L'Hebdo: Asasinul de pe strada Ferdinand Hodler nu are remușcări

Săptămânalul elvețian L'Hebdo a publicat recent povestea lui Mardiros Jamkochyan, membru al Armatei secrete armene pentru eliberarea Armeniei, care, în 1981, a assasinat un membru al consulatului turc de la Geneva. La mai mult de treizeci și cinci de ani de la aceste fapte, relatează L'Hebdo, acest militar armean nu regretă nimic.

Geneva, 09 iunie 1981. La intersecția bulevardului Helvétique și a străzii Ferdinand Hodler, o împuşcătură a răsunat. Apoi alte două. Lovit în cap, la inimă și umăr, un om se prăbușește. Un pic mai departe, un taxi scoate fum: motorul a explodat, lovit de un glonț. Se instalează panica. Secretarul Consulatului turc, Muhammad Savas Ergouz, a fost ucis de către un tânăr de 21 de ani, Mardiros Jamkochyan. Pregătită de luni de zile, această misiune are scopul de a elimina presupusul şef al inteligenței turcești în Elveția.

Autorul atacului știe că mai mult de douăzeci de martori au asistat la asasinat. Se repede într-o clădire din strada Ferdinand-Hodler, îşi schimbă puloverul și îşi abandonează pistolul și grenadele, pe care nu le-a folosit.

Odată reîntors în stradă, se îndreaptă rapid spre promenada Saint-Antoine. În drum spre Palatul Justiţiei, acesta s-a oprit la un stand de ziare pentru a cumpăra un pachet de țigări. Atât i-a fost : a fost recunoscut de un trecător, care avertizează poliția. Mardiros este trântit la pământ. "Nu am acte" sunt singurele cuvinte în franceză pe care le știe. A fost arestat.

Erevan, toamna anului 2016. Așezat la o masă în Café de Paris, un mic bistro confortabil, situat pe una dintre străzile comerciale ale capitalei armene, Mardiros Jamkochyan ne povesteşte în detaliu crima pe care a comis-o.

În ciuda firelor de păr albe şi a excesului de greutate care începe să prindă contur, el îşi păstrează o alură militară la mai mult de 60 de ani. Fără a avea cele mai mici remușcări, povesteşte despre crima sa ca și cum ar fi fost ieri. "Am dormit timp de șase zile la Jardin anglais. Mi-am lăsat arma într-un dulap de la gara Cornavin și m-am mulțumit să-l urmăresc pe consul în Geneva. Am așteptat momentul potrivit și am trecut la acțiune. "

Format în Beirut, unde s-a născut, Mardiros este membru al ASALA, Armata Secretă Armeană pentru Eliberarea Armeniei. A învățat să folosească o armă în timp ce proteja cartierul armean în timpul războiului civil libanez.

Până la vârsta de 17 ani, el va participa la taberele de antrenament din sudul Libanului, înainte de a fi trimis într-o misiune la Geneva. La acel moment, ASALA era obișnuită cu atentatele concepute pentru a trezi opinia publică internațională asupra genocidului armean și lipsa recunoașterii sale. Modul său de operare este simplu: ea vizează interesele turcești prin atentate cu bombă mai peste tot în Europa.

Crearea grupului din 9 iunie

În urma arestării sale, ASALA creează un grup pentru eliberarea lui Mardiros Jamkochyan: Grupul din 9 iunie. Infam în Elveția, comite aici patru atacuri cu bombă între 19 și 22 iulie, în anul 1981. Dacă primele două, la aeroportul din Zurich și în faţa Palatului Federal din Berna, nu se soldează cu victime, o explozie la etajul pentru femei din Uniprix din Lausanne a făcut 26 de răniţi. Mai rău, o bombă plantată într-un dulap în gara Cornavin, la Geneva, la 22 iulie, provoacă un mort și patru răniţi.

Sub presiune, Elveția nu cedează: îl condamnă pe Mardiros la cincisprezece ani de închisoare în decembrie 1981. Din 1982, după un alt atac împotriva băncii elvețiene SBS în Los Angeles, situația se calmează și ASALA declară un armistițiu unilateral din Beirut. Câţiva ani mai târziu, Mardiros declară astăzi că s-a opus acestor atentate. "Am condamnat întotdeauna violența oarbă. Am știut de ce am fost în închisoare și eu n-am avut o problemă cu asta. Sunt mândru de acțiunile mele ".

Din cei cincisprezece ani de închisoare, Mardiros Jamkochyan îşi va petrece doi ani și jumătate la Geneva, înainte de a fi transferat în câmpia din Orbe. Despre acești ani, el pare să păstreze amintiri ciudat de bune. A învățat limba franceză apoi a obţinut o diplomă federală. "N-am avut nicio problemă cu somnul. Doctorii credeau că sunt nebun sau drogat. Toți au vrut să-mi dea tranchilizante. Întreaga închisoare lua! N-am avut niciodată nevoie. Somniferul meu era o jumătate de litru de iaurt în fiecare noapte ", spune el, izbucnind în râs.

Prizonier model, a fost eliberat după doisprezece ani pentru bună purtare și va efectua încă doi ani de eliberare condiționată la Geneva. După care, Mardiros doreşte să se întoarcă în Armenia. Însă apare o problemă, nu mai are acte și Uniunea Sovietică stă să se prăbuşească.

Primit ca un erou

Este imposibil să-l trimiţi înapoi în ţară fără un permis de ședere eliberat de Elveția, care doreşte să scape de el cât mai repede. Zeflemitor, Mardiros reia cu accentul lui melodios "Le-am spus:" Chiar vreţi să rămân aici?" O săptămână mai târziu, mi-au dat un pașaport valabil timp de o lună ca să pot merge acasă. Încă îl mai am." Întors acasă, a fost primit ca un erou. Un război cu Azerbaidjanul pentru regiunea semi-autonomă Nagorno-Karabah face ravagii. A fost trimis imediat pe front.

Foarte aproape de şeful Armatei de atunci, Vazgen Sargsyan, el îl va urma pe acesta în timpul ascensiunii sale. Ulterior ministru al apărării și șef al operațiunilor militare din Nagorno-Karabah, Vazgen Sargsian devine prim-ministru în 1995. Mardiros Jamkochyan va fi una dintre gărzile sale de corp până în 1997.

Apoi va pleca în exil în Statele Unite, pentru o perioadă de patru ani. Când a fost întrebat despre acest lucru, Armeanul devine grav şi nu vrea să dea mai multe explicații. Se reîntoarce în ţară. La începutul anilor 2000, el s-a convertit în expert în deminare și îşi schimbă numele pentru a avea credibilitate. Mardiros va devini Martiros și Jamkochyan, Zamkhochyan.

Redevenit o personalitate frecventabilă, pleacă de multe ori în Elveția pentru vizite la ONU, în cadrul conferințelor internaționale privind deminarea. Restul timpului îl petrece parcurgând frontierele armene și cuvântând în faţă trupelor în acest război, care nu se mai termină.

Cu toate acestea, deși au trecut ani, Mardiros nu-și pierde din vedere dușmanul său istoric: Turcia. "Eu voi fi întotdeauna un membru al ASALA. Turcii se tem de mine, și au dreptate ". Își scoate ochelarii cu lentile fumurii și se uită la noi cu aerul dintr-o dată ameninţător: "Voi, Europenii, nu înțelegeţi nimic. Vor încerca să vă invadeze, mai devreme sau mai târziu. Atunci, va fi prea târziu pentru plâns. "

ISTORIA MIȘCĂRII ASALA

Organizație teroristă fondată în 1975 și operațională până la începutul anilor '90, Armata secretă armeană pentru eliberarea Armeniei a avut ca prim scop să forțeze Turcia să recunoască genocidul armean.

De inspirație marxist-leninistă, ASALA a căutat, în plus față de recunoașterea genocidului armean, să recupereze o parte din "Marea Armenie", un teritoriu care include o mare parte din estul Turciei de astăzi. Aceste revendicări se bazau în special pe Tratatul de la Sèvres, semnat de Woodrow Wilson în 1920.

Activă în Elveția, dar și în Statele Unite, Liban sau chiar în Franța, ASALA este responsabilă pentru 46 de morţi și 299 de răniți în timpul atacurilor teroriste, mai ales împotriva intereselor turcești în Europa sau în Statele Unite ale Americii.

Mișcarea a fost creată în Beirut de către Hagop Hagopian, pastorul armeano-elvețian James Karnusian și scriitorul Kevork Ajemian, în timpul războiului civil din Liban în 1975. Cei mai mulți dintre membrii săi erau armeano-libanezi ai căror părinți u supraviețuit genocidului. Printre ei, Mardiros Jamkochyan, ai cărui părinți au părăsit estul Turciei.

Puternică, cu sute de membri și susținători, mișcarea a început să-și piardă influența după asasinarea lui Hagopian la Atena, în 1988. Cu toate acestea, unul dintre obiectivele principale ale ASALA, acela de a face public genocidul armean, este atins. Ca revanşă, Turcia nu îl va recunoaște și va finanţa asasinarea mai multor membri ai ASALA, până la dispariția asociației. Adevărați eroi în Armenia, membrii săi au deținut toţi funcții de conducere în armată sau guvernul anilor '90.