PAȘAPORT DIPLOMATIC. Cum au reușit finlandezii să aibă un sistem educațional performant
Ce marcă este telefonul dvs.?
Ulla Vaisto: Bineînţeles, este Nokia.
Care este un brand binecunoscut în lume şi a parcurs un drum foarte lung până la a deveni un producător de telefoane mobile. Cum sprijină guvernul finlandez firmele de IT şi tehnologice?
Guvernul finlandez sprijină firmele în general, nu numai cele de tehnologie. Avem mai multe instrumente de a sprijini companiile din diferite sectoare. Guvernul alocă 1 miliard de euro pe an pentru a ajuta firmele să se dezvolte. Firmele de tehnologie primesc cam un sfert din această sumă, jumătate este destinată firmelor cu profil ecologic, de exemplu celor care produc energie „curată". Deci există metode de sprijinire a companiilor.
O altă resursă importantă pentru Finlanda sunt pădurile. În România, defrişările sunt o problemă foarte gravă. Cum tratează Finlanda această chestiune?
Avem o lungă tradiţie a exploatării sustenabile a pădurilor. Sigur, acum 100 de ani aveam şi noi probleme mari cu defrişările, pentru că tăierile şi arderile erau o metodă pe care o foloseau pentru a face teren agricol. Politicile forestiere au fost reglementate prin legi, care sunt foarte stricte. Trebuie să mai spun că 60% din pădurile Finlandei sunt proprietate privată, mai mult de jumătate, aşa că ei trebuie să urmeze aceleaşi reguli. Iar acestea sunt politici forestiere, legi şi asociaţii care susţin, ajută şi ghidează oamenii să îşi administreze şi să îşi îngrijească pădurile. Şi avem rezultate: cantităţile de cherestea în metri cubi sunt în creştere în fiecare an, deşi perioada de creştere pentru copaci, este de doar 80 zile pe an, mai puţin de trei luni. Deci noi chiar avem o politică forestieră de succes. Iar asta a dus la stoparea defrişărilor, care au fost o ameninţare şi în Finlanda, în urmă cu mult timp. Am înţeles acest lucru atunci şi am început să luăm măsuri.
Şi noi avem legi care protejează pădurile. Dar problema este cu implementarea. Oamenii spun că defrişările ilegale, furtul de cherestea sunt probleme foarte mari, pentru că nu pot proteja pădurea. Cine aplică legea în Finlanda? Poliţia sau autorităţile forestiere?
Cum am spus, 60% din pădurile din Finlanda sunt proprietate privată. Iar oamenii sunt organizaţi în asociaţii locale, care le reprezintă interesele în faţa companiilor forestiere mari, cele care vor să cumpere cheresteaua. Prin acest gen de organizaţii voluntare, proprietarii finlandezi ai pădurilor îli protejează pădurile, toată lumea ştie cine are pădure. Este o ţară mică, vorbim despre 5 milioane de oameni care trăiesc în Finlanda. Este practic imposibil să tai copacii din pădurile din Finlanda fără ca cineva să afle, să nu vadă şi să nu ştie cine deţine pădurea. Aşa că suntem foarte organizaţi. Nu avem nevoie de poliţie în acest caz. Oamenii sunt cei care fac acest lucru singuri, prin asociaţii şi prin acţiunile lor. Aşa că tăiatul ilegal de copaci nu prea se întâmplă în Finlanda. Şi asta din cauza unei responsabilizări foarte mari a oamenilor.
Sunteţi o societate bine organizată şi în termenii de politici sociale. Cum sunt implementate aceste politici sociale, dacă avem în vedere criza financiară prelungită din Europa?
Aceasta este într-adevăr o problemă cu care ne confruntăm. Şi deşi finanţele publice din Finlanda sunt într-o situaţie bună, este o problemă de care trebuie să ţinem cont permanent. Guvernul trebuie să ia în calcul în fiecare an cheltuielile şi necesităţile, să economisească şi să facă sistemul mai eficient. Şi credem că putem menţine sistemul de bunăstare pe care l-am construit, şi finlandezii vor să-l aibă. Este nevoie şi de voinţa populaţiei de a plăti impozitele, de a înţelege care este situaţia, deci nu cred că sistemul nostru social este ameninţat. Poate se va schimba, există pericole, dar există un consens şi un acord atât de larg despre cum trebuie făcute lucrurile, încât nu cred că societatea de bunăstare de la noi este în pericol.
Școlile private nu pot cere bani de la părinți. Toți elevii au șanse egale la educație
Aveţi şi un sistem de educaţie bine pus la punct, care este unul din cele mai eficiente din lume. Cum a obţinut Finlanda aceste rezultate, acest sistem de educaţie foarte eficient?
Este, la fel, rezultatul unei dezvoltări de lungă durată, de reforme. Noi, finlandezii, am respectat întotdeauna educaţia. Este un domeniu pe care îl preţuim foarte mult. Chiar şi în vremurile când trebuia să plătim pentru educaţie, părinţii făceau sacrificii pentru o educaţie bună pentru copiii lor. Este interesant că şi în anii 1800, mai exact 1860, exista o lege care prevedea că oamenii nu se pot căsători dacă nu ştiu să scrie şi să citească. Deci oamenii erau forţaţi să scrie şi să citească pentru a se putea căsători.
Era un test pentru scris şi citit ca să se poată căsători?
Da, trebuia să mergi la preot, să îţi scrii numele şi să citeşti un text. Iar dacă picai testul, nu primeai permisul de căsătorie.
Foarte eficient.
Da, într-adevăr eficient. Oricum, în urmă cu circa 35 de ani, Finlanda avea un sistem dual, cam cum există acum în România. Exista un sistem de educaţie publică şi una privată. Dar în urmă cu 35 de ani a avut loc o reformă amplă a sistemului de educaţie. Astăzi avem doar educaţie publică. Este gratuită, nu costă nimic. Avem şi şcoli private, dar urmează aceeaşi programă şcolară şi nu pot cere taxe. E vorba de şcoli confesionale, de şcoli germane sau engleze. Dar nu pot cere bani elevilor sau părinţilor.
Deci tot sistemul de educaţie este gratuit, iar învăţământul superior este tot gratuit, bineînţeles, plătim impozite mari pentru acest lucru. Iar succesul acestor reforme este că toţi au şanse egale de a primi o educaţie bună în toată ţara, nu are importanţă în ce zonă a ţării trăieşti sau dacă vii dintr-o familie bogată sau mai puţin bogată. Ai exact aceleaşi şanse de educaţie.
Aceasta a fost ţinta reformei educaţiei. Este bazată pe o pregătire de foarte înalt nivel al profesorilor, pregătirea universitară durează cel puţin cinci ani, ca să devii profesor. Iar meseria de profesor este foarte populară în Finlanda, e dificil să intri la o facultate pedagogică. Cei mai buni intră acolo. Salariile lor nu sunt cele mai mari, dar sunt bune, destul de competitive.
Programa este revizuită permanent, pe baza cerinţelor economiei, a ceea ce vom avea nevoie peste 10 ani sau 20 de ani.
Apoi, există o foarte bună cooperare între părinţi şi profesori şi o politică foarte bună de a nu lăsa în urmă niciun copil. Chiar şi copiii cu necesităţi speciale merg la aceleaşi şcoli, ei sunt sprijiniţi, primesc ajutor, deci există această politică de a include cu adevărat pe toţi în sistemul de educaţie.
„Noi nu suntem membri de partid parașutați în administrația publică”
România se luptă să îşi întărească democraţia şi economia de piaţă, să fie mai stabile. Care credeţi că sunt riscurile pentru România prin prisma evoluţiei democraţiei şi pieţei finlandeze? Care sunt riscurile pe care România ar trebui să le evite?
Să spunem că lucrurile importante în general pentru funcţionarea unei democraţii nu sunt diferite de la o ţară la alta. Dacă aveţi instituţii stabile, cum ar fi Parlamentul, Guvernul, preşedintele, administraţia publică, toate acestea funcţionează bine... De exemplu, la noi administraţia publică funcţionează pe bază de meritocraţie.
Eu, de exemplu, nu am fost numită pe criterii politice, nici colegii mei din Ministerul de Externe finlandez. Noi nu suntem membri de partid paraşutaţi în administraţia publică. Suntem funcţionari publici şi toată administraţia este bazată pe meritocraţie. Noi chiar lucrăm pe bază de merit.
România este o democraţie tânără, de doar 23 de ani. Adică a trecut timp foarte puţin de la Revoluţie, de la deschiderea societăţii române. Nu mă aştept ca lucrurile să se întâmple peste noapte, dar direcţia trebuie să fie cea bună, stabilă.
Ce vă place şi ce vă displace în România?
Cred că România este minunată. Toate călătoriile pe care le-am făcut în diferite zone din România mi-au arătat că România este o ţară minunată, cu locuri minunate, oraşe interesante, munţi minunaţi, plaje frumoase, deci este absolut minunat să călătoreşti în România. Cred că românii sunt foarte prietenoşi, drăguţi şi călduroşi. Ceea ce îmi displace în România este traficul, mi se pare foarte agresiv, în Bucureşti de exemplu. Nu sunt multe lucruri care nu-mi plac, mai degrabă cred că sunt lucruri care ar putea fi mai bune în România, ca problema fumatului. Încă se fumează foarte mult în locuri publice, lucruri din acestea. Dar lucrurile se vor îmbunătăţi, sunt sigură.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
