Se amplifică confruntarea diplomatică între Lituania și China. Ce mișcare a făcut UE și de ce s-a înfuriat regimul lui Xi Jinping
În ultimele luni s-a desfășurat o dispută caracterizată drept „interesantă” de presa occidentală, între Lituania, o națiune mică a Europei cu mai puțin de 3 milioane de locuitori, și China, superputerea mondială cu o economie care ar putea să o depășească în curând pe cea a Statelor Unite. Conflictul a mers până în momentul în care UE a sesizat Organizația Mondială a Comerțului cu privire la restricţiile comerciale impuse Lituaniei de către China, potrivit unei analize CNN.
Totul a început anul trecut, când Lituania a stârnit furia Beijingului de două ori în decurs de câteva luni. În primul rând, Lituania s-a retras din așa-numitul format „17+1”, prin care Beijingul a încercat încă din 2012 să creeze legături economice între China și 17 țări din centrul și estul Europei.
Exemplul Lituaniei a fost urmat și de alte țări care au făcut parte din valul 2004 de aderare la NATO: Bulgaria, România, Slovenia, Estonia și Letonia. Acestea nu și-au trimis președinții sau prim-miniștrii în februarie 2021 la ceea ce China se aștepta și fie un summit „Xi + 17 lideri de stat”.
Având în vedere numeroasele interese de afaceri ale Chinei în regiune, în special așa-numita Inițiativă Belt and Road (BRI) axată pe proiecte de infrastructură, orice tip de respingere nu a fost privită cu ochi buni de regimul de la Beijing.
Cum a înfuriat Lituania regimul lui Xi Jinping
Ulterior, Lituania a devenit prima țară din Europa care a permis Taiwanului deschiderea unei misiuni diplomatice la Vilnius, o ambasadă de facto a țării, care să poarte numele de „Biroul de Reprezentare Taiwanez în Lituania”.
Controversa a fost mai ales legată de faptul că această misiune diplomatică a folosit denumirea „taiwanez”, sugerând că insula este o țară separată de China. În general, astfel de misiuni diplomatice din Europa și SUA folosesc denumirea „Taipei”, de la capitala Taiwanului, pentru a evita referințele care ar implica independența insulei față de China. Ministerul de Externe al Taiwanului a declarat că deschiderea Biroului de Reprezentanță Taiwanez la Vilnius va reprezenta „un curs nou și promițător pentru relațiile bilaterale dintre Taiwan și Lituania”.
Mișcarea a înfuriat Beijingul, care a văzut-o ca pe un afront adus principiului „O singură China”. De altfel, Partidul Comunist Chinez insistă că Taiwanul este parte a Chinei, mai degrabă decât un teritoriu suveran independent, în ciuda faptului că cele două părți au fost guvernate separat timp de peste șapte decenii după un război civil chinez (1927-1949), încheiat după Al Doilea Război Mondial cu victoria comuniștilor în China continentală și refugierea Partidului Naționalist Chinez, Kuomintang, pe insula Taiwan. Republica China, fondată după abolirea monarhiei și prăbușirea dinastiei Qing după Revoluția Xinhai din 1911, și-a continuat existența în Taiwan și, o lungă vreme, până la începutul anilor '70, a fost recunoscută ca guvern legitim al Chinei de majoritatea comunității internaționale.
De altfel, China (n. red. – Republica Populară Chineză, denumirea oficială) consideră că Taiwanul (n. red. – Republica China) face parte din teritoriul său și sub politica sa „O singură China” refuză să aibă relații diplomatice cu orice țară care recunoaște guvernul taiwanez ca țară distinctă sau ca guvern legitim al Chinei. Totodată, Beijingul consideră declararea independenţei Taiwanului o linie roșie și a amenințat cu războiul în cazul în care acest lucru se întâmplă. De regulă, țările care doresc o relație bilaterală cu China trebuie să recunoască politica diplomatică „O singură China”.
Lituania spune că noul birou din Taiwan nu are statut diplomatic formal și nu intră în conflict cu politica sa privind „O singură China”. Însă Beijingul a reacționat reducând imediat relațiile diplomatice cu Vilnius.
„Guvernul chinez trebuie să reducă relaţiile diplomatice dintre cele două ţări pentru a-şi proteja suveranitatea, precum şi normele fundamentale ale relaţiilor internaţionale”, se arăt într-un comunicat din noiembrie 2021 al ministerului de externe de la Beijing.
Lituania şi-a exprimat ulterior „regretul” după decizia Chinei. „Lituania îşi reafirmă adeziunea la politica «o singură China», dar în acelaşi timp are dreptul să-şi extindă cooperarea cu Taiwan, inclusiv prin înfiinţarea de misiuni non-diplomatice”, a precizat MAE lituanian într-un comunicat ca reacție la cel al Beijingului.
20.400 de sticle de rom, un motiv de dispută
Lituania a susținut, de asemenea, că China a împiedicat bunurile lituaniene să intre în China, creând efectiv o barieră comercială. Guvernul chinez a respins în mod repetat aceste afirmații, acuzând Lituania că a prejudiciat „interesul de bază” al Chinei și a înghețat profund relațiile bilaterale.
Taiwan a reacționat, cumpărând produse lituaniene care erau destinate Chinei, inclusiv 20.400 de sticle de rom, și s-a angajat să investească sute de milioane de dolari în industria lituaniană pentru a sprijini țara în fața presiunii chineze.
Conflictul diplomatic a atras atenția Uniunii Europene, care sprijină statul membru Lituania. Bruxelles-ul consideră tratarea Lituaniei de către Beijing ca pe o amenințare la adresa altor națiuni ale blocului comunitar, dintre care multe au legături economice mai strânse cu China și ar dori să le aprofundeze și mai mult.
Valdis Dombrovskis, comisarul european pentru comerț, a declarat într-un interviu publicat la sfârșitul lunii decembrie că Bruxelles-ul este „îngrijorat” cu privire la ultimele evoluții privind această situație.
„Știm acum de multe cazuri în care importuri din Lituania și UE sunt blocate în porturile chineze. Numărul lor crește în fiecare zi. Aparent, autoritățile chineze refuză să permită intrarea produselor din alte țări UE dacă ele conțin părți fabricate în Lituania”, a spus Dombrovskis.
UE vs China
De asemenea, oficialul european a mai spus că se află în contact cu autoritățile chineze pentru „a clarifica rapid situația”, precizând că Uniunea Europeană ia în considerare o plângere la Organizația Mondială a Comerțului, dacă va fi necesar.
Joi, pe 27 ianuarie, UE a făcut acest pas și a introdus, în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), o cauză împotriva Republicii Populare Chineze pentru practicile comerciale discriminatorii adoptate faţă de Lituania, care afectează şi alte exporturi de pe piaţa unică a UE, se arată într-un comunicat publicat de Comisia Europeană.
„Introducerea unei cauze în cadrul OMC nu este o măsură pe care o luăm cu uşurinţă. Totuşi, după eşecul încercărilor repetate de a rezolva problema la nivel bilateral, nu vedem altă soluţie decât să solicităm OMC organizarea de consultări cu China în vederea soluţionării litigiului. UE este hotărâtă să facă front comun şi să acţioneze rapid împotriva măsurilor care contravin normelor OMC şi care ameninţă integritatea pieţei noastre unice. În paralel, continuăm eforturile diplomatice pentru a detensiona situaţia", a declarat Valdis Dombrovskis, citat de Agerpres.
Cazul UE vs China, disputat în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului, ar putea fi doar începutul adoptării de către UE a unei poziții mai dure față de China, deși oficialii europeni se întreabă dacă acest lucru ar putea determina Beijingul să riposteze sub forma unor războaie comerciale sau prin investiții anulate în Europa.
China trebuie să-și facă lecțiile mai bine
În 1990, Lituania a devenit primul stat membru al fostei Uniuni Sovietice, care și-a declarat independența față de Partidul Comunist de la Moscova. Apoi a aderat la UE și NATO în 2004.
În acest context, o națiune precum China, care manifestă agresiune în propria sa regiune, în special împotriva Taiwanului, și utilizează comerțul ca armă împotriva națiunilor europene mai mici îi alarmează în mod natural pe cei care își amintesc viața sub dominația sovietică.
„Chinezii trebuie să înceapă să învețe niște lecții, pentru că până acum li s-au permis să se comporte într-un mod care nu respectă valorile și regulile noastre, pur și simplu pentru că erau atât de bogați”, a declarat pentru CNN fostul prim-ministru al Lituaniei, Andrius Kubilius.
Poate că exemplul Lituaniei îi va inspira și pe alții și, în timp, Europa va fi mai unită împotriva unei țări care nu respectă standardele noastre", a adăugat Kubilius.
Unul dintre motivele pentru care oficialii lituanieni s-ar putea simți mai confortabil decât alți reprezentanți din alte națiuni europene în adoptarea acestei poziții față de Beijing constă în faptul că China este o piață de export relativ mică pentru Lituania. Doar 1,18% din exporturile Lituaniei au mers către China în 2019, comparativ cu 13,1% către Rusia și 3,64% către SUA. Totuși, China este una dintre piețele de export cu cea mai rapidă creștere pentru Lituania, potrivit Observatorului Complexității Economice.
Pentru Lituania, această poziție dură este mai mult decât o misiune morală. Oficialii care au vorbit cu jurnaliștii de la CNN spun că, înfruntând pe față China, politicienii de la Vilnius speră să trimită și un mesaj și regimului de la Moscova.
Velina Tchakarova, directoarea Institutului Austriac pentru Politică Europeană și de Securitate, explică că Lituania „a fost sub presiunea permanentă a Rusiei de la aderarea la NATO”. „Lituania vrea să dea un exemplu în cadrul membrilor blocului comunitar european, cum că nimeni nu va ceda regimurilor autocratice de la Beijing și de la Moscova", remarcă Tchakarova.
Un precedent greu de creat
Oficialii lituanieni au declarat că speră că înfruntarea Chinei să creeze un precedent în UE pentru respingerea regimurilor autocratice. Un diplomat lituanian de rang înalt a spus că la finalul „acestui jocul” este important ca Europa să aibă măsuri mai eficiente împotriva constrângerii.
Bruxelles a propus recent un mecanism juridic care să permită statelor membre ale UE să răspundă la intimidarea economică într-un „mod structurat și uniform” prin utilizarea unui „răspuns personalizat și proporțional pentru fiecare situație”, care ar putea include tarife, restricționarea importurilor și limitarea accesului la piaţa internă a UE.
Dar multe dintre națiunile mai mici ale UE sunt sceptice că alte state membre, în special cele care fac comerț extensiv cu China, le-ar susține atunci când va apărea presiunea.
O relație economică puternică cu China este o piesă cheie a eforturilor UE pentru „autonomie strategică”, un termen folosit la Bruxelles pentru a descrie dorința europenilor de a deveni mai independenți în raport cu SUA ca putere geopolitică.
Citește și: Emmanuel Macron: Autonomia europeană în domeniul apărării şi apartenenţa la NATO sunt compatibile
Prin parteneriatul economic cu Beijingul, Europa s-a gândit că putea acționa ca o punte între SUA și China, fără a fi strivită între cele două.
Statele membre mai mari din UE, în special Franța, se numără printre susținătorii puternici autonomiei strategice europene. Și, deși politicienii europeni au devenit din ce în ce mai incomozi în tratamentul aplicat de China musulmanilor uiguri în provincia chineză Xianjing, în ceea ce privește suprimarea democrației în Hong Kong și în ceea ce privește agresiunea față de Taiwan, atunci când vine vorba de bani, multe țări europene nu sunt destul de pregătite să renunțe la parteneriatul cu China.
Citește și: Cum s-a schimbat orașul Hong Kong într-un an de la instalarea dictaturii Chinei
Tchakarova consideră că „aducând China în dezbatere, Lituania urmărește să consolideze poziția SUA în Europa, dar și să avertizeze Bruxelles-ul și statele membre cheie (Germania și Franța) despre potențialele riscuri și pericole asociate relațiilor bilaterale cu China în viitor”.
Un echilibru fragil
Unele voci politice din Lituania cred că poziția lor dură în raport cu Beijingul a dat deja rezultate. Oficialii subliniază faptul că Franța a susținut poziția, împreună cu restul statelor UE, cerând în comun Chinei să detensioneze situația.
Acest lucru este deosebit de important în acest moment, deoarece Franța deține președinția rotativă a UE și se află, totodată, în mijlocul unei campanii pentru alegerile prezidențiale. La începutul acestei luni, Slovenia a anunțat că și ea va încerca să crească relațiile comerciale cu Taiwanul.
Un înalt oficial al Comisiei Europene a declarat pentru CNN că poziția de la Bruxelles este că Lituania nu a fost împotriva politicii „O singură China”, iar dacă China continuă să fie ostilă, trebuie să furnizeze dovezi că politica sa a fost încălcată.
Cu toate acestea, nu toată lumea, chiar și în Lituania însăși, consideră că strategia a fost un succes. Președintele Gitanas Nauseda a declarat că, deși a susținut deschiderea „Biroului de Reprezentare Taiwanez în Lituania”, el crede că numele a fost inutil de provocator și că Lituania trebuie acum să facă față „consecințelor”.
Beijingul a răspuns acestei declarații, subliniind că recunoașterea greșelii a fost un început bun, dar încă crede că Lituania a încălcat principiul „O singură China”.
În ultima vreme, Bruxelles-ul a acționat unit în chestiuni geopolitice. După ani lipsiți de unitate, poate că Brexitul și pandemia de COVID-19 le-au reamintit liderilor europeni că unitatea în domenii de interes reciproc se rezumă la faptul că, chiar și națiunile mici, precum Lituania, pot folosi mecanismele europene pentru a face față uneia dintre cele mai bogate și mai puternice națiuni de pe pamant.
Un editorial publicat în cotidianul chinez Global Times, controlat de regimul de la Beijing, enunță o serie de pași pe care Lituania trebuie să-i facă pentru a restabili relațiile cu China și avertizează că „indiferent de ce trucuri folosește partea adversă, China nu va ceda niciodată o jumătate de centimetru în probleme de principiu”.
Experții sunt de acord că singura șansă, oricât de îndepărtată, de a forța orice concesii din partea Chinei în această problemă este ca Europa să prezinte un front unit.
Benedict Rogers, un militant de lungă durată pentru drepturile omului și directorul executiv al Hong Kong Watch, spune că, deși „China a demonstrat că este foarte pricepută la divizare între națiuni, atunci când țările se unesc și se ridică împotriva Chinei împreună, tacticile de intimidare ale Beijingului sunt mai puțin eficiente și presiunea asupra Chinei poate avea un impact mai mare.”
În orice caz, în mijlocul acestei dispute diplomatice sunt ani de muncă în care UE a încercat să găsească un echilibru între relația sa economică cu China, datoria față de statele membre și valorile sale de bază. Întrebarea pe care și-o pun analiștii este cât de mult mai poate rezista acel echilibru.
Editor : Marco Badea
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
