosirea Homo sapiens în regiune, ar fi putut juca un rol.

„Cred că această descoperire ne amintește că noi suntem doar una dintre rezultatele evoluției”, a spus și Madison. Fosilele hobbiților nu au rescris povestea pe care o știam deja despre evoluția speciei umane, dar ne-a arătat în mod exploziv că mai există un întreg alt capitol.

Editor : Raul Nețoiu